Ce faci când descoperi că fumează copilul? Medic: „Nu poți să îi spui să nu fumeze când tu ești cu țigara în gură!”

​Incidența fumatului în rândul adolescenților a tot crescut pe parcursul ultimului deceniu, ajungând la peste 30%. Doar că, în loc de clasicele țigarete, adolescenții preferă acum țigările electronice sau dispozitivele cu tutun încălzit. Dr. Magdalena Ciobanu, medic primar pneumolog la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta” din București, specialist tabacolog și coordonator al Programului Naţional Stop Fumat, explică mecansimele prin care fumătorii ajung să fie dependenți și metodele prin care părinții își pot ține departe copiii de acest viciu.

Respirație urât mirositoare, gust neplăcut în gură, dinți îngălbeniți și cariați, tuse înecăcioasă, plămâni bolnavi. Sunt câteva dintre consecințele fumatului, un drog de a cărei dependență foarte puțini reușesc să scape. Copiii se apucă de fumat la vârsta adolescenței, cei mai mulți dintre ei provenind din familii în care părinții fumează, punctează dr. Magdalena Ciobanu.

Propriul exemplu, cel mai tare argument

Ce pot face părinții dacă fumează copilul?

„Depinde de vârsta copilului, pentru că într-un fel ne comportăm cu un copil preadolescent și altfel cu un adolescent de 16-17 ani. La 18 ani deja, dacă un părinte descoperă că acesta fumează, e cam grav pentru părinte. Pentru un părinte care este fumător, este foarte dificil să îi spună unui copil să nu facă ceea ce el face. Adică un lucru rău, care îți afectează sănătatea, care are tot felul de dezavantaje, dar tu, ca părinte, îl faci. Iar dacă tu, ca părinte, te mai și ascunzi sau încerci să pretinzi că nu fumezi prea mult și să găsești niște scuze pentru fumatul tău în fața copilului, atunci este cu atât mai greu să convingi copilulul să nu fumeze”, explică dr. Magdalena Ciobanu.

Ce înseamnă greu?

„Mă refer în primul rând la responsabilitate, în sensul că, practic, părintele care fumează îi predă copilului tema duplicității, adică una spune și alta face. Părerea mea, după atâția ani de asistat părinții fumători în relația cu copiii lor care fumează, este că trebuie să ceară sfatul unui psiholog referitor la felul în care trebuie discutat cu copilul”, mai spune medicul. La această duplicitate nu se gândesc mulți părinți, atenționează expertul. „Nu poți să-i spui unui copil să nu fumeze când tu ești cu țigara în gură!”.

Prima întrebare: de unde are bani?

Părinții trebuie să aibă în vedere o serie de lucruri atunci când se confruntă cu această provocare. „Prima întrebare este de unde are copilul bani. Practic, pentru un copil, singura sursă de venit o reprezintă părinții. Și atunci, părintele trebuie să-și responsabilizeze copilul, în sensul de a-l face să înțeleagă că dispune de o sumă de bani și că trebuie să aleagă între țigări și alte lucruri. Nu-și poate permite să-și îndeplinească toate dorințele. Acest control financiar este un instrument de învățare extraordinar de util, nu numai când vorbim de fumat”, recomandă medicul.

Un alt element pe care trebuie să-l aibă în vedere un părinte este aspectul psihologic, în sensul că părintele trebuie să înțeleagă că un copil fumează ca urmare a unei nevoi pe care fumatul i-o satisface: „Nu există om care să facă ceva fără să aibă un motiv. Motivul poate să fie evident – mănânc pentru că îmi este foame – sau mai discret – vreau să fiu într-un grup și am impresia că grupul nu mă acceptă decât dacă fumez. Întrebarea care se pune este de ce ține atât de mult copilul să facă parte din grupul de fumători și nu din alt grup. Și atunci, părintele trebuie să se întrebe de ce copilul are nevoie de acel anturaj și să îl ajute să facă alegerile potrivite. Dar nu să-i impună.”

