VIDEO Întrebat de ce candidează din nou la sectorul 5, Vanghelie îl atacă pe Piedone: „Am văzut mafia, șprițurile din Primărie, că au angajat peste 2.000 de oameni”

Anunțat pe ultima sută de metri, Marian Vanghelie a intrat din nou în competiţia electorală pentru Primăria Sectorului 5, instituție pe care a condus-o pe parcursul a patru mandate din 2000, până în 2015, când a fost reținut și suspendat din funcție. Invitat la interviul „Cursa pentru Bucureşti”, Vanghelie a vorbit despre dosarele sale penale, despre realizările din mandatele anterioare și despre planurile pe care le are pentru Sectorul 5. A trimis săgeți și spre actualul primar, care candidează la Capitală, și a povestit din perioada când acesta îi era angajat. „Mă cheamă Marian Vanghelie. Nu am nevoie să-mi pun nici Van Damme, nici Piedone lângă nume”, spune el.

• „Cursa pentru Bucureşti” este o serie de interviuri HotNews.ro în care redacţia a invitat principalii candidaţi la alegerile locale din București să vorbească despre planurile lor şi despre problemele orașului sau ale sectoarelor în care cer votul cetăţenilor. Interviurile au fost purtate în mişcare, în maşină.

Marian Vanghelie se pregăteşte pentru interviu. I se prinde microfonul la rever, iar lavaliera trebuie aşezată în buzunarul de la piept al sacoului. „Vă puteţi asigura că nu aveţi nimic în buzunar, pentru a vă prinde lavaliera?”, întreabă unul dintre operatori. Marian Vanghelie verifică sacoul şi mută fişicul de bancnote de 200 de lei în celălalt buzunar. E OK acum. Buzunarul e gol.

Marian Vanghelie candidează independent la Primăria Sectorului 5. Speră ca a treia oară să fie cu succes. Vrea să continue planurile mari pe care a fost nevoit să le abandoneze în 2015, când a fost arestat preventiv şi suspendat din funcţie.

„Dosarul s-a prescris. I love you! M-aţi înţeles?”, spune Marian Vanghelie despre dosarul deschis în urmă cu 10 ani şi care a avut, doar în prima instanţă, 90 de termene. El pune în contextul războiului politic şi acest dosar, precum şi pe toate celelalte pe care le-a mai adunat. „Poate 20…”

„Un sechestru șmecheresc”

HotNews.ro: Nu purtaţi ceas?

Marian Vanghelie: Păi, nu ştiţi că mi-au sechestrat toate ceasurile? Un sechestru şmecheresc. L-au pus de denunţător să spună că mi-a dat mie două ceasuri, unul de 6.000 de euro şi unul de 8.000. Şi le-am explicat aşa: dacă am de 200.000 de euro, cum să iau şpagă ceas de 6.000? Că n-ai ce să faci cu el.

– Vă leagă amintiri de Teatrul Nottara?

– Da, am copilărit în această zonă. Am venit aici să văd un film, am luat un bilet, l-am vândut cu 20 de lei, n-am mai văzut filmul, am luat alte patru bilete şi tot aşa, până am plecat seara acasă cu câteva sute de lei. Asta m-a făcut la vârsta de 13 ani să vin din nou. Şi a doua zi, şi a treia zi. Şi m-a făcut să nu mă mai duc zi de zi la școală. Așa era viața.

Eram fără tată, doar cu mamă, și am considerat, ca bărbat, că trebuie să fac ceva. Lucrurile nu erau foarte favorabile. Mama avea un salariu foarte mic. Iar în această zonă am vândut bilete, am vândut valută. Atunci se numea bişniţă, acuma se numește business. Nu e nicio diferență, decât că acuma s-a dat o formă legală.

– Un candidat nou, un om politic vechi și un personaj public și mai vechi. Cum v-aţi descrie acum? V-aţi reinventat?

– Nu m-am reinventat deloc. Sunt natural, exact cum am fost de la început. Am o experiență mai mare şi văd ce se întâmplă. Din păcate, clasa politică şi societatea cu totul s-au dus în jos. Experiența mea și tot ce am făcut eu în activitatea mea mă califică deasupra multor lideri de astăzi.

– Pare că v-ați hotărât să candidaţi pe ultima sută de metri…

– Nu eram foarte sigur, dar văzând ce se întâmplă, văzând cum se conduce Primăria Sectorului 5, văzând ce face acest domn Piedone, văzând mafia care e acolo, clanurile, manelele de la etajul trei, șpriţurile din primărie, faptul că au angajat peste 2.000 de oameni…

Bugetul angajaților anual era 18% din bugetul total. Astăzi s-a ajuns la 55%. Asta însemnând, la un buget de 180 de milioane, că aproape 100 de milioane se dau pe salarii unor oameni care vin, stau două ore și pleacă. Așa ceva n-am văzut în București din ’90. Cunosc toți primarii din ’90, că am fost om de afaceri, chiar dacă nu eram om politic. Am intrat în politică puțin mai târziu.

