Vama Veche cu oameni noi

Am plecat din estul Capitalei cu autostop-ul. Dupa vreo 40 de minute de asteptat la capatul bucurestean al Autostrazii Soarelui, a oprit o duba alba cu niste oameni prietenosi care ne-au deschis imediat masina. Inauntru mai erau doi pusti, plecati la mare, tot cu stopul. Pe drum am ascultat manele, de la sofer. (Si ce?)

In Constanta ne-a lasat omul nostru fiindca el avea drum in Mamaia. De acolo ne trebuia un microbuz pana Mangalia si apoi inca unul din Mangalia care sa ajunga la Vama Veche. Nu parea sa fie foarte greu, insa din cauza inghesuielii si a mirosului neplacut din microbuzul constantean am coborat in Eforie Sud. Si de acolo am mers cu urmatoarea masina care ajungea in Mangalia, pe acelasi drum rau.

Cateva lucruri despre transportul in comun din Constanta pana in Vama Veche:

Se merge cu microbuzul sau masina. Locuri prinde numai cel mai bun. Adica fix ca in selectia naturala. Daca esti mic si slab stai in picioare si te multumesti sa stii ca mirosul ala rau din masina nu ajunge numai la tine. Te tii cu mana de plafonul microbuzului, transpiri si tu alaturi de toti si te uiti la bilet. Daca ai primit unul.

Si legat de bilet am sa va vand un pont: Cum recunosti un bilet de 5 RON? Scrie 45.000 lei pe el.

Cazare, cu baie in camera

Am gasit casa pentru o noapte intr-o vila, imediat ce intri in Vama, pe stanga. Eram prea obositi sa negociem, asa ca femeia ne-a combinat la un milion pe noapte, camera. „Baie la camera, apa calda”, suna bine si am batut palma repede.

Cand ne-am dezmeticit ne-am dat seama ca baia la camera era de fapt in camera. Adica un colt al incaperii a fost izolat si transformat in micro-baie cu micro-dus, micro-chiuveta, etc. Aveam chiar si un microcos de gunoi. Toate astea ar fi trebuit sa fie inchise de o usa, dar nu functiona.

Oricum, baza era de fapt usa de la camera si abia noaptea cand dardaiam de frig ne-am dat seama ca la baie nici nu ne trebuia usa.

Gazdele noastre ne-au tinut in frig toata noaptea si singura alternativa a fost sa lasam sa curga apa calda. Dar la un moment dat s-a terminat si apa calda si am dormit chirciti de frig, intre doua paturi ciudate.

Personalul de la Terasa Dambovita, acolo unde am gasit cazarea, nu a putut sa ne ofere nici o factura, nici un bon. Pai de ce? „Noi sunem particulari” a motivat doamna, care sustine ca particularii platesc impozit la stat.

Ne-am plans si de meciul „conditii – pret”, dar angajatii fireste n-aveau un raspuns pentru asta. „Eu lucrez aici, ce sa fac”?, a raspuns doamna de la bar care desfacea sticle de suc, incheia afaceri pentru cazari si cand mai avea timp mai curata si o masa.

”Sclavi Corporatisti, in Vama Nudisti”

Si de-abia acum despre oamenii care populau Vama in weekend-ul asta, oameni cu toleranta zero fata de diversitate. De la intrarea in Vama am citit primele afise, gen „Sclavi corporatisti in Vama Nudisti” .

Adica, daca esti corporatist, sunt unii cu care trebuie sa fii egal daca ai chef de nudism. Trebuie sa fii egal cu rockerii, cu punkistii fiindca in vama oamenii se numesc altfel: vamaioti. Miros a alcool si sunt de parere ca tiganii, cocalarii, corporatistii si houserii n-au ce cauta in Vama. Nici manelele.

Acestea, din fericire, sunt versurile din anii trecuti. Anul asta l-am vazut pe Gojira punand muzica pe plaja si cativa pusti care dansau bezmetic in fata lui. Si am zis ca-i bine fiindca e diversitate si ma saturasem de verile in care canta Florin Chilian in fiecare seara.

Oamenii

Si era multa lume? Era multa lume. Vama are acum ceva proaspat, insa e la fel de plina de ura ca si in anii trecuti. Sprancene incruntate intre oamenii care nu arata la fel, si aere de superioritate din partea valului de intelectuali de stanga cu tricouri haioase gen „Felatio humanum est”.

Oameni de treaba, cu vietile la locul lor, dar care dupa 20 beri se numesc „beti ca niste porci”.

N-am numarat, dar daca fac un exercitiu de imaginatie pot sa spun ca luni si marti, in Vama erau peste 300 de tricouri negre cu Metallica, Guns’n Roses, Nirvana… adica aceleasi ca in anii trecuti. La polul opus am vazut skaterii care aveau amenajat un loc de rulat, chiar in spate la Expirat. Pantaloni largi, tricou din 2007 si skateboard.

Cei un pic in varsta aveau si ei distractia loc: ATV-urile. Pe 1 mai, daca stateai ca omul pe nisip cu ochii la mare venea imediat un maniac calare pe ATV care sa te scoata din film. Norocul e ca nu au toti bani sa isi cumpere. Erau numai vreo trei-patru cu ATV, dar suficient de multi sa lase transee in nisip.

Muzica si dansul

In Vama, ziua se bea si noaptea la fel. Cine vrea si are unde mai si danseaza. Anul asta Vama Veche are cateva posibilitati de distractie noi.

B52 era mai fresh si asta numai din cauza unei generatii noi care bea berea de seara acolo.

Pletosii care se faceau crita, in anii trecuti, in B52, erau probabil „la Pirati”, fiindca locul lor a fost luat de brunete cu breton, imbracate in stretch. Am vazut si cativa baieti acolo, dar nu aveau nas de genul de fete pe langa care dansau. Genul de impostori iesiti la agatat.

Aproape de B52 a aparut un club nou unde non stop se asculta muzica electronica. Multa lume care circula, fiindca era genul de loc care nu te tine aproape mai mult de 10 minute. Decorul care nu e suficient de prietenos te pierde prea repede si nici muzica nu era cea mai tare de pe plaja.

In El Comandante erau cativa insi si bazaia puternic rock. Club A, fie l-am ratat, fie nu s-a deschis inca, iar in Expirat erau prea multi mini-punkeri.

La Ovidiu, in primele ore de 1 Mai, un individ beat turta o incasa de la doi tipi masivi de la bar. Alti sase vamaioti carau bancile pe plaja, sa faca focul. Se suparasera pe patron sau era vorba de o reintoarcere in sanul naturii, habar n-am. Dar din cate pot sa-mi dau seama majoritatea lemnelor aprinse pe plaja au fost candva banci si mese la Ovidiu.

Coloana sonora pentru aceste mici desfasurari de cadre era muzica din fecare an, de la Ovidiu: Cher, Roling Stones, Nirvana. Muzica buna, dar nu din anul 2007. Dimineata la Ovidiu, responsabilul cu muzica alinta urechile cu chill si trance.

Cele mai frumoase melodii ieseau din CD-urile lui Gojira care bucura un grup, nu foarte mare, de adolescenti si post-adolescenti. Acolo era perfect si pentru un post-rocker.

Dj-ul combina laptele (primit de la un vamaiot) cu bere si facea muzica. Chiar se poate.