Ce se întâmplă cu transporturile de mărfuri și persoane într-o Europă cu granițele închise? Interviu cu Adina Vălean, comisarul pentru Transporturi al UE

Pandemia de coronavirus a închis granițele în interiorul și în afara Uniunii Europene și, pe bună dreptate, foarte mulți oameni se întreabă acum: cum mai pot fi aprovizionate țările membre cu alimente sau produse medicale?

Info pe scurt

• Este dovedit prin studii ale organizațiilor care se ocupă de sănătatea publică (OMS, Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) că închiderea frontierelor nu este una dintre cele mai eficiente metode pentru a preveni răspândirea coronavirusului.
• Comisariatul pentru Transporturi al Comisiei Europene va discuta miercuri cu miniștrii transporturilor din statele membre despre adoptarea unui set comun de măsuri care să permită fluxul de mărfuri pe marile coridoare europene.
• Una dintre măsuri ar fi eliminarea obligativității șoferilor de tiruri să iasă din cabină și să se odihnească în afara camionului.
• În prezent, există blocaje în anumite granițe și de 20 de ore. Blocajele reprezintă un risc pentru sănătate și de infectare mult mai mare decât fluidizarea traficului.
• Pe lângă culoarele de mărfuri la nivel european, se vor face și culoarele umanitare de tranzit pentru persoanele care vor să tranziteze țările care au granițe închise. Aceste persoane vor fi lăsate să ajungă la punctul de destinație și supuse acolo regulilor de carantină.
• Comisia Europeană lucrează la un pachet de soluții financiare pentru companiile aeriene care sunt lovite de criză.

Pot unele țări europene să ia măsuri protecționiste, astfel încât să nu mai permită tranzitul de alimente sau bunuri de larg consum către statele vecine? A fost cu adevărat lăsată singură Italia să se descurce în aceste zile?

În același timp există cetățeni care au fost surprinși în străinătate și se întreabă cum se mai pot întoarce acasă după ce au fost închise granițele.

Am stat de vorbă despre toate aceste subiecte cu Adina Vălean, comisarul european pentru Transporturi, care face parte și din echipa de răspuns a Comisiei Europene la extinderea epidemiei de coronavirus.

Unul din principiile fundamentale ale UE este cel al liberei circulații a mărfurilor, persoanelor și serviciilor. Cum se mai aplică acest principiu într-o Uniune Europeană în care țările și-au închis granițele?

Libera circulație este o necesitate chiar în vremuri de criză. Cu atât mai mult în vremuri de criză. Pentru că dacă transportul de mărfuri, care este coloana vertebrală a UE, se oprește sau tușește atunci economia UE se oprește.

Dacă nu avem un flux constant atunci piețele nu vor mai fi alimentate cu produse, cu tot ce înseamnă medicamente, instrumente medicale, alimente, dar și tot ce înseamnă celelalte produse de utilitate de zi cu zi, vom avea efecte neplăcute, producători și centre logistice care vor intra în colaps.

Iar efectele vor fi neplăcute asupra locurilor de muncă și asupra serviciilor sociale din toate țările.

Până ieri (n.r.-luni) aveam șapte țări europene care și-au închis granițele, azi sunt deja mai multe. Există probleme peste tot cu transportul de mărfuri, sunt blocaje în granițe. Ce pârghii are Comisia Europeană pentru a obliga aceste state să nu ia măsuri discreționare…

Să le denumim măsuri unilaterale… Este adevărat că în fața răspândirii virusului multe din statele membre au hotărât să restricționeze accesul la graniță. Pe de altă parte, este dovedit prin studii ale organizatiilor care se ocupă de sănătatea publică (OMS, Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor) că închiderea frontierelor nu este una dintre cele mai eficiente metode.

Sunt alte metode de stopare a răspândirii decât închiderea frontierelor. Asta ca o chestiune de principiu.

Apoi, ce face Comisia Europeană: eu și serviciile din Comisariatul de transport al Comisiei Europene am pregătit un set de recomandări pentru statele membre pentru a se coordona între ele, astfel încât să permită fluxul de mărfuri și persoane pe marile coridoare europene.