Vanghelie inventează un nou plural: „N-am complexuri”

– În discursul dumneavoastră de la lansarea candidaturii, jurnaliștii au remarcat niște greșeli gramaticale. Cât de mult contează o vorbire corectă, clară pentru responsabilitatea de a fi primar?

– Dacă vorbim de un profesor universitar sau de președintele Academiei Române, contează foarte mult, pentru că el reprezintă România din punct de vedere al științei. Dacă vorbim în viața reală, sunt oameni intelectuali care, fără să vrea, greșesc. Au fost inclusiv oameni mari, personalități la televizor. Au fost emisiuni speciale în care s-a văzut că se poate greși. Şi din cauza emoției, din mai multe motive se greșește. Sentimentul de emoție, sentimentul de frică este uman.

– Candidaţi la Primăria Sectorului 5. Sunteţi independent?

– Da, am zis să candidez independent.

– Dar sunteţi susţinut de mai multe partide…

– Blocul Suveranist Român plus Partidul Social Democrat Independent. Nu am vrut să mă duc la niciun partid, chiar dacă au fost anumite propuneri, pentru că nu am simțit. Nici nu-mi place să mă plimb prin partide.

Pe mine mă cheamă Marian Vanghelie. Nu am nevoie să-mi pun nici Van Damme, nici Piedone lângă nume. Nu-mi trebuie. N-am complexuri. Mă simt atât de bine în pielea lui Marian Vanghelie, încât cred că orice om care este în fața mea, dacă este și un adversar, nu stă foarte bine. Stă destul de stânjenit.

„Vindeam şi aur, şi fructe, tot ce se putea vinde”

– N-aveți complexe, dar aţi avut complexuri de magazine.

– Am avut primul butic de 12m² între magazinul Cocor și magazinul „București-Berlin”. Vindeam și în interior, și în exterior, și pe partea laterală. Începând de la aur, înăuntru, până la fructe şi tot ceea ce se putea vinde pe partea cealaltă. Și așa a făcut viața, că peste niște zeci de ani am avut și Magazinul București. Am fost proprietar. Așa a vrut viața. Dar nu l-am avut foarte mult, pentru că am avut şi prieteni, între ghilimele. Se numesc Traian Băsescu, domnul Coldea, doamna Koveși. I-am avut „prieteni” și au stabilit ei după 20 de ani că ar fi bine să găsească un proprietar și să mi-l ia. Și mi l-au luat.

– Păi, ce legătură au aceştia cu un magazin?

– Societatea București a fost cumpărată de la AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, n.r.). Au fost cumpărate la o licitaţie publică – m-am bătut și cu domnul Adamescu la vremea respectivă. Ei bine, acești oameni au avut rolul de-i chema pe judecători un pic pe la DNA și să le transmită să se judece corect procesul. Şi au judecat corect. După 20 de ani, Magazinul Bucureşti a fost preluat de o persoană care era, chipurile, proprietar.

– Mai aveţi prieteni în Parlamentul României?

– Am prieteni mulți. Am prieteni şi aici, și în spate (la Catedrala Mântuirii Neamului, n.r.). Ştiți că tot eu am dat autorizația la catedrală. În contextul în care tot un anumit domn, din ce-mi aduc aminte se numeşte Coldea, nu dorea să se construiască în catedrală. Dar Patriarhul României e un om foarte serios şi, datorită capacităţii lui de a pune problema, am reuşit să găsim formule juridice să dăm autorizaţia. Deci, şi acolo am prieteni, mă așteaptă, sunt ctitor acolo.

„M-am dus înapoi în celulă şi i-am cerut Patriarhului să spună câteva cuvinte despre mine”

– Ați fost arestat în 2015. Patriarhul Daniel a trimis atunci un mesaj de susţinere pentru dumneavoastră.

– Au venit la un moment dat avocații, după ce mi-au dat 24 de ore (ordonanță de reținere, n.r.) și au spus în felul următor: „Nu e nimic la dosar, doar spun că sunteți pericol public”.

Ei m-au întrebat dacă aş putea să-i cer Patriarhului să spună câteva cuvinte despre mine, că n-am cum să fiu un pericol public. Eu eram în arest, ieşisem la vorbitor. M-am dus înapoi în celulă, m-am gândit și am sunat acasă: „Vezi cine e consilierul Preafericitului şi întreabă-l, spune-i problema, dânsul mă cunoaşte. Dacă se poate…”.

