Science Report: Următorul cutremur din Turcia: știm cum, unde, dar nu și când se va întâmpla. O simplă fosilă a unei plante poate rescrie istoria evolutivă a tomatelor. Actuala extincție a formelor de viață este mult mai gravă decât ne imaginam

​Următorul cutremur din Turcia: știm cum, unde, dar nu și când se va întâmpla ● O simplă fosilă a unei plante poate rescrie istoria evolutivă a tomatelor ● Actuala extincție a formelor de viață este mult mai gravă decât ne imaginam

Următorul cutremur din Turcia: știm cum, unde, dar nu și când se va întâmpla

O echipă internațională de specialiști, de la centre de cercetare din SUA, China, Israel, Italia și Turcia, atrage atenția asupra unui scenariu care este pe cale să se repete. Cel al unui cutremur devastator. În studiul lor publicat în revista Seismica, cercetătorii afirmă că pot anticipa cam tot ce urmează să se întâmple. Mai puțin când.

Din datele obținute până acum, afirmă autorii studiului, plăcile tectonice din zona Anatoliei și a provinciei Kahramanmaraş, cea în care s-a înregistrat epicentrul cutremurului de 7,8 grade pe scala Richter din 6 februarie, anul curent, nu au eliberat toată tensiunea.

Practic, există o zonă de-a lungul faliei care separă plăcile tectonice în care acestea nu au alunecat încă, în urma seriei de seisme recente. Asta se traduce prin iminența a unui nou seism cu magnitutinea de cel puțin 6,8 grade pe scala Richer. Este însă imposibil de oferit un răspuns cu privire la momentul în care se va produce acesta.

Specialiștii avertizează populația și autoritățile din Turcia să fie pregătite pentru un nou cutremur de proporții. Mai mult, încearcă încă să afle date despre modul în care s-a manifestat ultimul, având în vedere că unele clădiri nu s-au prăbușit ca un castel de cărți de joc ci, pur și simplu, betonul s-a dezintegrat. Iar asta se traduce prin faptul că modul de manifestare al seismului a fost mult mai violent decât se anticipase anterior.

O simplă fosilă a unei plante poate rescrie istoria evolutivă a tomatelor

Dacă vă pasiona istoria tomatelor și dacă erați convinși că ele au apărut acum 15 milioane de ani, așa cum s-a scris până acum, ați nimerit unde trebuie căci, cu o descoperire nouă efectuată de paleontologi de la Universitatea din Colorado, se schimbă tot ce știați voi.

Din studiul publicat în revista New Phytologist de către cercetătorii menționați anterior reiese că urmele fosile ale unei plante din grupul ardeilor iuți (Capsiceae) care, la rândul lor, fac parte din familia tomatelor (Solanaceae), au fost descoperite într-un nivel sedimentar în care, pur și simplu, nu ar fi trebuit să existe.

Mai exact, unul din Eocen (acum circa 34 – 56 de milioane de ani). Iar vârsta fosilei ar fi în jur de 50 de milioane de ani, de peste trei ori vârsta acceptată a originii acestor plante. Descoperirea este dublată de una similară din Columbia, cu o vârstă similară, dar care fusese contestată până acum dată fiind vârsta ei neconvențională.

Cum descoperirea a fost efectuată în formațiunea Green River din Colorado, noile date schimbă inclusiv locul de origine al tomatelor. Până acum, cele mai vechi dovezi ale existenței lor fuseseră descoperite în America de Sud și nu aveau mai mult de 15 milioane de ani.

Cum spuneam, dacă sunteți pasionați de istoria tomatelor, aveți motive de sărbătoare. Istoria plantelor voastre preferate tocmai s-a rescris substanțial.

Actuala extincție a formelor de viață este mult mai gravă decât ne imaginam

În luna decembrie a anului trecut, cu ocazia unei conferințe la nivel înalt organizate sub egida ONU la Montreal, Canada, oficiali din aproape toată lumea s-au întrunit pentru a pune la cale o serie de măsuri care să aibă în vedere protejarea mediului înconjurător, a biodiversității, a creării de spații protejate pentru viața sălbatică șamd.

Problema este, susține un grup de oameni de știință de la Societatea Zoologică din Londra, că oamenii ăia s-au întâlnit, în mare parte, degeaba. De ce? Pentru că datele pe care le au ei cu privire la dispariția florei și faunei globale sunt vechi de vreo 40 de ani. În realitate, viteza cu care dispar speciile de plante de animale este, în unele cazuri, și de câteva mii de ori mai mare decât s-a spus cu ocazia conferinței amintite.

Ce nu s-a luat în calcul, spun autorii studiului, este modul în care speciile reacționează la schimbări. Da, unele reacții sunt imediate. Dar unele se petrec pe ani de zile, ba chiar decenii. Și asta înseamnă că, și dacă ne-am imagina că tot ce au pus oficialii pe hârtie va deveni brusc realitate, plantele și animalele tot vor răspunde la actualele schimbări chiar și după jumătatea actualului secol.

Mai pe românește, și dacă am lua măsuri radicale de reîmpădurire, asta ca un exemplu, eforturile astea nu vor opri declinul speciilor sălbatice până în 2030, așa cum s-a susținut în cadrul conferinței din Canada.

Singura parte pozitivă este că, în cazul în care măsurile convenite la Montreal vor fi puse în aplicare, teoretic ar mai putea fi salvat ceva. Cât? Asta nu se știe, atâta vreme cât efectele pe termen lung ale acțiunilor noastre asupra biodiversității nu sunt pe deplin înțelese nici astăzi.

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro