Sfaturile de carieră și de bani ale părinților pe care ar trebui să le ignorăm

Lucrurile s-au schimbat în ultimii 30 de ani, dar uneori părinții noștri au rămas de multe ori cu ideile transmise de părinții lor când vine vorba despre bani și carieră. Dacă ne referim la economisire, pentru ei nu există decât depozitele bancare, iar când vine vorba de job, unul sigur din care să ieși la pensie. Discuția este actuală astăzi, mai ales dacă ne uităm că toată lumea se așteaptă la creșteri de prețuri mult mai mari din cauza efectelor economice ale pandemiei.

*Textul nu reprezintă o recomandare de investiții

Sfaturi ale părinților ce trebuie ignorate

1. Părinți: Pune banii la bancă!

A pune banii la bancă înseamnă, de multe ori, a pierde, dacă ne uităm că prețurile produselor cresc de multe ori peste dobânzile pe care le oferă banca, pe lângă faptul că mai ia și statul 10% impozit pe venit. Încearcă sa te gândești: Ce cumpărai de mâncare, de exemplu, acum 5 ani cu 100 de lei poți cumpăra aceeași cantitate astăzi ? Asta înseamnă inflația.

Practic, trebuie să economisești inteligent, folosind mai multe surse. În ce? Sunt foarte multe instrumente: acțiuni, obligațiuni de stat, corporative, fonduri de investiții de diverse categorii de risc etc.

Majoritatea bat creșterea prețurilor. Nu trebuie să mergi pe un singur instrument. Creează-ți un „coș”, iar după caz, în cazul unui coș, alt coș. Adică, dacă decizi să cumperi acțiuni pe bursă, asta nu înseamnă să achiziționezi doar de la o singură companie (cu excepția faptului că poate cunoști acea companie foarte bine sau îți place prea mult).

Bursa nu e pentru oricine, trebuie să înveți înainte de a face pasul. HotNews.ro a scris chiar un material pe temă: O sticlă de vin, o acțiune și un inamic ce te poate lăsa în „sapă de lemn”. 7 sfaturi pentru viitorii investitori millennial ce vor să investească la bursă pe termen lung. Pe termen scurt, o pisică poate performa mai bine

2. Părinții: Nu pune banii fonduri de investiții, că-i pierzi, uite Caritas!

Nu mai suntem în jungla anilor ‘90. Între timp România a evoluat, suntem în UE și avem o legislație ce trebuie respectată.

Ce sunt fondurile de investii? Pe înțelesul tuturor, ele investesc în mai multe instrumente (depinde de profilul de risc), de la acțiuni la obligațiuni românești și internaționale (mai sunt și alte tipuri, dar acestea sunt preponderente). Practic, tu dai banii pe mâna unor specialiști când vine vorba de investiția pe bursă, dacă nu te pricepi sau nu au răbdare să înveți despre asta. Practic, investești într-un coș (ce am vorbit mai sus) deja făcut.

Scopul lor e să administreze cât mai bine portofoliul pentru ca ție să-ți aducă profit. Evident, vei plăti comisioane pentru asta, dar ideea este că oricum există posibilitatea să câștigi peste creșterea prețurilor (depinde de condițiile pieței și de profesionalismul persoanelor care administrează fondul).

Poți investi 50 lei sau mai puțin la unele fonduri. O poți face cu ce frecvență vrei (vorbim de fonduri deschise). Nu e obligatoriu să depui în fiecare lună ori o anumită sumă.

3. Părinți: Pe bursă investesc doar cei cu bani și e riscant!

Aici trebuie definit ce înseamnă „cei cu bani” (mai sus am scris și despre fonduri de investiții). Un cont la un broker care-ți oferă acces la platformă se deschide ușor, în circa 24 de ore. Totul e online. Există de multe ori scris: suma minimă e X lei (câteva mii de lei în unele cazuri). Evident, acele câteva mii sunt scrise de unii brokeri, dar nu înseamnă că trebuie să încarci contul cu toți acei bani, poți și cu mai puțin.

Cu alte cuvinte, nu e doar pentru cei cu bani. Dacă ne uităm la prețul acțiunilor, acestea diferă de la o companie la alta: de la câțiva bani, la zeci și sute de lei. Depinde de companie.

Jumătate din această idee e parțial adevărată: că e riscant. Aici și riscul depinde de apetitul fiecăruia. Trebuie să iei în considerare că dacă investești în companii, scopul lor este să crească, să facă profit. Deci poți primi dividende (depinde de politica firmei – ca investitor vei ști dinainte să cumperi).

Dacă investești pe termen lung, nu ar trebui să verifici piața zilnic. Nu te interesează evoluția prea mult. Cu cât te uiți mai rar la portofoliu, cu atât e mai sănătos. Există o carte care explică foarte bine de ce e bine să procedezi așa: „Broke Millennial Takes on Investing”, de Erin Lowry.

Să nu mai spunem că poți achiziționa și obligațiuni de stat, dacă ai un apetit scăzut la risc.

4. Părinți: Fă o facultate ca să ai un loc de muncă!

Facultatea nu garantează un loc de muncă. Sunt multe facultăți, deci mulți absolvenți. E o bătălie pe piața forței de muncă, chiar dacă a revenit criza în sector.

Angajatorii cer și anumite abilități în funcție de profilul companiilor pe care le conduc. Tinerii trebuie să se pregătească bine, să încerce să obțină abilități noi (pe lângă cele pe care le obțin în facultate) pentru a fi competitivi și a reuși să se se angajeze.

5. Părinții, după ce te-ai angajat: De ce mai înveți, nu ai făcut o facultate?

Economia se mișcă mult mai repede decât acum 30-50 de ani. Apar tehnologii noi la fiecare câțiva ani, anumite locuri de muncă dispar din cauza roboților, fie ei software ori industriali. Învățarea trebuie să fie continuă: învățare pe tot parcursul vieții.

Dispar locuri de muncă, dar apar unele noi. Trebuie să fii pregătit pentru ele, fie că-ți place, fie că nu. Un nou set de abilități îți poate fi necesar într-o piață a muncii competitivă și într-o schimbare continuă (chiar dacă sună a clișeu, așa e).

Pe de altă parte, multe facultăți din România au rămas oricum în urma realității economice.

6. Părinții (în anumite cazuri): Ai un loc de muncă, de ce să te muți cu serviciul? Nu mai bine ieși la pensie de-acolo?

Găsirea unui loc de muncă era asociat, înainte, cu securitatea personală, stabilitatea și pensia. Totuși, sunt și alte aspecte de care cineva trebuie să țină cont: Îi place ceea ce face? Se comportă angajatorul cum trebuie cu el/ea? Vede un viitor în dezvoltarea sa profesională? Întrebările sunt multe.

Plecarea de la anumiți angajatori nu mai este văzută ca un lucru rău. Au început să accepte acest fenomen. Consideră că acei angajați au mai multe abilități. Unele companii au început să-și schimbe percepția și să dorească astfel de persoane, iar scopul lor este să încerce să-i păstreze, ceea ce de multe ori se traduce într-un mod de lucru mai plăcut, chiar cu beneficii extrasalariale.