Spectacol pentru culise (de Ion M. Ionita)

Lipsind demisia premierului Tariceanu, singurul lucru cu care s-a ales presedintele Traian Basescu in urma scandalului declansat de fosta sa consiliera, Elena Udrea, este ca a trebuit, din nou, sa joace marele sau rol de compozitie, in care isi asuma o greseala in fata natiunii. Fara indoiala, omul e bun.

Incalzeste mai intai publicul cu cateva fraze in care arata, cu mare responsabilitate, ce actiuni importante a avut in ziua respectiva. Cum a fost cazul cu vizita in Grecia. Apoi lasa de inteles ca nu mai are nimic de spus si se intoarce sa iasa din scena. Dar ceva il retine si cedeaza in fata publicului din ce in ce mai nerabdator. I se pune intrebarea-cheie. Tacere.

In sufletul protagonistului se da o lupta, sentimentele si remuscarile il gatuie. Priveste indurerat sala care, la randul ei, urmareste drama cu rasuflarea taiata. Pare ca eroul nu va reusi, va fi infrant de propriile lui slabiciuni omenesti, desi este animat numai de gandul de a face bine celor multi.

Dar nu, nu va fi doborat! De undeva, din adancurile fiintei sale, se ridica o forta care il face sa-si ceara iertare, sa regrete inducerea in eroare, „informatiile incorecte”. Aplauze furtunoase! Bisul – mai tarziu, cu ocazia altei crize politice, ca mandatul e lung si plin de neprevazut.

Aceeasi partitura, acelasi registru, in vodevilurile de mare succes „Stolojan, bolnavul inchipuit”, „Fericirea familiei gay” si acum in „Interviul otravit”. Pacat ca alte scene de mare angajament emotional, cum ar fi „Elena, adu-mi Constitutia”, s-au jucat cu casa inchisa, in fata unui public restrans.

Atacurile neintrerupte si scufundarea politicii in derizoriu ar apropia guvernarea portocalie de stilul inconfundabil al administratiei CDR. La o analiza mai atenta, comparatia nu sta in picioare. Macar, pe vremea aia, criza politica era criza politica.

Constantinescu, oricat a fost de blamat, a schimbat, frate, trei premieri pana sa compromita total sansele – si pe ale lui, si pe ale Conventiei – sa mai castige ceva in alegeri. Basescu se straduieste sa ajunga la acelasi rezultat mult mai repede, fara a avea satisfactia de a-i prezenta Elenei capul lui Tariceanu pe tava.

Intre timp, marii potentati se sfasie pentru controlul resurselor tarii si petrolul este una dintre pietele cele mai pretioase. Salariatii se pregatesc de greve generale, copiii sinistratilor de la inundatii dorm in corturi, in prag de iarna, bugetul este carpit din vorbe.

Fondul Monetar a rupt angajamentele cu Romania, Uniunea Europeana scrie scrisori de avertizare, numarand steguletele rosii si galbene. Pe scena Basescu, Tariceanu, Botos, Udrea, ies transpirati la aplauze, dar sala e din ce in ce mai goala. In culise, PSD si PRM isi freaca mainile asteptand alegerile, nu prea repede, totusi, sa aiba lumea timp sa se sature bine de spectacol.