Doamna Ionescu, lista de cumpărături și salonul de coafură

Seara de 16 octombrie 2021 fusese una mohorâtă, cu stropi care stăteau să cadă. Pentru doamna Ionescu, o femeie meteosensibilă, o vreme ca asta îi dădea o stare extrem de neplăcută, aproape depresivă. Urca alene scările blocului cu cele două plase mari, pline de cumpărături, gândindu-se că urmează o altă zi plictisitoare la serviciu… Deodată, pe la jumătatea scării o întâlni pe Popeasca, care cobora cu părul proaspăt tuns și coafat.

Doamna Ionescu înlemni, simțindu-și degetele cum se încleștează pe mânerele plaselor. Depresiei îi luă dintr-o dată locul invidia. Cum își permite Popesca să meargă atât de des la salon, când ea, madam Ionescu, deși câștigă mai bine, nu are bani de saloane? Se înverzi la față și intră repede în apartament, salutându-și scurt și grăbit vecina.

”Auzi, tu ai văzut-o pe vecina de la 3?”, îl întrebă doamna Ionescu pe soțul ei, imediat după ce lăsă plasele cu cumpărături în holul de la intrare. Domnul Ionescu, care stătea tolănit în sufragerie, cu o carte în mâini, părea în altă lume. ”Pe care vecină, dragă? Că avem patru vecini la 3!”, răspunse plictisit domnul Ionescu. “Pe Ioneasca, cum pe care? Acu două minute m-am întâlnit pe scară! Doar eu și cu ea! N-o să-ți vină să crezi, dar duduia avea o coafură nouă! Părerea mea e că o face intenționat ca să mă sfideze pe mine! Și-a naibii să fie dacă ea câștigă cât mine!”, spuse nervoasă doamna Ionescu, care nu mai părea meteosensibilă, ci Popescu-sensibilă pur și simplu.

Domnul Ionescu dădu din mână a lehamite și-și continuă lectura, ceea ce o irită și mai tare pe consoartă. ”Tu nu vezi dragă cât mă frământ? Stai acolo ca un bolovan, fără să mă consolezi o clipă. De parcă Popeasca ți-ar fi nevastă, nu eu!”, zise doamna Ionescu. Dar dl Ionescu știa. Era una din acele seri în care era mai bine s-o lași în apele ei. Orice vorbă spusă, orice gest făcut se putea întoarce împotriva ta și nu îți doreai așa ceva! A doua zi, pe 17 octombrie, doamna Ionescu nu mai rezistă. O sună la telefon pe Popeasca și o chemă la o cafea ca să afle ”cum” face. Punctuală și zâmbitoare, vecina se prezentă la 6 punct cu o sticlă de vin.

”Dragă, vreau să-ți spun că eu una te admir enorm!”, își începu doamna Ionescu discursul. ”Adică puține vecine am în bloc care să-și permită să meargă prin saloanele de coafură, deși nu câștigă nu știu ce salariu”. Dându-și seama că probabil a cam întins coarda, doamna Ionescu își îndulci și mai tare glasul: ”Vreau să-ți spun că eu nu sunt invidioasă ca Diaconeasca de la patru, dar sunt curioasă, totuși, cum de reușești? Că uite, eu n-am mai fost la coafeză de vreo 5 luni. Și nici nu știu când o să ajung….”

Popeasca zâmbi elegant și îi răspunse: ”Te-am văzut ieri urcând cu greu scările, cu plasele alea pline. Nu că aș fi curioasă, dar îmi permiți să arunc o privire pe lista ta de cumpărături? ”Ce listă, dragă? Eu n-am nevoie de nicio listă, câtă vreme știu foarte bine de ce am nevoie în casă! Pur și simplu m-am plimbat prin market și am pus în coș produsele pe care știam că nu le mai am în casă”. ”Și aveai nevoie chiar de toate?”, insistă doamna Popescu. „Nu e că ai sau nu ai nevoie”, răspunse trufaș Ioneasca. „E vorba că dacă ai chef într-o seară să gătești ceva anume și te trezești că-ți lipsește ceva?”

Ce omitea doamna Ionescu să spună și ceea ce n-ar fi recunoscut în ruptul capului în fața doamnei Popescu, era că înainte de a merge să facă cumpărături, aruncase la gunoi un kilogram de cârnat proaspăt pe care-l luase în ideea că li se va face poftă într-o seară (și nu li s-a făcut), 2 kg de lapte pregătit pentru plăcinte în caz că vine fiul lor cu nepoții (care n-au mai venit), două cutii de smântână (cum să stai fără smântână în casă…?).

Doamna Popescu continuă: ”Știi, eu nu cumpăr decât în baza unei liste. Am trecut și eu prin faza în care ești tu acum. Și mie mi-a deschis altcineva ochii, nu am fost eu cea suficient de deșteaptă. Dar să știi că e atât de simplu! Înainte de a merge la supermarket, trebuie să încercăm să punem pe o listă toate produsele de care avem cu adevărat nevoie, astfel încât să reducem din tentația de a cumpăra lucruri care ne plac, ne atrag, dar care nu ne sunt de fapt necesare!”

„Lista de cumpărături ne ajută să fim mai organizați. De multe ori ajungem la cumpărături seara, după serviciu, fiind și puțin înfometați. Și nu prea mai acționăm rațional. Cumpărăm de foame, fără să ne mai gândim la ce avem acasă în frigider. Punem în coș lucruri de care ne e poftă, produse noi pe care, uneori, nu ajungem să le gustăm niciodată. Da, asa ajungem să facem risipă alimentară și, da, inclusiv risipă de bani. Eu am redus cu ajutorul listei, bugetul de cumpărături săptămânal de la o medie de 240 de lei la 130 de lei. 100 de lei pe săptămână înseamnă 400 de lei pe lună. Zic că e suficient cât să mergi la un coafor care să te facă să arați bine, nu?”, încheie doamna Popescu.

În plus, adăugă ea, dacă îți faci cumpărăturile online, ai acum comparatoare de preț care îți oferă posibilitatea de a compara prețurile și de a-ți comanda produsele la cel mai mic preț. Ca să nu mai zic de aplicațiile gratuite care îți generează liste de cumpărături pe telefon, doar să vrei să ți le completezi…

Doamna Ionescu nu zicea nimic. Se juca ba cu capacul cafetierei, ba aranja fursecurile pe platou… Îl căuta din priviri pe domnul Ionescu, care părea lipit de fotoliul din living, insensibil la discuțiile din jur.

Seara se încheie cu amabilități, iar doamna Ionescu își puse în cap să aplice metoda recomandată de doamna Popescu. „O prind eu cu minciuna!”, își zise ea, redevenind meteosensibilă…

Metoda părea însă că dă roade. Săptămânal, doamna Ionescu venea de la market cu plase mult mai ușoare, dar care îi ajungeau pe toată săptămâna, iar ca bani economisea circa 90 de lei la fiecare sesiune săptămânală de shopping.

O lună mai târziu, în 17 noiembrie, în casa familiei Popescu sună telefonul. Răspunse doamna Ionescu: ”Bună seara dragă! Popescu sunt, de la unu. Ia zi, când mergem amândouă la coafor?”

Citește și:

Articol susținut de BCR