Science Report: Nu ai cum să combați ipotezele conspiraționiste cu metodele actuale. Ce încearcă să afle un cercetător american care va petrece 100 de zile sub apă. Nu toate mâncărimile sunt la fel

​Nu ai cum să combați ipotezele conspiraționiste cu metodele actuale ● Ce încearcă să afle un cercetător american care va petrece 100 de zile sub apă ● Nu toate mâncărimile sunt la fel

Nu ai cum să combați ipotezele conspiraționiste cu metodele actuale

La concluzia asta dezarmantă a ajuns un grup de cercetători irlandezi de la Universitatea din Cork. Iar studiul lor, publicat în revista PLOS One, ne explică și de ce. Sociologii irlandezi au analizat 25 de studii realizate anterior, care au avut în vedere, însumat, 7.179 de voluntari. Toate studiile respective analizau diferite metode de a combate convingerile conspiraționiste ale celor vizați. Iar rezultatul, așa cum spuneam, a fost unul dezarmant.

Mai puțin de jumătate dintre metodele încercate au părut să dea, cât de cât, niște rezultate, dar niciuna nu a redus la zero năzbâtiile. Iar asta ne arată nouă că metodele încercate până acum sunt ineficiente.

Din toate variantele testate, cele care au dat rezultate apreciate ca pozitive au fost cele în care se evidențiau, pas cu pas, erorile de logică și hibele din ideile conspiraționiste. O alta, și aici apare o abordare de reținut, a fost cea în care subiecții au urmat un curs de trei luni în care au fost școliți cum să diferențieze practicile științifice de cele non-științifice. Cele mai ineficiente metode au fost cele în care se ofereau contrargumente. Cum ar veni, să intri în dispută cu adepții conspirațiilor.

Concluzia oamenilor de știință a fost că, pentru a putea combate ideile de acest gen, unele care pot avea chiar consecințe nefaste (vezi cazul antivacciniștilor), este nevoie să încurajezi și să promovezi dezvoltarea unei gândiri analitice. Practic, trebuie ca oamenii să fie școliți. Apoi, trebuie să previi expunerea lor la astfel de informații, pentru că va fi mult mai greu să le combați cu contraargumente.

Este adevărat, o recunosc și autorii studiului, că aplicarea unor asemenea metode este dificilă în lumea reală. Pentru asta, ei lucrează la un proiect pilot care implică realizarea unui joc video, joc video prin intermediul căruia să combată ipotezele conspiraționiste.

Acum, sincer, din tot studiul prezentat de ei, ideea de a lupta împotriva nonsensurilor conspiraționiste și a inculturii cu un joc video este, poate, cea mai dezarmantă dintre toate.

Ce încearcă să afle un cercetător american care va petrece 100 de zile sub apă

Joe Dituri este un fost scafandru militar și, în același timp, specialist în bioingineria medicală, care și-a propus să petreacă nu mai puțin de 100 de zile la o adâncime de 10 metri, într-o capsulă cu o suprafață de 55 de metri pătrați, în largul coastelor Floridei.

Trecem peste faptul că experimentul nu este pentru cei slabi de inimă sau care au probleme cu claustrofobia, căci ceea ce intenționează să facă specialistul american nu este doar încercarea de a bate un record. Apropo, recordul anterior fusese stabilit în 2018, și era vorba de o durată de 73 de zile.

Ceea ce încearcă să stabilească Joe Dituri este efectul pe care presiunea hiperbarică îl are asupra corpului uman, atunci când acesta se află sub efectul acesteia pe termen lung. După cum v-ați dat deja seama, capsula în care va locui Dituri nu are dotările submarinelor moderne care mențin un nivel normal al presiunii.

Din datele pe care le avem până acum, există o serie de efecte pe care presiunea hiperbarică le are asupra organismului uman. Spre exemplu, la adâncimi de 10-30 de metri, se înregistrează o ușoară stare de euforie. La adâncimi mai mari de 30 de metri poate apărea așa numitul efect de „narcoză”, sau simptome similare celor rezultate în urma îngurgitării unor cantități considerabile de alcool.

Nu se cunosc încă mecanismele care duc la astfel de reacții dar, probabil parte din ele vor fi elucidate la finalul acestui experiment. Dituri va mai testa de asemenea și efectul lipsei luminii naturale. Iar asta se traduce printr-un deficit de vitamina D, atâta vreme cât el nu va fi asigurat nici prin alimentație.

Este un experiment pe care și NASA îl urmărește cu atenție căci, din zborurile spațiale de până acum, condiții oarecum similare celor pe care le experimenta Dituri, s-a putut observa o reducere a funcțiilor imunitare ale astronauților după doar 14 zile. Un alt aspect ce va fi monitorizat, și care are în vedere tot privarea de lumină solară, este cel a dereglării ritmului circadian. După cum se știe deja, echipajele submarinelor au raportat astfel de probleme după perioade relativ lungi petrecute sub apă.

Există însă și o problemă cu toate testele care urmează să fie efectuate. Dituri este un singur om. Vor fi relevante observațiile făcute asupra sa, în această situație?

Nu toate mâncărimile sunt la fel

În termeni medicali, mâncărimea este semnal pe care senzorii din piele îl trimit omului atunci când un parazit (vezi cazul țânțarului) încearcă să introducă posibili agenți patogeni în corpul său. De asta, atingerea unui țânțar sau mersul unei insecte pe piele ne dau o senzație acută de mâncărime. Asta este ceea ce specialiștii numesc „mâncărime mecanică”.

Un al doilea caz este cel în care mâncarimea este produsă de o iritație. Luăm tot cazul țânțarului și a salivei pe care o introduce în piele. Chiar dacă duce tot la o senzație de mâncărime, ea se numește „mâncărime chimică” din motive ce nu mai trebuie explicate.

De de subliniem toate astea? Pentru că o echipă de la Institutul Salk pentru Studii Biologice din California susține, într-un studiu publicat în revista Neuron, că a reușit să identifice, în premieră, mecanismele care duc la apariția acestor senzații de mâncărime. Și da, sunt diferite.

Specialiștii cu pricina au identificat, în testele lor pe cobai, că un anumit grup de nervi spinali reacționează la potențiale pericole (mâncărimea mecanică) și trimite informația către creier. Ea este procesată și tradusă sub forma mâncărimii mecanice. În cazul mâncărimii chimice este vorba despre un grup diferit de neuroni.

Ce încearcă specialiștii să facă acum cu informația asta este să găsească informații despre cum cele două senzații converg în cazul mâncărimilor cronice. Pentru că, da, asta se întâmplă în cazul problemele grave. Tot plecând de la descoperirea aceasta, spun specialiștii americani, la va fi mai ușor să obțină un tratament.

Interesant! Dar, totuși, poate ar fi bine să ne explice o problemă care frământă o mare parte a omenirii. De ce începe să te mănânce nasul brusc, foarte puternic, fix atunci când ai mâinile ocupate și nu poți să te scarpini? Când or rezolva-o pe asta, atunci mai stăm de vorbă.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro