Science Report: Rușii s-au răzgândit și nu mai părăsesc Stația Spațială Internațională. Seceta din nordul Africii a atins proporții catastrofale. Când a apărut oxigenul prima dată pe Terra?

​Rușii s-au răzgândit și nu mai părăsesc Stația Spațială Internațională ● Seceta din nordul Africii a atins proporții catastrofale ● Când a apărut oxigenul prima dată pe Terra?

Rușii s-au răzgândit și nu mai părăsesc Stația Spațială Internațională

Iuri Borisov, directorul agenției spațiale ruse, Roscosmos, a declarat oficial, într-o discuție televizată cu Vladimir Putin, că Rusia nu își mai retrage cosmonauții de pe Stația Spațială Internațională așa cum anunțase inițial.

În luna iulie a anului trecut, oficialii ruși susțineau că vor părăsi SSI în anul 2024, ca urmare a degradării relațiilor dintre Kremlin și Occident pe fondul conflictului armat din Ucraina. Între timp au revenit la sentimente mai bune, iar noua „decizie a guvernului” a schimbat data la care rușii vor părăsi SSI. Mai exact, acest lucru urmează să se întâmple în 2028.

Motivul ar fi acela că Rusia „nu poate renunța la misiunile spațiale sub nicio circumstanță”. În aceeași ordine de idei, Iuri Borisov a declarat că a sosit momentul pentru a se relua discuțiile privind construirea unei stații spațiale rusești.

Deși Europa, Canada, Japonia, SUA și Rusia au stabilit să colaboreze pe SSI până în anul 2024, oficialii americani doresc să prelungească acest acord până în 2030. Chiar dacă pare puțin probabil ca Rusia să demareze prea curând proiectul unei stații orbitale proprii, mai ales în contextul cheltuielilor uriașe generate de război și pe fondul sancțiunilor internaționale, experții sunt de părere că numai construcția stației ar dura cel puțin un deceniu, iar Rusia nu își permite să stea deoparte în cursa spațială atâta timp.

Seceta din nordul Africii a atins proporții catastrofale

Tunisia, una dintre țările nord africane cele mai lovite de secetă, a anunțat că efectele acesteia sunt catastrofale, iar țara se află în pragul unui dezastru. O situație alimentată puternic și de conflictul din Ucraina, de inflația generată de acesta și de prețurile uriașe ale cerealelor.

Trei milioane de tone de cereale, în special grâu și orz, erau importate anual de către tunisieni, o țară în care pâinea este consumată la fiecare masă. Din motivele enunțate deja, aprovizionarea cu cereale nu mai este posibilă. Dramatic este însă că Tunisia nu se poate baza nici pe o producție proprie, atâta vreme cât seceta din ultimul an a fost una dezastruoasă, iar culturile au fost puternic compromise.

Pe fondul efectelor încălzirii globale, Tunisia, practic, nu mai are rezerve de apă pentru a susține lucrările agricole. Rezervoarele fie au secat complet, fie au ajuns la o capacitate de maxim 10-16%. În prezent, 80% din rezervele de apă de abia mai ajung pentru irigarea a 8% din suprafețele agricole.

În situația asta, tunisienii se văd nevoiți să se bazeze de ploi. Ploi care nu au mai venit. În fapt, în luna decembrie, luna în care terenurile au fost însămânțate, temperaturile erau deja cu 3 grade Celsius peste medie.

Când a apărut oxigenul prima dată pe Terra?

În caz că nu știați asta, în mediul științific a izbucnit recent o aprigă dispută între specialiști privind apariția oxigenului pe Terra. Pe de o parte se află un profesor de la Universitatea din Arizona, Ariel Anbar pe numele lui, de cealaltă parte se situează un grup de cercetători din Australia, Scoția și chiar compatrioți ai acestuia.

Pe scurt, ideea general acceptată este aceea că oxigenul a apărut pe Terra acum circa 2,4 miliarde de ani. Practic, atunci am fi putut vedea, dacă am călători în timp, un cer albastru. Ipoteza este susținută de urme geologice care se regăsesc pe tot globul și care definesc un eveniment major cunoscut ca „Marea Oxidare”.

Creșterea nivelului de oxigen a fost una graduală, toată lumea este de acord, și are la bază evoluția cianobacteriilor și a capacității acestora de a produce oxigen prin fotosinteză. Iar urmele de care pomeneam sunt cele lăsate de oxidarea minereurilor, fenomen care se produce în prezența oxigenului.

Ei bine, Anbar susține că a descoperit dovezi ale prezenței oxigenului în apele oceanului acum cel puțin 2,5 miliarde de ani, cu peste 100 de milioane de ani mai devreme decât se estimase. Urmele respective ar proveni din roci colectate din mediul submarin și care făceau parte, acum 2,5 miliarde de ani, din sedimentele marine primordiale.

Contestatarii susțin că Anbar se află în eroare, că rocile prezentate de el nu sunt bine conservate, implicit nu sunt elocvente, iar ele nu trădează creșterea substanțială a nivelului de oxigen din oceane. Prin urmare, ar trebui să rămânem la ceea ce se stabilise. Între timp, Anbar afirmă că oponenții ipotezei sale au confundat merele cu perele, că se bazează pe date incomplete, și că nu au luat în vedere chimia rocilor prezentate de el.

Una peste alta, ce s-o mai dăm de colo-colo? 100 de milioane de ani la nivel geologic înseamnă un grăunte de nisip. În concluzie, Terra a cunoscut un nivel substanțial de oxigen acum 2,4-2,5 miliarde de ani. Da, dar cianobacteriile apar acum 3,5 miliarde de ani. Iar dacă e să fim scrupuloși și să mergem la primele molecule de oxigen produse prin fotosinteză, cam atunci apar ele. Asta ca să răspundem la întrebarea de la care plecasem.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro