Science Report. Oare chiar nu s-au mai văzut de sute de mii de ani temperaturi așa de ridicate? ● MERS, coronavirusul transmis de cămile, a reapărut în Orientul Mijlociu ● Trilioane de planete rătăcitoare ar exista numai în Calea Lactee

​Oare chiar nu s-au mai văzut de sute de mii de ani temperaturi așa de ridicate? ● MERS, coronavirusul transmis de cămile, a reapărut în Orientul Mijlociu ● Trilioane de planete rătăcitoare ar exista numai în Calea Lactee

Oare chiar nu s-au mai văzut de sute de mii de ani temperaturi așa de ridicate?

A tot circulat prin presă sau prin rețelele de social media informația că Terra nu a mai văzut de 120.000 de ani temperaturi așa de ridicate precum cele de azi. O informație care, dacă ai mai frunzărit vreun studiu de specialitate, te cam face să ridici o sprânceană. Prin urmare, hai să despicăm firul în patru!

Acum 120.000 de ani, mai exact de acum 130.000 de ani și până acum circa 119.000 de ani, Terra cunoștea ceea ce se numește o perioadă interglaciară. O perioadă de încălzire accentuată, care separă două perioade glaciare. Riss-Würm este denumirea acestei perioade, dar o mai știți poate ca Eemian, Mikulin, Valvidia șamd., în funcție de locul în care a fost documentată.

Din datele care s-au tot vehiculat, temperaturile de atunci ar fi fost cu 1,5 – 2 grade Celsius peste valorile preindustriale. Adică fix ce trăim în prezent, poate chiar puțin mai cald. În ce privește ultima perioadă glaciară, cea care începe acum 119.000 de ani (nu 116.000 cum găsiți pe wikipedia), nici ea nu a fost una care să fie marcată de o temperatură joasă, constantă. Glaciațiunea Würm (care începe acum 119.000 și se încheie acum circa 11.700 de ani) a fost una marcată de numeroase oscilații climatice, cu precădere începând de acum 60.000 de ani.

În unele dintre ele, procentul de împădurire în Europa ajungea la peste 90%, pentru ca în perioadele de răcire acccentuată, zone mari din Europa să devină veritabile deșerturi arctice. Dar nu, nu au fost înregistrate temperaturi la fel de ridicate ca azi.

În ce privește interglaciarul Riss-Würm, se ridică niște semne de întrebare. La punctul său culminant, acum circa 125.000 de ani, avem date certe care să arate că pădurile de foioase se duceau până la Cercul Arctic, că Scandinavia era o insulă, nivelul mărilor era cu până la 9 metri mai ridicat, iar părți mari din Europa de Nord sau de Vest, precum și din nordul Siberiei, erau sub ape, în timp ce hipopotamii se scăldau în Tamisa și pe Rin.

Ca o curiozitate, este și perioada în care are loc colonizarea Europei și a vestului Asiei de către Omul de Neanderthal, specie ale cărei urme le regăsim doar sporadic înainte de această dată. Ori asta ne spune nouă că, foarte posibil, temperaturile să fi fost puțin mai ridicate ca azi. Nici nu mai pomenim că în interglaciarul Mindel-Riss, acum circa 400.000 de ani, Groenlanda era complet lipsită de gheață, după cum s-a demonstrat recent.

Dacă depășim însă granița Cuaternarului, era glaciară care începe acum circa 2,5 milioane de ani, și mergem în Pliocen, perioadă care cuprinde intervalul de acum 5,3 – 2,5 milioane de ani, vedem că temperaturile erau cu aproape 3 grade Celsius mai ridicate față de nivelul preindustrial, nivelul de dioxid de carbon era similar cu cel de azi, iar nivelul oceanelor era cu aproape 25 de metri mai ridicat. You do the math!

Singura diferență între precedentele perioade interglaciare și Holocenul în care trăim azi este că atunci, pe vremuri, nu exista intervenția antropică asupra climei. Și de asta trebuie să ne temem noi cel mai tare.

MERS, coronavirusul transmis de cămile, a reapărut în Orientul Mijlociu

De la descoperirea sa în anul 2012, coronavirusul MERS (Middle East respiratory syndrome) a produs nu mai puțin de trei focare majore. Primul, evident, în Peninsula Arabică, în 2012. Următorul în 2015, în Coreea de Sud. Ultimul, în 2018-2020, în Arabia Saudită.

În tot acest timp, s-au înregistrat 2.566 de persoane infectate, dintre care 882 au decedat. O mortalitate de 34%, ceea ce înseamnă un procent foarte ridicat. Ultimul caz fusese înregistrat în 2021, în Emiratele Arabe Unite. Asta până luna trecută, atunci când un bărbat de 28 de ani a fost diagnosticat cu MERS tot în Emirate.

Autoritățile sunt în alertă și monitorizează atent toate persoanele care au intrat în contact cu bărbatul respectiv, 108 la număr. Simptomele se manifestă prin febră, tuse, expectorații, dificultăți de respirație și, în unele cazuri, pot duce la pneumonie, vomă, dureri abdominale acute și probleme gastrointestinale sau renale. În 72% dintre cazuri a fost necesară ventilația mecanică a pacienților.

Nu există un vaccin pentru MERS și nici nu există date clare care să arate originile acestuia. Specialiștii susțin că este vorba despre un coronavirus transmis de la lilieci la cămile. Ulterior, acesta a suferit mutații și a devenit transmisibil la om.

Din 2012 și până în prezent, Arabia Saudită, Iranul, Oman, Qatar, Emiratele Arabe Unite și Coreea de Sud au raportat cazuri de infectare cu MERS. În SUA a fost semnalate două cazuri, iar în Marea Britanie au existat cinci pacienți, dintre care trei au decedat.

Trilioane de planete rătăcitoare ar exista numai în Calea Lactee

Considerate, până nu demult, niște excepții de la regulă, planetele rătăcitoare, adică planete care au ieșit din sfera gravitațională a unei stele, par să fie, de fapt, mult mai răspândite decât și-ar fi imaginat cineva. Cel puțin asta se susține într-o serie de studii ce urmează a fi publicată în The Astronomical Journal, după cum ne informează The Universe Today.

Astfel de planete s-au format într-un sistem solar. Însă, din varii motive, au fost aruncate din acesta, ieșind din zona gravitațională a stelei mamă. Prima astfel de planetă a fost identificată în anul 1997, prin intermediul telescopului spațial Hubble, la circa 300.000 de ani lumină de Terra.

Se estimează că numărul acestor planete rătăcitoare ar depăși de cel puțin 20 de ori numărul stelelor din Calea Lactee. Dacă facem un calcul simplu, rezultă că, la cel puțin 100 de miliarde de stele care ar exista în constelația noastră, numărul planetelor de acest gen ar fi de minim 2 trilioane.

De altfel, noul telescop spațial Roman (sau Nancy Grace Roman Space Telescope) care urmează a fi lansat în luna mai a anului 2027, are printre obiective și detectarea unor astfel de planete. Specialiștii NASA speră ca, prin intermediul acestui nou telescop, să poată identifica cel puțin 400 de exoplanete care și-au părăsit sistemul solar.

Cât va reuși, asta vom vedea. Să nu vă imaginați însă că astfel de planete ar fi așa cum o arăta serialul Star Trek: Enterprise (cel cu Scott Bakula în rolul căpitanului Archer). Mai exact, într-un întuneric total, dar călduțe și cu o vegetație luxuriantă, bașca și verde cât aprindeai lanterna. A mai dat și Star Trek-ul chix, și de asta e bine să vă luați informațiile de studiile de specialitate, nu neapărat din filme.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro