Science Report: O misterioasă navetă spațială chineză a revenit la sol după 276 de zile în spațiu. De ce nu am reușit să găsim extratereștri până acum? Ați fi moștenit înălțimea nasului de la neanderthalieni

​O misterioasă navetă spațială chineză a revenit la sol după 276 de zile în spațiu ● De ce nu am reușit să găsim extratereștri până acum? ● Ați fi moștenit înălțimea nasului de la neanderthalieni

O misterioasă navetă spațială chineză a revenit la sol după 276 de zile în spațiu

Nimeni, cu excepția oficialităților chineze, nu poate spune cu exactitate despre ce este vorba. Nu au fost făcute publice nici fotografii, nici informații despre naveta care a aterizat azi la centrul de la Jiuquan, nord-vestul Chinei.

În fapt, totul este acoperit de secret. Autoritățile de la Beijing nu au vrut să comenteze nici asupra tehnologiei folosite, a datelor legate de zborul navetei misterioase (altitudinea atinsă, orbita șamd.), dar mai ales despre scopul acesteia.

Tot ce se știe este că naveta a decolat în luna august a anului trecut și a aterizat azi, după o misiune de 276 de zile în spațiu. Foarte posibil, testul a avut în vedere o tehnologie de tip nou, care permite Chinei să foloseasă navete reutilizabile. Asta ar oferi Beijingului o alternativă cu mult mai ieftină și mai convenabilă în actuala cursă spațială.

Este posibil ca același tip de navetă să fi fost lansat și în anul 2021, însă atunci a fost vorba doar de un zbor de câteva ore. Naveta a ajuns la limita spațiului și a revenit la baza de lansare, acolo unde a aterizat „orizontal”, conform autorităților de la Beijing.

Se speculează că misteriosul aparat de zbor ar fi unul similar avionului spațial fără echipaj, X-37B, dezvoltat de armata SUA și despre care se știe că poate rămâne pe orbita Terrei timp de ani de zile. Ultimul zbor oficial al unui X-37B s-a încheiat anul trecut, în luna noiembrie, după mai bine de 900 de zile în spațiu. Și, da, China a considerat că X-37B este o potențială armă.

De ce nu am reușit să găsim extratereștri până acum?

Oficial, omenirea nu a intrat niciodată în contact cu vreo entitate extraterestră inteligentă sau neinteligentă. Doar că, dacă ne luăm după toate calculele matematice, după ecuații, după statistici și toate cifrele posibile, hai nu universul, dar măcar Calea Lactee ar trebui să abunde de viață, chiar inteligentă.

Și atunci, cum se face că nu am găsit nimic sau, mai ales, de ce nu ne-a contactat nimeni?

Este adevărat că nici nu am ajuns prea departe cu explorarea spațială. De abia încercăm să creăm prima bază pe satelitul nostru natural. Da, dar de vreo 60 de ani tot emitem semnale radio care sunt suficient de puternice pentru a fi interceptate. De asemenea, avem telescoape care să prindă vreun semnal extraterestru. Și totuși, până acum, nu s-a întâmplat nimic.

Evident, explicații ar fi multe. Le puteți spune chiar scuze. Iar una dintre ele, nouă, tocmai a fost lansată de un cercetător de la École Polytechnique Fédérale de Lausanne, într-un studiu apărut recent în The Astronomical Journal.

Conform astronomului elvețian, Claudio Grimaldi pe numele lui, Terra ar putea fi într-o bulă în care nu există semnale radio transmise de extratereștri. Spațiul cosmic este imens și, trebuie să nu uităm asta, și dacă ar exista civilizațiile alea inteligente, asta nu înseamnă că semnalele lor radio sunt peste tot.

Tot ce trebuie să facem în situația asta, explică Grimaldi, este să avem răbdare și să continuăm căutarea. La urma urmei, statisticile oferite de el arată că și semnalele radio artificiale sunt cam la fel de dese precum supernovele. Deci nu foarte dese. Asta înseamnă 1 până la 5 emisii electromagnetice la un secol.