Sunt recomandări, nu le putem implementa direct, pentru că, în general, deciziile legate de frontiere se iau de către ministerele de interne din țările respective.

În paranteză trebuie spus că miniștrii de transport din statele membre au înțeles foarte repede necesitatea ținerii deschise a coridoarelor de transport, ei sunt pentru mine un aliat important.

Miercuri vom avea un consiliu al miniștrilor de transport și contez pe ei să facem împreună un set de recomandări pentru ținerea deschisă a frontierelor pentru transportul de marfă și transportul esențial de persoane pentru a avea o bază de implementare la nivelul statelor membre.

Vom veni și cu un plan detaliat de acțiune care conține inclusiv derogări de la timpii de condus ai șoferilor.

Adică să poată conduce continuu mai multe ore?

Da. Se schimbă puțin paradigma, în sensul în care dacă până acum principala preocupare era de a crea condiții suplimentare de bunăstare a lucrărilor din transporturi, acum vrem să avem reguli care să le ofere securitatea lor personală, ceea ce e destul de simplu și se poate implementa la nivelul fiecărui stat membru: de exemplu, să nu mai existe obligativitatea de a ieși și de a se odihni în afara cabinei.

A fost o mare luptă pentru acest drept, dar acum ne întoarcem pentru că spațiul cabinei este un spațiu personal, iar contactul cu alte persoane este puțin probabil în cabina personală.

„Blocajele în graniță pot crea cu adevărat probleme de sănătate publică”

Controale pentru coronavirus la granița dintre Italia și Austria. FOTO via Profimedia Images

Am citit că la granița dintre Slovenia și Italia nu li s-a dat dreptul șoferilor să coboare nici măcar să se ducă la toaletă…

Nu putem renunța la dreptul șoferilor ca după un anumit număr de ore de condus să poată face acea pauză de odihnă, dar asta se poate organiza pe aceste coridoare de transport de care vorbeam și unde trebuie să existe un flux continuu de mărfuri.

Se pot organiza puncte unde oamenii să știe că se pot opri și odihni și pot beneficia de un serviciu minimal. Sigur, cu păstrarea distanței sociale necesare între oameni.

Deci avem un set de reguli de siguranță pentru conducătorii auto, pe de altă parte avem reguli pentru statele membre în sensul în care toți lucrătorii din transporturile de marfă trebuie exceptați de la măsuri precum carantinarea.

Aceste măsuri ar fi în sine dezastruoase pentru ceea ce înseamnă transportul de mărfuri.

Pe de altă parte, există frica statelor ca acești șoferi să nu răspândească virusul…

Dacă le combinăm, măsurile pentru siguranța șoferilor cu măsurile de libertate și fluidizare a traficului atunci este cu atât mai bine. Vă dau exemplul Italia/Slovenia.

Am avut un efect de domino, de închidere a granițelor pe coridoarele de transport: închiderea graniței dintre Croația și Slovenia a făcut să avem un număr foarte mare de camioane blocate în Slovenia. Croația a închis granița cu Slovenia pentru că era închisă granița dintre Serbia și Croația.

A trebuit s-o luăm pe firul poveștii. Am deblocat granița dintre Serbia și Croația, sigur cu condiții puse de autoritățile sârbe ca traficul pe teritoriul statului lor să se petreacă în intervalul a 12 ore.

Dacă a blocat Croația, atunci am avut blocaje între Slovenia și Italia. Și ce se întâmplă? Aceste blocaje pot crea cu adevărat probleme de sănătate publică: în loc ca șoferul să fie la el în cabină și să conducă și să se oprească în interiorul unor reguli de siguranță personală, după un anumit număr de ore de condus, ei sunt blocați de exemplu în parcările din Italia. Și socializează, oamenii se întreabă între ei, ce se întâmplă.

Deci blocarea tirurilor într-o parcare reprezintă un risc pentru sănătate și de infectare mult mai mare decât fluidizarea traficului. S-a ajuns la peste 20 de ore de așteptare în unele situații, iar din analiza noastră rezultă că blocarea transportului este mult mai dăunătoare din punct de vedere al siguranței și a sănătății decât fluxul fluid al acestor camioane pe marile coridoare la nivel european.

