Statul social: cum e afectata productivitatea in Romania si in UE de cheltuielile sociale

Sunt clasice deja cazurile in care, beneficiind de ajutoare de la stat, oamenii refuza locurile de munca. Argumentul infailibil: putini bani nemunciti sunt mai buni decat mai multi bani munciti. In urma acestei situatii pierd toti cei implicati in fenomen: statul, firmele, angajatul. Statul pierde veniturile din contributiile sociale si are cheltuieli de somaj mai mari, firmele pierd capital uman, angajatul pierde venitul si, respectiv, potentiala pensie. Care este situatia cheltuielilor sociale in Romania vs. UE?

Conform teoriei, o economie este formata in principal din doi factori (capital si munca), la care se adauga si productivitatea (in ansamblu include tot ce nu tine de precedentii doi: inzestrare cu tehnologie, educatie, mediul legislativ, etc.).

In statele cu o economie intensiva in munca (precum Romania si multe state emergente), daca acest fenomen de refuz al muncii se generalizeaza (iar rata ocuparii din Romania arata acest lucru) pierderile sunt cu atat mai acute. Rezultatele se vad in deficitele de la bugetele de pensii si asigurari sociale.

Intrebarea logica ce apare: sunt cheltuielile sociale ale statului vinovate de actuala situatie?

Cheltuielile sociale – vinovatul de serviciu in Europa

Unul dintre elementele considerate „vinovate” de situatia actuala a finantelor publice in Uniunea Europene este reprezentat de cheltuielile sociale. Dupa multi autori, o generozitate prea mare in ceea ce priveste cheltuielile sociale produce mai multe efecte negative la nivel national. Fara alte masuri complementare, se produce o rigidizare a societatii, alterand stimulentele, inhiband initiativa privata a indivizilor sau crescand rata fiscalitatii. In plus, fara o rata de crestere economica generatoare de venituri bugetare, presiunea cheltuielilor sociale poate conduce la deficite bugetare si datorii publice.

Esential insa este fenomenul de rigidizare a societatii, care va duce la pierderi de competitivitate (abilitati ale lucratorilor, capacitatea de a raspunde la schimbari si de a lua decizii, productivitate, cresterea costului unitar cu forta de munca etc.), pe care guvernul le poate compensa pe termen scurt si mediu prin politica fiscal-bugetara (daca are resursele disponibile), insa pe termen lung se poate actiona doar prin implementarea politicilor structurale, care sa genereze schimbarea de comportament dorita. Pierderile de competitivitate se pot vedea si in deficitele de cont curent ale majoritatii statelor din UE.

Se pot prezenta in primul rand doua categorii distincte: cheltuielile bugetare totale si cheltuielile sociale. Se face aceasta distinctie pentru ca sunt cazuri in care chiar daca unele guverne au o dimensiune mare a cheltuielilor bugetare in PIB (de peste 55%), aceleasi tari pot avea o marime a cheltuielilor sociale ca pondere in PIB mult mai redusa.

Cheltuielile sociale, altele decat transferurile sociale in natura, sunt transferuri catre gospodarii, in banci sau alte forme, cu scopul de a atenua dificultatile financiare generate de un numar de riscuri sau nevoi (prin conventie: boala, invaliditate, dizabilitati, accidente ocupationale sau boli profesionale, batranete, maternitate, familie, promovarea ocuparii fortei de munca, somaj, locuinte, educatie,etc.), facute prin intermediul unor scheme colective sau in afara unor astfel de scheme, de catre autoritatile guvernamentale.

In Uniunea Europeana media cheltuielilor bugetare ca pondere in Produsul Intern Brut se gaseste in jurul a 50%, in anul 2010 varfurile fiind reprezentate de Finlanda (55.4%), Franta (56.6%), Danemarca (58.2%) si Irlanda (66.8%). De mentionat este ca, in cazul Irlandei, in anul 2010 cheltuielile bugetare au crescut fata de anul 2009 cu aproximativ 18%, de la 48,9% din PIB. Cauza pentru aceasta crestere brusca este ajutorul financiar acordat bancilor, ceea ce a facut ca in anul 2010 deficitul bugetar al Irlandei sa depaseasca 31% din PIB, conform Eurostat.

Statele care au avut in anul 2010 (ultimul an cu date disponibile pentru cheltuielile sociale) cel mai mic sector public ca pondere in PIB sunt cele din Europa Centrala si de Est: Bulgaria (38.1%), Slovacia (40%), Estonia (40.6%), Lithuania si Romania (40.9%).

„Presiunea” pe care cheltuielile sociale o au asupra bugetului guvernelor nationale situatia este prezentata in Tabelul 2, unde se observa faptul ca in anul 2010 cele mai mari ponderi se gasesc in Grecia, unde o valoare 41.4% din totalul cheltuielilor bugetare corespundea cheltuielilor sociale, urmata de Italia (38.1%), Austria (37.5%) si Germania (36.1%). Din acest punct de vedere, la nivelul intregii Uniuni Europene, 33.6% din cheltuielile bugetare sunt reprezentate de cheltuieli sociale.

Cu o pondere de 32,27%, Romania este situata in apropierea mediei Uniunii Europene, o treime din cheltuielile bugetare fiind sociale. Aceasta are valori apropiate de cele ale Finlandei, Ungariei, Estoniei, Belgiei, insa exista diferente mari in ceea ce priveste veniturile bugetare pe care aceste state le inregistreaza. Romania a avut in anul 2010 venituri 34% din PIB, mult sub veniturile Finlandei (52.5% din PIB), Ungariei (42.5%), Estoniei (40.9%) sau Belgiei (48.8%), conform Eurostat.

TABEL 1: Cheltuieli bugetare si cheltuieli sociale ca pondere in PIB, 2010 (Sursa: Eurostat)

Tabel 2: Dimensiunea statului bunastarii (masurata ca pondere a cheltuielilor sociale in totalul cheltuielilor bugetare)

In ceea ce priveste dimensiunea cheltuielilor sociale, o abordare interesanta este teoria eterogenitatii demografice, care mentioneaza ca guvernele au tendinta sa isi reduca cheltuielile sociale in statele cu o populatie multietnica, divizate religios sau lingvistic. Aceasta teorie s-a dovedit a fi valida in cazul Statelor Unite ale Americii.

Tabelul 3 prezinta efectele la nivel agregat pe care cheltuielile sociale le au asupra ratei saraciei in tarile din UE, date care reprezinta situatia anului 2010.

Din aceasta perspectiva Romania se afla intr-un grup alaturi de Spania, Bulgaria, Lituania si Letonia, cu cele mai mari rate ale saraciei dupa transferuri din UE, de peste 20% din populatie totala. Media Uniunii Europene este plasata in jurul a 16.5%.

De mentionat sunt doua cazuri: cel al Cehiei si cel al Olandei. Cehia are cea mai mica rata a saraciei dupa transferuri din UE, in contextul in care are cheltuieli sociale apropiate de cele ale Romaniei ca pondere, in timp ce Olanda are a doua cea mai mica rata a saraciei din UE, avand si cea mai mica pondere a cheltuielilor sociale in totalul cheltuielilor bugetare, apropiata Irlandei.

(Rata saraciei este exprimata ca pondere a populatiei care se afla sub pragul de 60% din mediana veniturilor dupa efectuarea transferurilor)