Statistica a numărat câți săraci sunt în România / „Strategiile care au redus sărăcia- nesustenabile”, arată Banca Mondială

Numărul persoanelor sărace a fost anul trecut de 3,97 milioane de persoane, în scădere față de 2022, când erau 4,02 milioane, arată datele Statisticii, publicate  miercuri.

Potrivit INS, sărăcia este situaţia în care se află acele persoane ale căror venituri sunt atât de scăzute încât le este imposibilă atingerea unui standard de viaţă considerat ca fiind acceptabil în societate și care se confruntă cu dezavantaje legate de şomaj, venituri mici, condiţii de locuit precare, îngrijirea inadecvată a sănătăţii şi bariere în accesul la învăţământ, cultură, sport şi petrecerea timpului liber.

În anul 2023, rata sărăciei a fost de 15 ori mai mare în regiunea Moldovei decât în regiunea București-Ilfov

În plin an electoral, sărăcia- această vulnerabilitate economică- este exploatată de clasa politică, ai căror reprezentanți nu ezită să promită creșteri de pensii, salarii mai mari, deși un raport al unei organizații independente (Banca Mondială) atrage atenția că măsuri similare din trecut doar au agravat problema bugetară, iar strategiile care au făcut posibilă în trecut înregistrarea de progrese înspre reducerea sărăciei „sunt nesustenabile din punct de vedere structural”

Sărăcia este inegal distribuită în România. În anul 2023, rata sărăciei a fost de 15 ori mai mare în regiunea Moldovei decât în regiunea București-Ilfov.

În anul 2023, cele mai mari rate ale sărăciei s-au înregistrat în regiunile Nord-Est (31,4%), Sud-Vest Oltenia (31,3%), Sud-Est (26,8%) și Centru (24,0%), iar cea mai mică în Bucureṣti-Ilfov (2,1%).

Creșterea ratei sărăciei în perioada analizată s-a înregistrat doar în regiunea Centru (de 2,1 puncte procentuale).

Rata sărăciei a crescut la bărbații din grupa de vârstă 0-17 ani și la românii de ambele sexe din grupa 25-49 ani, scăzând puternic la cei de peste 65 de ani, potrivit Statisticii.

De asemenea, în familiile fără copii rata sărăciei a scăzut, în vreme ce la familiile cu copii a crescut la peste 25%.

În familiile fără copii, considerate în general mai puţin afectate de sărăcie, apar totuşi diferenţe notabile determinate de numărul şi vârsta persoanelor care trăiesc într-un anumit tip de gospodărie. Persoanele singure în vârstă de până la 65 de ani au o rată de sărăcie de 24%, pe când cei cu vârsta de 65 de ani și peste sunt săraci în proporție de 23,6%.

Dacă în anul 2023 nu s-ar fi plătit pensiile şi celelalte transferuri sociale, aproape jumătate din populaţie ar fi fost sub pragul sărăciei

Familiile formate din persoane singure de sex feminin înregistrează o pondere mai mare cu 5 puncte procentuale față de ponderea persoanelor care trăiesc în gospodării formate dintr-o singură persoană de sex masculin (25,8% față de 20,8%).

Dintre familiile cu copii, cele mai puternic afectate de sărăcie au fost cele formate din 2 adulţi cu 3 sau mai mulţi copii dependenţi (63,3%). Urmează cele formate din 3 sau mai mulţi adulţi cu copii (28,0%), de familiile monoparentale, părinte singur cu cel puṭin un copil (21,6%) și de cele formate din 2 adulţi cu 2 copii dependenţi (19,8%).

Dacă în anul 2023 nu s-ar fi plătit pensiile şi celelalte transferuri sociale, aproape jumătate din populaţie (47,1%) s-ar fi situat sub pragul sărăciei relative, mai arată INS.

În ultimii 8 ani România a reușit performanța de a fi pe ultima poziție în clasamentul european cu cea mai mare pondere a populației aflată în risc de sărăcie, după ce bulgarii au reușit să combată mai eficient sărăcia.

R​ata sărăciei din România rămâne cea mai ridicată din UE, depășind-o pe cea a unor țări cu venituri similare sau mai mici pe cap de locuitor — de exemplu Bulgaria, Croația, Ungaria și Polonia, arată Banca Mondială.

Slaba guvernanță a României rămâne principala constrângere care stă în calea eficacității și a eficienței guvernului

În plus, strategiile care au făcut posibilă în trecut înregistrarea de progrese înspre reducerea sărăciei sunt nesustenabile din punct de vedere structural. O mare parte din reducerea sărăciei înregistrată în anii de dinaintea pandemiei a rezultat din creșterea veniturilor din muncă și din pensii ca urmare a reformelor fiscale și a celor legate de salariul minim și de pensii.

În zonele rurale, ratele naționale ale riscului de sărăcie sunt de aproape șase ori mai mari decât în orașe

Mai exact, au scăzut cota unică a impozitului pe venitul persoanelor fizice (IVPF), contribuțiile la asigurările sociale și taxa pe valoarea adăugată (TVA), a fost extinsă acoperirea scutirii de IVPF, a crescut salariul minim și a fost restructurat sistemul de pensii, cu efectul combinat că multe gospodării au fost scoase din sărăcie.

Sărăcia este concentrată puternic în zonele rurale, unde trăiesc aproximativ 70% dintre persoanele sărace din România. În zonele rurale, ratele naționale ale riscului de sărăcie sunt de aproape șase ori mai mari decât în orașe. Disparitățile în ceea ce privește nivelul de trai sunt mari: venitul mediu pe cap de locuitor în zonele urbane a fost cu peste 60% mai mare decât în zonele rurale — un decalaj accentuat care a rămas aproape nemodificat în ultimul deceniu.