Science Report: Atlanticul va intra curând în ultima etapă a existenței sale ● Tot mai multe specii sălbatice tind să devină nocturne pentru a supraviețui ● Cea mai veche fosilă din Alpi s-a dovedit un fals banal

​Atlanticul va intra curând în ultima etapă a existenței sale ● Tot mai multe specii sălbatice tind să devină nocturne pentru a supraviețui ● Cea mai veche fosilă din Alpi s-a dovedit un fals banal

​Atlanticul va intra curând în ultima etapă a existenței sale

Oceanul Atlantic nu va dura o veșnicie. În fapt, ultima etapă a existenței sale, o existență începută acum circa 180 de milioane de ani, va avea loc curând. Curând, vorbind la nivel geologic, căci acest fapt se va petrece în circa 20 de milioane de ani, după cum subliniază o echipă germano-portugheză de geologi de la universitățile din Mainz și Lisabona.

În studiul publicat în revista Geology, cercetătorii amintiți susțin că au identificat faptul că una dintre principalele zone de subducție din Atlantic, cea din zona Gibraltarului, este activă, în ciuda faptului că procesul de subducție din zonă a încetinit foarte mult în ultimele milioane de ani.

Mai mult, procesul se va accelera în viitor, fapt care, coroborat cu migrația spre est a zonelor de subducție din zona arcului vulcanic a Antilelor Mici (zona Caraibelor) și a arcului Scotia (sudul Americii de Sud), va duce la închiderea Oceanului Atlantic. Practic, afirmă geologii, se va crea un enorm lanț vulcanic din Scandinavia și până în Patagonia, fenomen care va culmina cu un uriaș lanț muntos. Unul care va face parte din viitorul supercontinent, Pangeea Proxima sau Pangeea Ultima. Acest proces, însă, nu se va finaliza mai devreme de 200-250 de milioane de ani.

Revenind la fenomenul de închidere a Atlanticului, trebuie subliniat că acesta a fost descris încă din 1968, de către geologul canadian John Tuzo Wilson. De altfel, tot acest ciclul de naștere, închidere și dispariție a oceanelor poartă numele savantului amintit, respectiv Ciclul Wilson.

Și totuși, în ciuda ipotezelor emise de John Wilson, nu a fost clar până acum modul în care Atlanticul va ajunge la un sfârșit. Se știa că acesta s-a format prin separarea plăcilor continentale nord și sud americane de Europa, respectiv Africa. Însă nu era clar dacă acest proces de îndepărtare va contina, sau dacă platformele continentale se vor apropia din nou.

Din datele recente, reiese că a doua variantă este cea mai probabilă. Iar procesul care duce la reunirea continentelor se va finaliza cu dispariția Atlanticului și apariția unui nou supercontinent.

Tot mai multe specii sălbatice tind să devină nocturne pentru a supraviețui

Capra alpină (Capra Ibex) este una dintre speciile emblematice a Munților Alpi, și asta în ciuda faptului că specia a dispărut de acolo în secolul al XIX-lea, iar toate exemplarele de azi provin din indivizi care au trăit în Parcul Național Gran Paradiso din Italia. Important însă în ce urma să relatez astăzi este faptul că, pentru prima dată, aceste mamifere își schimbă tiparul comportamental, de la un mod de viață diurn, la unul nocturn.

Observația a fost făcută de un grup de specialiști din Italia și Elveția, iar rezultatele au fost publicate în revista Proceedings of the Royal Society B. Mai exact, specialiștii au ținut sub observație 47 de indivizi din specia respectivă în perioada 2006-2019, și toți au prezentat aceeași anomalie care constă în intensificarea activităților nocturne în detrimentul celor diurne.

Ceea ce este și mai interesant este că animalele monitorizate își asumă mai multe riscuri coborând noaptea în zonele de pășunat, dat fiind pericolul prezentat de haitele de lupi. Se pare însă că motivele care le împing către un astfel de comportament atipic sunt mai puternice decât riscurile prezentate de prădători.

Un prim factor îl reprezintă temperaturile tot mai mari din timpul zilei. Astfel, caprele Ibex preferă să se ascundă de căldură și să devină mai active noaptea, atunci când temperaturile scad. Un alt factor îl reprezintă intruziunea omului care, de la activități de vânătoare și minerit, până la inofensive sesiuni de alpinism, a determinat migrația animalelor spre zone mai sigure.

Îngrijorător este și faptul că specia în cauză nu este singura care prezintă aceste anomalii comportamentale. Recent, s-a observat că tot mai multe specii sălbatice, inclusiv mistreții și coioții, manifestă un comportament similar.

Cea mai veche fosilă din Alpi s-a dovedit un fals banal

De la descoperirea ei în 1931 și până în prezent, fosila unei creaturi de acum 280 de milioane de ani, botezată Tridentinosaurus antiquus, a fost considerată una dintre cele mai importante și mai fascinante specii animale descoperite vreodată. Iar motivele au fost multiple.

În primul rând, a fost vorba de gradul deosebit de bun de conservare care a permis nu doar păstrarea în detaliu a siluetei animalului, ci și părți ale țesutului moale. Numai asta și tot ar fi fost ceva excepțional, având în vedere că vorbim de un animal care a precedat dinozaurii cu zeci de milioane de ani.

Apoi, a contat unicitatea descoperirii, căci nici un alt animal similar nu a mai fost descoperit vreodată. În plus, specialiștii au crezut că au în față resturile fosilizate ale uneia dintre primele reptile, în adevăratul sens al cuvântului, un veritabil strămoș al dinozaurilor și al tuturor reptilelor de azi.

Se pare însă că unicitatea fosilei avea un motiv cât se poate de întemeiat. Anume că totul era un fals. Conform unui grup de paleontologi de la mai multe universități și centre de cercetare italiene, silueta presupusei reptile din Permian era doar o formă atent sculptată în stâncă, iar ceea ce oamenii de știință au considerat a fi țesut moale era, în realitate, doar vopsea.

Paleontologii nu pot spune cine a realizat falsul, însă subliniază faptul că acesta a putut fi demascat doar cu ajutorul tehnologiei moderne, inaccesibilă specialiștilor de acum 90 de ani. În schimb, există și o veste bună. Aceea că sub stratul de vopsea, parte din fosilă pare reală, în special zona membrelor inferioare.

Autorii studiului nu exclud nici posibilitatea ca falsul să fi fost creat neintenționat, prin simpla aplicare a vopselei și prin conturarea artificială a animalului, în scopul de a oferi o imagine cât mai clară și de a conserva restul fosil. Însă, cum nu există nicio mențiune scrisă a acestor operațiuni, răspunsul nu va fi aflat niciodată.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro