"Ștrandul săracilor", locul din București unde, când nu erau inundații, era scăldătoare

Râul Dâmbovița, „soava apă a Bucureștilor” cu vegetația sa luxuriantă era încântare pentru ochi, dar dezastru pentru nas. Înainte de amenajare, în secolul XIX și la început de secol XX, Dâmbovița era deopotrivă groapa de gunoi și haznaua orașului.

Oamenii aruncau gălețile cu toate gunoaiele posibile din gospodărie și vara mai ales mirosul era insuportabil.

Tot vara, ca să fugă de caniculă, cei care n-aveau destule parale ca să se meargă la vreunul dintre ștrandurile din București, se scaldau în locul unde Dâmbovița intra în Capitală, în zona Ciurel.

Apoi, erau inundațiile. Multe, dese, periculoase.

Dar, când apele nu creșteau și nu se învolburau, în perioada interbelică, zona Morii Ciurel devenise așa-numitul „ștrand al săracilor”. Presa vremii îl descria astfel:

„De cum dădeau căldurile, bucureștenii, mari amatori de apă rece, populau apele mai mult sau mai puțin tulburi ale Dâmboviței. În oraș, de pe atunci apa era neagră de la toate reziduurile casnice și industriale ce le colecta Dâmbovița în drum. De aceea, bucureștenii își aleseseră loc de „ștrand” la intrarea râului în oraș, la celebra moară a lui Ciurel, unde e apa rece și limpede ca cristalul.”

Citește, pe B365.ro, cum s-a transformat în timp acest loc uitat din București.