Stilul presei

De obicei, ziaristii cei mai buni din presa lumii nu au fost scriitori in sensul clasic al cuvantului, adica poeti, romancieri, dramaturgi, desi nu putini din acestia din urma au inceput inca din tinerete prin a inghiti plumbul din atmosfera tipografiilor marilor cotidiane.

Faulkner povesteste cum trebuie sa faci gazetarie buna, recurgand la un dialog celebru intre un sef de redactie si un tanar prozator foarte talentat, pe care greutatile vietii il facusera sa se apuce de ziaristica spre a castiga un ban. Fiindca, pe un romancier trebuie mai intai sa-l viziteze gloria, inainte de a incepe sa-i intre in buzunar ceva parale, daca nu premiul Nobel…

Nu mai spun ca asta pica de regula mult prea tarziu, catre amurgul senectutii, cand placerile vietii s-au cam stins, ori se reduc drastic… Asa ca, baiete, du-te si fa gazetarie, sa-nveti meserie….

Un omor. Painea gazetarului. Tanarul se duce cu entuziasm la fata locului si scrie un articol patetic plin de consideratii psiho-sociale si de adjective, care mai de care mai plastice, mai percutante Seful i-l citeste atent si la urma ii arunca articolul in plina figura, zbierand…

redau cu vorbele mele: ca el nu l-a trimis sa scrie un roman, ci sa arate scurt, concret, faptele, nu-l intereseaza teoriile lui si ca nu vrea musai sa afle cum arata cutitul pe care agresorul l-a infipt in inima victimei, – ca avea manerul de lemn, ars pe o muchie, cutit de bucatarie, cu trei nituri, din care unul lipsa, ca se vedea doar gaura;…

ca perdeaua apartamentului era trasa pe jumate si rupta, ca si cum ar fi fost brutal smucita, proba ca intre victima si criminal s-ar fi dat o lupta pe viata si pe moarte. Cioace! facea furios Seful. A se slabi! La el sa nu vie cu chestii de-astea, ca el nu e librarie… biblioteca…

si dandu-si pe ceafa palaria si aprinzandu-si alta tigare de la mucul celeilalte tigari fumata pana la cotor, pe care-l azvarli cat colo intr-un fel de vaza de flori goala, care putea foarte bine sa fie si scuipatoare, zise….

(va urma)