Science Report: Avem harta traseelor celor mai periculoși asteroizi pentru următoarea mie de ani. Știm, în sfârșit, cum arăta primul animal complex de pe Terra. Pesticidele și erbicidele, principala cauză a declinului masiv al păsărilor din Europa

​​Avem harta traseelor celor mai periculoși asteroizi pentru următoarea mie de ani ● Știm, în sfârșit, cum arăta primul animal complex de pe Terra ● Pesticidele și erbicidele, principala cauză a declinului masiv al păsărilor din Europa

Avem harta traseelor celor mai periculoși asteroizi pentru următoarea mie de ani

Faptul că un asteroid gigantic va lovi la un moment dat Terra este o certitudine. S-a întâmplat și, 100%, se va întâmpla din nou. Problema este când și, mai ales, cât de pregătiți vom fi pentru așa ceva. Asta, evident, dacă vom mai fi aici.

În acest scop, mai multe organizații din lume lucrează împreună cu NASA pentru a monitoriza și calcula traiectoriile asteroizilor cu diametrul mai mare de un kilometru, pentru a stabili dacă vreunul dintre ei prezintă un pericol pentru Terra. De ce peste un kilometru? Pentru că astfel de corpuri cerești au potențialul de a provoca daune masive la un potențial impact.

Vestea bună este că niciunul nu va lovi Terra în următorii o sută de ani. Posibil chiar o mie, dar aici treburile sunt ceva mai complicate. Asta pentru că este extrem de dificil de estimat traiectoria unui asteroid gigantic după granița de 100 de ani.

O simplă modificare a parametrilor radiațiilor pe care un asteroid le primește de la Soare, sau o simplă influență a gravitației lui Jupiter, poate schimba traiectoria unui corp ceresc și îl poate trimite spre Terra.

În acest moment, doar două potențiale pericole au fost semnalate de astronomi. Asteroidul 143651 (2,3 km. diametru) a cărui orbită este haotică și nu poate fi calculată, precum și asteroidul 7482 (1,1 km. diametru) care va ajunge în apropierea Terrei de mai multe ori în următorul mileniu. Posibilitatea ca unul dintre acestea să lovească Terra este redusă, însă asta nu înseamnă că nu trebuie să lăsăm garda jos.

Știm, în sfârșit, cum arăta primul animal complex de pe Terra

Cam de când a început studiul temeinic al paleontologiei, mai exact de prin secolul al XVIII-lea, oamenii de știință și numai s-au întrebat care a fost, și cum arăta, prima formă complexă de viață. Pe măsură ce a trecut timpul și pe măsură ce studiile au avansat, doar două forme de viață au rămas în top, fără însă a se putea stabili care dintre ele a fost cu adevărat prima. Bureții de mare, sau spongierii, au fost considerați pentru multă vreme ca fiind cele mai vechi forme de viață complexă.

Ulterior, ctenoforele, animale primitive înrudite cu meduzele, au fost propuse pentru a umple golul evolutiv de la începuturile vieții multicelulare. Iar o concluzie logică, dar fiind aspectul ceva mai primitiv al bureților, creaturi extrem de simple, lipsite chiar și de un sistem nervos, ar fi fost aceea că spongierii au apărut primii.

Un studiu nou, publicat în revista Nature de către un grup de paleontologi de la Universitatea din California și de la cea din Viena, schimbă însă opinia general acceptată. Practic, ce au făcut oamenii de știință amintiți a fost să compare genomul celor două grupe animale cu cele ale altor vietăți. În felul ăsta, au putut identifica un tipar extrem de rar de rearanjare și fuziune a cromozomilor, model care se regăsește la toate formele de viață actuale. De asemenea, el pare să fi apărut la bureți.

În schimb, ctenoforele nu prezintă acest tipar genetic. În fapt, susțin autorii studiului, se aseamănă mai degrabă cu non-animalele. Iar de aici rezultă două concluzii importante. Prima, că bureții nu au fost primele forme complexe de viață de pe Terra, ci ctenoforele. A doua, deosebit de importantă, că evoluția nu este neapărat un marș continuu spre complexitate, fapt dovedit de forma mai complexă a ctenoforelor comparativ cu spongierii.

Pesticidele și erbicidele, principala cauză a declinului masiv al păsărilor din Europa

Numărul păsărilor sălbatice din Europa s-a redus în ultima jumătate de secol cu peste 550 de milioane de exemplare. Studiile privitoare la acest aspect indicau faptul că poluarea și pierderea habitatului ar fi principalele cauze ale declinului masiv al numărului de păsări.

O echipă care a adunat peste 50 de ornitologi, zoologi, biologi și ecologiști din 28 de țări europene susține însă că datele au fost eronate. În studiul aferent, publicat recent în PNAS, cercetătorii susțin că declinul a fost cauzat, mai degrabă, de folosirea pe scară largă a erbicidelor și pesticidelor.

Acestea au dus direct sau indirect la dispariția unui număr uriaș de păsări. Fie prin otrăvirea acestora, fie prin distrugerea surselor de hrană sau apariția unor probleme medicale ca efect al substanțelor nocive. De altfel, din statisticile oferite de specialiști, cele mai afectate au fost păsările care se hrăneau cu nevertebrate și care trăiau în apropierea zonelor agricole.

Numărul acestora s-a redus cu aproape 57% din 1980 și până în prezent. În aceeași perioadă de timp, numărul păsărilor din zonele urbane a scăzut cu 28%, iar cele din păduri au cunoscut o scădere de 18%.

Concluzia specialiștilor este că agricultura intensivă a fost și este, de departe, principalul factor în declinul păsărilor sălbatice. Urbanizarea accelerată ar fi doar al doilea factor important în acest proces nefast.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro