Spectacolul Revizorul revine pe scena Nationalului bucurestean

La doi ani de la premieră şi după o pauză de şase luni, Revizorul, în regia lui Felix Alexa, revine pe scena Sălii Studio a Teatrului Naţional din Bucureşti.

Piesa din 1836 a lui N. V. Gogol, într-o montare de mare succes, se dovedeşte a fi şi astăzi una din cele mai apreciate şi mai actuale comedii, o satiră sociala despre derizoriu şi trivialitate, despre corupţie, înşelăciune şi mistificare. Piesa lui Gogol rămâne o oglindă necruţătoare în faţa celor pe care banul îi ameţeşte, iar minciuna îi copleşeşte.

Prima reprezentaţie a actualei stagiuni va avea loc miercuri 4 noiembrie 2015, de la ora 19.30.

Apreciată a fi una dintre acele premiere-eveniment, montarea lui Felix Alexa şi-a cucerit publicul printr-o scenografie pe care trebuie neapărat s-o vedeţi (imaginată de tânăra Andrada Chiriac), printr-un regal al iluminării scenice (datorat britanicului Chris Jaeger) şi printr-o suită de creaţii actoriceşti aplaudate la scenă deschisă. În fruntea distribuţiei, Marius Manole și Mihai Constantin valsează printre meandrele minciunii celei hoaţe şi ale adevărului necruţător.

De la premiera din 2013, spectacolul a generat reacţii dintre cele mai vii şi mai atente. Dacă se aştepta la performanţa lui Marius Manole în Hlestakov, dramaturgul Radu F. Alexandru mărturisea despre creaţia lui Mihai Constantin: „Nu mi-l imaginam de anvergura splendidă pe care o dovedește în rolul Primarului”.

Văzut de critici, spectacol este: “atroce şi hilar, stigmatizează vremurile noastre confuze şi consumiste, în care nu se trăieşte şi totul se negociază” (Ludmila Patlanjoglu, Cotidianul), “un taifun al minciunii primejdioase, ameninţătoare pentru o întreagă comunitate, pentru societate, pentru lume” (Mircea Morariu, Adevărul), “un spectacol complex la toate nivelurile” (Silvia Dumitrache, Observator cultural); un spectacol care – “de la prima și până la ultima replică, de la prima și până la ultima scenă jonglează cu imagini și replici bine plasate în context, bine accentuate, bine scoase în evidență, în așa fel încât dimensiunea socială a piesei lui Gogol să se suprapună aproape perfect pe realitatea contemporană (Monica Andronescu, Yorick).