Am rămas mirat, blocat, când am auzit că în 10 minute i-a dat o hârtie soției unde spunea niște lucruri foarte frumoase: că eu nu pot să fiu arestat, că nu sunt niciun pericol public și a explicat ce am făcut eu pentru România, începând de la Catedrală până la alte lucruri.

– Totuși, în primă instanță a fost o condamnare de 11 ani și opt luni.

– O condamnare foarte, foarte, foarte, foarte serioasă. Dată de o judecătoare care a venit 5 minute pe la Tribunalul București şi, după ce m-a condamnat pe mine, a fost calificată să ducă la Curtea de Apel. Oamenii stau câte 10 ani ca să ajungă la Curtea Apel.

În ziua în care s-a făcut public verdictul, domnul Dumitru Dumbravă (fost şef al Direcţiei Juridice a SRI, n.r.) a fost filmat când s-a dus peste conducerea Tribunalului București. Nu știu ce căuta acolo domnul Dumbravă. Nu știu dacă avea vreo calitate. O să mă consult cu juriştii şi o să vedem dacă o să facem o plângere penală la Parchet.

– Doar în primă instanţă, dosarul a avut 90 de termene, iar anul acesta acuzaţia e pe cale să se prescrie.

– Eu nu aveam cum să tărăgănez precesul dacă domnii care se ocupau de mine nu căutau judecători să mă condamne. Mi-au schimbat șapte complete până au găsit-o pe soția domnului Mihalcea ca să accepte să-mi dea un verdict. Ați înțeles? Adică, dânșii caută judecătorii care vor să dea verdictele pe care le dau ei. Judecătorii nu mai au păreri. Judecătorilor li se dă dosarul, iar ei ies public și spun hotărârea.

– E o generalizare periculoasă.

– Dar nu este periculoasă. M-ați întrebat de ce am ajuns aici. Păi, ca să ajungem la doamna Mihalcea, au trebuit să schimbe șapte complete. Nu vi se pare suspectă schimbarea completelor? De ce la mine se schimba șapte complete doar la fond, înţelegeţi? Ei credeau sigur că o rezolvă cu mine, înțelegeți? Ei aveau matematică, știau exact cum, cine, când și cum se poate rezolva problema. E o știință a lor pe care au pus-o în practică, nu doar cu mine.

– Păi, și atunci de ce a ajuns în pragul prescrierii?

– Ei au avut norocul să-mi stabilească o judecătoare care a participat și la alt dosar împotriva mea. Am solicitat recuzarea şi nu s-a acceptat. Am făcut refuzarea și nu s-a acceptat refuzarea. Sunt prea multe lucruri, s-au legat și s-au încurcat. Am făcut două recuzări.

„Voi face un ONG să-i ajutăm pe oamenii nenorociţi de Coldea şi Dumbravă”

– Sunteţi singurul candidat care are o condamnare la Sectorul 5…

– Dar dosarul acesta despre care am vorbit e prescris, vă spun ca să nu se mai agite nimeni, să se liniştească. Eu am să cer să mă judec până la capăt, că aş vrea să spună că sunt nevinovat.

Dar, ca să-i atenţionez pe cei de la presă, care sunt speriaţi că se va prescrie, le spun că s-a prescris. I love you! M-aţi înţeles? Îi iubesc. Marian Vanghelie nu are niciun dosar în momentul de faţă. Am vrut să fac această subliniere. Eu sunt foarte degajat, după cum vedeți…

– Câte dosare aţi avut?

– Poate 20. Fiind o persoană mai plastică, mai directă, mai concretă, mai pragmatică, am deranjat pe multă lume, dar nici nu-mi propun să nu-i deranjez.

În următorii 10 ani ne ocupăm, nu de problemele mele, ci să-i ajutăm pe toți cei pe care domnul Coldea, domnul Dumbravă, doamna Kovesi le-au făcut dosare și-au nenorocit. Voi ieși public pentru fiecare caz. Le-am spus oamenilor să vină la mine!

Voi face și un ONG special în care eu, Marian Vanghelie, mă voi bate pentru toți pe care i-au băgat în pușcărie, pe care i-au nenorocit, ca să se știe public.

„Când ploua, oamenii mergeau cu plastic peste încălţăminte”

– Să vorbim despre problemele sectorului…

– Din cele 1.200 de blocuri izolate termic, eu am făcut 600. Băieții ăștia, în 9 ani și ceva, au făcut 40. Din 700 de străzi, am făcut 650. Oamenii mergeau cu plastic peste încălțăminte: se legau ca să iasă atunci când ploua, că era nămol, şi, când ieşeau în stradă, scoteau pungile. Ei n-au făcut 50 de străzi!

Tot învățământul l-am făcut modern. Ei au 10 unități închise, au dus învățământul la pământ! Sunt închise și oamenii plimbă copiii cu tramvaiul să-i ducă în partea cealaltă a sectorului.