Pot fi și alte cauze, atrage atenția medicul: „De exemplu, lipsa senzațiilor, a momentelor, contextelor, situațiilor care să-i creeze copilului un sentiment de plăcere, de relaxare. Să nu uităm că mulți copii merg la diverse cursuri după școală, iar ei, la fel ca adulții, au nevoie de relaxare. Prin urmare, copilul are nevoie – ca orice om dealtfel – de momente în care să-l relaxeze ceva, să se detașeze, să fie el cu el însuși, să facă ce are el chef. Și când spun asta mă refer la faptul că țigara – și orice altă substanță care produce dependență- arată nevoia de a face ceva pentru sine însuți”.

Cum sunt atrași tinerii

Global Youth Tobaco Survey al Organizației Mondiale a Sănătății arată că până prin 2014, adică până la apariția țigărilor electronice, s-a produs un declin foarte mare al fumatului de țigări clasice. În clipa în care au apărut țigările electronice, a continuat să scadă numărul copiilor și adolescenților care fumau țigări clasice, dar a început să crească numărul celor care fumau țigări electronice și, mai nou, țigări cu tutun încălzit.

Produsele cu tutun încălzit sunt foarte atrăgătoare și pentru faptul că pot fi fumate în spațiile publice închise, acolo unde alte tipuri de țigări sunt interzise. Un alt motiv pentru care adolescenții nu mai fumează țigări obișnuite este acela că ele nu conțin arome, ca cele electronice. Aromele au rolul de a masca gustul neplăcut al nicotinei.

Ce șanse sunt de a renunța la fumat?

În spatele fumatului – ca tip de comportament – sunt două elemente, punctează dr. Ciobanu: „Este elementul de boală și cel de obicei care-ți provoacă o senzație plăcută, pe care ți-o poți oferi oricând. Celor care nu au fumat niciodată le recomand să se gândească la comportamentul care le provoacă o plăcere foarte mare. Și să se gândească că ar putea să aibă aceeași senzație oricând vor, ori de câte ori pe zi vor, fără să întrebe pe nimeni.”

Când încerci să te lași de fumat, intervin problemele din cele două direcții – din direcția bolii, adică sevrajul de nicotină, și din direcția sevrajului psihologic – adică faptul că renunți la un comportament care-ți provoacă o senzație de bine.

„Pentru partea de boală există tratament, pentru că se cunoaște foarte bine mecanismul. Există medicamente foarte eficiente, care se prescriu din anii 1970, și care și-au arătat eficiența în mii de studii. Au trecut proba timpului”, punctează medicul.

Pe de altă parte, sevrajul psihologic înseamnă să renunți la ceva care-ți place și pe care-l ai la îndemână, ori de câte ori vrei. Iar asta este foarte greu. „E greu să iei această decizie și să rămâi consecvent. Sunt mulți fumători cărora le este greu să se lase, pentru că e dificil de luat această decizie. Dacă ai luat decizia și știi foarte bine de ce ai luat-o, din acel moment, mai mult de jumătate din joc este câștigat. Pentru că, pe partea de dependență de nicotină ai medicamente, și, în plus, ai și motivația de a renunța”.

În locul fumatului, pot fi găsite alte lucruri plăcute, subliniază expertul: „Poate părea acest lucru la mintea cocoșului, dar mulți fumători nu se gândesc atunci când renunță la țigară să aducă în viața lor alte lucruri plăcute. Sau o fac adoptând comportamente similare fumatului și dăunătoare – de exemplu, mâncatul.”

„Mulți spun: bine, renunți la țigări și ce fac? Dacă mănânc, mă îngraș. Dar nu toate lucrurile plăcute de pe lumea asta se adresează cavității bucale. Mai sunt și alte lucruri plăcute pe lume, dar ele trebuie descoperite. Și aici intervine a doua barieră psihologică, pentru că ești pus în situația de a te cunoaște și a afla ce-ți place.