Planul de acțiune va merge la recomandări în detaliu: orele de condus, organizarea punctelor de oprire, indicații privind coridoarele esențiale, pentru că multe state membre sunt complet pierdute, adică au mai multe puncte de trecere a frontierei dar încearcă să oprească ba unul ba altul.

Ceea ce va fi foarte clar făcut de miniștrii de transport va fi stabilirea traseelor cu adevărat esențiale. Ele reprezintă așa-numita rețea a Uniunii Europene cu coridoare de transport și puncte esențiale de trecere a frontierelor.

Aceste recomandări vor merge până la cum să procedezi în frontieră: de ce să ai două verificări la frontieră (a țării din care ieși și a țării în care intri)? În colaborarea transfrontalieră țările pot conveni asupra unui singur punct de control, lucru care ar reduce mult timpul de așteptare și verificare în punctele de frontieră.

Apoi pot exista benzi rezervate pentru tranzitul de mărfuri care să faciliteze trecerea convoaielor de marfă.

Avem în vedere toate aceste lucruri, le propunem, sper să fie agreate de miniștrii de transporturi miercuri și apoi urmează faza cea mai importantă și anume implementarea în țările membre.

„Ceea ce nu dai tu astăzi, s-ar putea să nu primești mâine”

A existat zilele trecute o senzație de haos în UE, în sensul în care ne trezeam cu o decizie unilaterală a unui stat de a închide granițele. Aceste state nu au totuși obligația să ia decizii transparente?

Mă bazez pe capacitatea statelor de înțelege zilele pe care le trăim. Eu nu am în domeniul transporturilor legislație europeană care să oblige un anume comportament în frontieră. Aici eu trebuie să mă bazez, în situație de criză, pe legislația de sănătate publică din fiecare stat membru care poate genera decizii de frontieră și de trafic care să împiedice traficul.

Singura mea șansă este să fac statele membre să coopereze și să înțeleagă că împiedicarea bunului mers al transportului de mărfuri la nivelul UE poate avea consecințe dezastruoase.

La nivelul Comisiei Europene se ia în calcul și scenariul în care, dacă criza se prelungește, unele state decid să blocheze transportul de mărfuri de la ele către alte țări? De exemplu să spună: „nu știu ce se va întâmpla în viitor, eu nu mai vrea ca produsele alimentare sau medicale de la noi să plece către alții”.

Aceste chestiuni legate de economie și piața internă nu pică sub incidența Comisariatului pentru Transporturi decât în mod colateral. Dar sigur că există la nivelul Comisiei Europene această preocupare, noi suntem constituiți acum într-o celulă de criză care ia decizii și schimbă informații zilnic.

Acum, în ceea ce privește problema pe care ați ridicat-o aceasta ține de un anumit protecționist care se poate aplica în situații de criză, prin care unele state ar putea să-și protejeze unele resurse, de hrană, medicamente etc.

Trebuie să înțelegem însă un principiu simplu: „ceea ce nu dai tu astăzi, s-ar putea să nu primești mâine”. Președinta Comisiei Europene este deplin hotărâtă să obțină acordul tuturor statelor membre pentru a înțelege că protecționismul, lipsa de solidaritate în vremuri de criză se poate întoarce oricând împotriva noastră.

Dacă vorbim de pildă de măștile de protecție, avem un mare producător în Germania și un mare centru logistic în Franța. În momentul în care Germania a hotărât să nu mai exporte sau Franța a hotărât că rechiziționează din centrele logistice, practic asta a paralizat aprovizionarea cu acest element esențial pentru Italia sau alte țări care au nevoie.

Acum am reușit la nivelul Comisiei Europene să deblocăm această situație la nivelul Germaniei și Franței și să facem un set de reguli de export comun în afara UE.

Cu alte cuvinte, să avem garanția că dacă anumite lucruri se îndreaptă spre statele membre ele nu vor ieși în afara spațiului european, ci vor fi folosite de către statele membre.

Vor fi ajutate companiile aeriene europene să iasă din criză?