În cel mai optimist scenariu, ar cam trebui să dăm peste o transmisie extraterestră peste vreo alți 60 de ani. Altfel, în scenariul cel mai pesimist, am avea de așteptat vreo 2.000 de ani, cel puțin. Ah, și încă ceva, ar trebui să avem radiotelescoapele orientate fix unde trebuie, că altfel putem rata momentul.

Asta înseamnă o sumedenie de condiții care trebuie îndeplinite și, sincer, șansele de reușită par destul de mici. Există însă și o parte mai bună. Anume că tehnologia avansează constant, iar grație ei descoperim noi și noi planete care au potențialul de a găzdui viața. Spre așa ceva ar trebui să ne îndreptăm antenele și să așteptăm, susține cercetătorul elvețian. Acum și dacă n-om găsi nimic, și ăsta tot un rezultat e.

Ați fi moștenit înălțimea nasului de la neanderthalieni

Informația care pare tare dubioasă, în primul rând pentru că nasul neanderthalienilor era cu mult diferit față de al nostru, tocmai a apărut în Comunnications Biology și este semnată de un pomelnic de cercetători din vreo zece țări (Marea Britanie, China, Argentina, Franța, Peru, Germania, Chile, Columbia, Brazilia și Mexic).

În fine, contează mai puțin de unde sunt cercetătorii. Important e că sunt mulți și spun aceeași treabă. Anume că înălțimea nasului (deci nu chiar tot nasul) ar fi o moștenire de la neanderthalieni.

Mai exact, cercetătorii au colectat date genetice de la peste 6.000 de voluntari din America Latină, cu origini europene, nord-americane, asiatice sau africane. Ei au și fotografiat indivizii și au încercat să compare înălțimea nasului la fiecare, pentru a avea un indiciu asupra vreunui tipar facial influențat de gene.

Trecem peste faptul că practica asta aduce mai degrabă cu studiile din perioada nazistă și explicăm ce e aia înălțimea nasului. Ea este distanța de la rădăcina nasului (nasio), situată undeva între ochi, și zona subnazală. Aia e.

Comparând datele genetice, cercetătorii în cauză au descoperit că există 33 de gene asociate cu forma feței, dintre care una în special, ATF3, este responsabilă de înălțimea nasului și, foarte important, vine de la neanderthalieni. Iată cum, se felicită cercetătorii, am descoperit că avem atributul ăsta, adică o față cu un nas mai înalt, moștenit de la neanderthalieni. Mai mult, trăsătura ar fi una care ne-a ajutat să supraviețuim în ultima perioadă glaciară.

Ceva mai puțin entuziaști decât autorii studiului, ne întrebăm și noi dacă nu cumva strămoșii noștri îndepărtați, nealtoiți cu gene neanderthaliene, purtau trompă, aceasta fiind foarte utilă în zonele tropicale, după cum ne arată atât elefanții, cât și tapirii de azi. Apoi, dacă nu cumva trăsătura nasului mai înalt nu a oferit decât un avantaj selectiv, având în vedere că neanderthalienii tot au dispărut, iar ai noștri au supraviețuit.

Cât despre rolul alor noștri în extincția omului de neanderthal, ca să zici că i-am mâncat pe toți (cu tot cu nasul lor mai înalt), asta nu se bazează pe nicio dovadă certă, ci doar pe speculații de pe vremea bunicii, mai toate căzute în derizoriu astăzi. Deci nu noi i-am fi ucis, ci altceva, iar nasul nu i-a ajutat deloc în ecuația asta.

În concluzie, când se vorbește despre un avantaj evolutiv, ar trebui să ni se spună și nouă care este ăla. Apoi, să se dovedească prin niște teste că nasul mai înalt ne-a făcut mai performanți decât pe alții. Nu în ultimul rând, să se explice de ce omul de neanderthal avea o structură a feței cu mult diferită față de a noastră (inclusiv, și mai ales, nasul), apoi cum înălțimea nasului a avut același efect la indivizi diferiți, cu forme complet diferite ale nasului. Abia apoi vii cu revelații din astea științifice. Am zis, n-am dat cu apă fiartă.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro