Semne că un copil are polipii inflamați și cum le afectează dezvoltarea. „La copiii sub 3 ani, polipii nu ar trebui scoși, decât dacă există complicații foarte grave”
Răceli frecvente, respirație mai mult pe gură, dificultăți de auz, sforăit sau pauze de respirație în timpul somnului. Toate acestea pot fi simptome ale așa-numiților polipi inflamați la copii. Când ajung acestea să creeze probleme celor mici și ce soluții de rezolvare există.
Complicații după ce micuții merg la grădiniță și școală
Vegetațiile adenoide – așa cum le numesc medicii – sau polipii – așa cum obișnuiesc să le spună părinții – există la fiecare copil încă de la naștere. Aceste formațiuni limfatice localizate în spatele nasului, între nas și gât. Rolul acestor formațiuni este atât de a crea o barieră mecanică în fața agresorilor externi – de tipul microbilor și bacteriilor – care pot pătrunde în organism pe cale orală sau nazală, cât și de a produce anticorpi care ajută sistemul imunitar să lupte împotriva microorganismelor. Activitatea acestora este mai intensă atunci când afară este frig sau când copilul intră într-o comunitate, merge la grădiniță sau la școală.
Adenoidita, adică inflamarea polipilor, este o afecțiune medicală care afectează mai ales copiii sub 5 ani. Inflamația poate fi acută – atunci când apare, de exemplu, în cadrul unui episod de răceală – sau cronică – atunci când expunerea la factori favorizanți este îndelungată sau nu sunt tratate corect episoadele acute.
Adenoidita acută mai poate apărea și atunci când copilul este expus unor surse de alergeni, praf, poluare, noxe chimice, fum de țigară. De aceea, medicii recomandă părinților să renunțe la țigări sau măcar să nu fumeze în aceleași încăperi cu copiii și să nu ia contact cu cei mici fără să-și schimbe hainele.
Semnele că un copil are polipi: dureri de cap, oboseală, lipsa atenției
Simptomele adenoiditei acute sunt pe lângă obstrucția nazală, curgerea nasului, urmată de tuse. Odată cu scurgerea secrețiilor pe gât de la nivelul nasului se pot înfunda urechile, apar durerile de cap, febra. O complicație frecventă a adenoiditei acute este otita.
Fiecare episod de răceală mai adaugă un strat de țesutul limfoid peste cel care există deja, astfel încât, în unele cazuri se poate ajunge la acoperirea parțială sau totală a celor două orificii prin care aerul intră prin nas în cavitatea bucală și de acolo în plămâni. Copilul ajunge să respire pe gură, are semne de oboseală dimineața deși doarme suficient, nu aude bine și nu este atent la școală sau se plânge de dureri de cap. Toate acestea sunt semne de adenoidită cronică.
„La copiii sub 3 ani acești polipi nu ar trebui scoși”
În literatura de specialitate se spune că vegetațiile adenoide operate înainte de vârsta de 5 ani pot recidiva mai frecvent decât la copiii operați după această vârstă. Aceasta și pentru că țesutul limfoid se oprește din creștere până la vârsta de 7-8 ani, pentru ca, după vârsta pubertății, să înceapă să-și diminueze volumul. Indicația pentru operație nu poate veni decât din partea medicului specialist în otorinolaringologie, ORL.
„Vegetațiile adenoide la copii – ceea ce numim în mod oblișnuit polipi la copii și care sunt net diferiți de polipii la adulți, aceștia din urmă având alt mecanism de formare – perioada maximă de reactivitate este între 2-3 ani”, explică dr. Roxana Păcurar, medic ORL la Hyperclinica MedLife Cluj-Napoca.
Potrivit acesteia, la copiii sub 3 ani acești polipi nu ar trebui scoși, decât dacă există complicații foarte grave: „Între 3 și 4 ani, îi operăm pe acei copii care sunt, cumva, la limită. Adică au tot timpul o respirație orală, fac otite frecvente a căror vindecare durează mai mult de 3-4 săptămâni, fac bronșiolite frecvente. Îi operăm pe acei copii pe care nu-i putem manageria numai cu medicamente”, mai spune medicul ORL.
În decizia pentru operație contează foarte mult și colectivitatea, contează foarte mult și familia copilului – cât de numeroasă este – și cât de dispusă la a urma sau nu tratamente medicamentoase, mai spune medicul: „Pentru că sunt mulți părinți care aleg să scoată vegetațiile adenoide ale copiilor lor și pentru că s-au săturat să le tot administreze tratamente, medicamente, picături în nas, copilul nu stă să sufle nasul, nu stă să-l aspiri, nu stă să-i pui picături și atunci vin și spun: doamna doctor, eu m-am săturat, haideți să-i scoatem? În aceste cazuri încercăm să discutăm dacă există cu adevărat indicație medicală și părinții vor, atunci îi scoatem. Pentru că, pentru medic, intervenția chirurgicală nu este una complicată”.
În general, după vârsta de 3 ani nu mai este nevoie de această operație pentru că sistemul imunitar al copilului se maturizează și totodată se modifică anatomia: ”Chiar dacă la 2 ani putem pune diagnosticul de adenoidită cronică, după 4 ani, acest diagnostic chiar dacă rămâne, nu mai are indicație chirurgicală. Polipii îi scoatem atunci când duc la complicații deosebite. Ce înseamnă asta? Otite a căror vindecare durează peste o lună, bronșiolite a căror vindecare durează mai mult de 2-3 săptămâni, copilul are respirație orală permanentă, cu nas înfundat, are secreții muco-purulente frecvente – adică mai mult de 10-14 zile, pentru care trebuie urmat tratament și la 5-6 zile recidivează”, detaliază medicul.
Reducerea amigdalelor și nu scoaterea lor
În ceea ce privește amigdalele, discuția e puțin diferită, mai spune dr. Roxana Păcurar. „Se practică foarte mult reducerea lor. Indicația precisă, absolută, de scoatere, este dacă pacientul face mai mult de 4-5 ori pe an puroi pe amigdale, mai mult de doi ani la rând. Dar lucrul acestea se întâmplă destul de rar la copii, unde poate fi și o problemă de imunitate nu doar de sfera ORL”.
Intervenția de reducere a amigdalelor la copii este indicată atunci când acestea sunt foarte mari, copiii au apnee în somn – adică pauze în respirație, în timp ce aceea de scoatere a lor completă se face doar dacă are criterii infecțioase.
„Sau mai există la copii un sindrom destul de frecvent și este subapreciat și subdiagnosticat – sindromul Marshall – în care copilul face febră lunară, recurentă. Sindromul nu este de natură infecțioasă, ci inflamatorie și scoaterea amigdalelor – în aceste cazuri- ameliorează simptomatologia. Dar, în mod obișnuit, rar există copii sub 4-5 ani care au indicație scoatere a amigdalelor. Cel mai frecvent se recomandă reducerea lor dacă au apnee în somn sau respirație orală ca urmare a faptului că, prin dimensiunea lor, amigdalele astupă mecanic sau îngustează spațiul respirator”, precizează mediul ORL.
Operațiile nu sunt complicate. Riscurile apar în general la anestezie, pentru că intervențiile se fac sub anestezie generală. „Se pot face și cu anestezie locală – așa cum s-a făcut foarte mulți ani – dar, pentru un confort mult mai bun al pacientului și desigur și al medicului chirurg, acum recomandarea este de anestezie generală”, conchide specialista.
Sursa foto:Dreamstime.com