Industria aviației este acum enorm lovită și asistăm deja la închideri de linii aeriene pentru că, fie din cauza interdicțiilor de zbor, fie din lipsa clienților companiile au probleme mari cu lichiditățile.

Noi nu ne putem dori ca, la sfârșitul acestei crize, să tragem linie și să vedem că nu mai avem companii aeriene care să opereze în Europa. Lucrăm acum la un pachet de soluții financiare pentru companiile aeriene. Sunt trei-patru comisari care lucrează în acest moment la această chestiune.

A fost Italia lăsată să se descurce singură?

Au existat nenumărate opinii cum că Italia a fost lăsată singură și că ceea ce s-a întâmplat în aceste zile a fost o dovadă a eșecului Uniunii Europene. Ce credeți?

În orice situație de criză sunt foarte mulți aceia care fac analiză într-un sens pozitiv sau negativ. Aici ar trebui să fie întrebați italienii, autoritățile italiene, în ce măsură s-au simțit abandonați.

Dacă iau numai sectorul transporturilor, eu, de exemplu, din „ziua zero” am fost în permanentă legătură cu ministra transporturilor din Italia, am facilitat coordonarea între Italia și Austria pentru că ceea ce s-a întâmplat în cursul unei zile cu controlul de la frontiera cu Austria a împiedicat practic traficul de mărfuri pe coridorul Sud-Nord, dinspre Italia spre centrul și nordul Europei.

Suntem în permenentă legătură. Despre parcările pline din Italia din cauza controalelor de la granița cu Slovenia am aflat de la italieni și sunt absolut convinsă că dacă o întrebați ministra transporturilor din Italia vă va spune că nu se simte abandonată de comisarul Tranporturilor din UE.

Autoritățile italiene au fost în permanentă legătură cu Comisia Europeană și au fost sprijinite financiar, economic și așa mai departe. Atât direct cât și prin lupta pe care o ducem cu alte state care au dreptul să ia măsuri unilaterale că nu e bine să ia măsuri unilaterale.

Eu știu că Italia nu a fost lăsată singură, autoritățile din Italia știu că nu au fost lăsate singure.

Au dreptul statele membre să oprească cetățenii altor state să se întoarcă acasă? Să-i blocheze în graniță…

Aceste decizii sunt luate de ministerele afacerilor interne. Nu avem legislație europeană care să impună măsuri, mai ales în situații de criză. Noi facilităm dialogul și încercăm să-i facem să ia măsuri comune.

În legătură cu pasagerii, cetățenii aflați în tranzit și care sunt blocați în țări intermediare sau în locuri unde nu mai pot accesa o graniță reprezintă un subiect aflat pe agenda discuțiilor de miercuri cu miniștrii transporturilor. Se numesc „călătorii esențiale”.

Cei care sunt în tranzit și sunt blocați trebuie să ajungă la destinație. Pentru că pe lângă culoarele de mărfuri trebuie să facem și culoarele umanitare de tranzit pentru cei care doar tranzitează.

Să fie lăsați să ajungă în punctul de destinație. Și de abia în punctul de destinație să se supună regulilor de carantină. Comisia Europeană și-ar dori să existe o anumită omogenitate la nivelul Uniunii Europene în ceea ce privește punctele de depistare a celor infectați, a contacților lor și toate măsurile care se iau de către state.

Ca să dau un exemplu: închiderea barurilor și restaurantelor în Franța a făcut ca peste weekend foarte mulți cetățeni din Franța să se ducă peste graniță în Germania ca să ia masa. Sau între Belgia și Olanda, la fel.

Este bine ca măsurile luate să fie omogene pentru că nimeni nu va fi scutit de răspândirea virusului.

Există cetățeni ai Uniunii Europene rămași în alte țări din afara UE, țări care și-au închis de pe o zi pe alta granițele. Există măsuri care se iau pentru repatrierea acestora?

Asta e o chestiune care ține de politica externă a Uniunii și pot să spun că pe agenda discuției de ieri din celula de criză acest subiect era foarte sus. Da, se iau măsuri speciale în aceste situații. Comisia Europeană se ocupă de repatrierea cetățenilor Uniunii din alte țări.