La primărie au mii de oameni noi angajați. 50 de oameni doar din familie! Păi, așa ceva nu cred că există nicăieri pe planeta asta, într-un stat normal și logic. Deci, eu mă adresez tuturor, inclusiv plecând de la biserică, dacă vreți, că am fost la slujbă.

Piaţa Ferentari eu am construit-o. Piața Rahova este construită în mine, Piața Cotroceni la fel. Ce vreţi dumneavoastră din acest sector s-a ridicat cu mine odată. Astăzi toată lumea are apă, canal și asfalt. Străduțele astea n-aveau apă să se spele, n-aveau apă să bea. Luau de la cișmea.

– Economatele sunt un alt proiect, legat de dosarul cu condamnare despre care tocmai am vorbit. Cum vi se pare că sunt administrate acum?

În iulie 2015, Vanghelie a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru 26 de infracțiuni de luare de mită, abuz în serviciu și spălare de bani, alături de Laura Ciocan, directorul de atunci al Economat Sector 5 SRL. Prejudiciul se ridică la peste 60 de milioane de euro, din care peste 30 de milioane de euro ar fi reprezentat șpaga lui Marian Vanghelie.

– Eu m-am gândit să fac economate pe sistem de supermarket. Aveam 10-20.000 de produse, dintre care 100-200 de produse erau fără adaos comercial. Nu era nicio diferență între ceea ce făcea economatul și ceea ce fac marile companii. Adică, acele 200 de produse erau ca o chestie de marketing, îmi aduceau clienții pentru celelalte 20.000 de produse.

Am lăsat totul de stat, n-am privatizat nimic, n-am vândut niciun magazin, puteam să le vând pe toate. Le-am lăsat și le-am dat drumul și le-am făcut în contextul în care cetățenii Sectorul 5 să beneficieze de prețuri bune, civilizate. Cel puțin pentru un număr de produse care se consumă zilnic.

M-au sunat oameni din armată și mi-a spus: „Domnul Vanghelie, păstrați economatele, doamne ferește!, vine mâine un război. Toate marile companii multinaționale vor pleca”. Acum le-au închis. Niciunul dintre primarii care au venit după mine nu a dus la îndeplinire lucrurile pe care trebuia să le ducă.

– Nu prea sunt afişe cu dumneavoastră în sector.

– Acum câțiva ani, când am candidat, oamenii au pus la balcoane bannere „Şi eu votez Vanghelie!”. Câteva sute de bannere. Eu sunt născut, crescut în acest sector. Am stat puțin mai încolo, pe strada Vâltoarei, înțelegeți?, în ghetouri.

La capătul străzii mă tund eu în fiecare lună. De la vârsta de 12 ani mă tund la dânsul. Îl sun şi noaptea, la 2.00, se scoală, mă tunde…

„Piedone a fost angajatul meu. Pleca prin ţară să ia anumite mărfuri”

– Dumneavoastră aveați o relație bună cu Cristian Popescu Piedone. Povesteaţi că v-ați întâlnit la grătar, cu domnul Ciolacu și cu domnul Piedone. Cum a luat naştere trio-ul ăsta?

– Astea au etapele anilor ’90. Dar nu cu Marcel Ciolacu, care este premier, ci cu fratele domnului Ciolacu. Păi, v-am spus, domnul Piedone a fost angajatul meu. Familia lui, părinţii lui, fraţii lui au fost angajaţii mei.

– Ce făcea ca angajat al dumneavoastră?

– Păi eu, în ’91, am avut o companie mare. Din ’91 până în ’94 am făcut 30 de milioane de dolari. N-aveam legătură cu politica, ca să știți. Eram, pur și simplu, Marian Vanghelie. Lucrasem în cooperaţie, m-am privatizat cu producţia, făceam sacouri, pantofi, papuci.

– Şi Cristian Popescu Piedone ce responsabilitate avea?

– A făcut mai multe. În primul rând pleca prin ţară să ia anumite mărfuri. Vindeam vinuri, câte 10-20 de tiruri de vin în en gros. Aveam birourile tot în sectorul 5, pe Uranus, colţ cu Sirenelor, lângă Piaţa George Coşbuc. Și domnul Piedone şi fratele domnului Piedone, plecau în țară, iar mie-mi veneau câte 10-20 de tiruri de vin la fiecare două zile. Vindeam vinuri pentru toți cei care-şi deschiseseră buticuri şi diverse tipuri de mărfuri.

– V-ați cunoscut când dumneavoastră erați bişniţar, iar Cristian Popescu Piedone – bucătar.

– Da, noi ne duceam să mâncăm la restaurantul „Mărul de Aur” şi dânsul era bucătar acolo. Așa ne-am cunoscut în prima fază. Ulterior, am reluat relațiile după Revoluție.