"Nebunie și vindecare", povestea spusă de o neurocercetătoare lovită de o boală cruntă

Boala nu alege, ba chiar pe unii îi izbește din plin, în feluri greu de imaginat. Sunt oameni care au aflat diagnostice dure, au trecut prin tratamente care i-au făcut pe cei din jur să nu-i mai recunoască și au avut zile în care au simțit că nu mai au nimic de trăit în afară de momentul morții. Un caz excepțional este și cel al Barbarei K. Lipska, a cărei poveste de viață incredibilă este relatată chiar de ea împreună cu Elaine McArdle în cartea apărută la Editura Trei, Nebunie și vindecare. Cartea este dovada clară că fiecare bolnav are propria evoluție, în ciuda tuturor statisticilor nemiloase, iar în unele cazuri ea este uimitoare.

Optimismul autoarei, hotărârea ei de a-și menține pasiunile și stilul de viață în ciuda diagnosticului cancer, încrederea ei în știință și susținerea necondiționată a familiei sale fac din acest jurnal o lectură la care este imposibil să rămâi indiferent.

„Sunt un caz rar. Am supraviețuit cancerului cerebral, mi-am revenit după ce am experimentat boala psihică și pot să descriu ce mi s-a întâmplat. Dacă ar fi să-i ascultăm pe psihiatri și neurologi – specialiștii în materie de creier și sistem nervos – este de-a dreptul neobișnuit ca cineva cu un asemenea grad de afectare să poată fi tratat cu succes și să se întoarcă din lumea întunecoasă a bolnavilor din această categorie”, mărturisește Barbara K. Lipska la începutul cărții sale.

Înainte de a deveni autor și a-și expune viața atât de încercată de boală, Barbara a excelat în domeniul cercetării. S-a născut în Varșovia și după ce și-a susținut doctoratul în științe medicale la Academia de Medicină din Varșovia, a emigrat în SUA alături de familie. S-a angajat la Institutul Național pentru Sănătate Mintală din Bethesda și este expertă internațională în cercetările asupra schizofreniei realizate pe șobolani și în studierea postmortem a creierului uman. Ironia sorții face ca acest traseu să nu-i fi fost cu nimic de folos atunci când și-a pierdut mințile și a trecut prin tot ceea ce trece orice alt bolnav psihic fără atât de multe studii sau cunoștințe despre felul în care funcționează creierul uman. „După ce mi-am pierdut mințile și le-am recâștigat, îmi place să cred că sunt mai receptivă la trăirile și problemele celorlalți, că sunt o mamă mai înțelegătoare, o soție, o prietenă și un om de știință mai prezent. Această carte este un tablou al felului în care arată suferința psihică din interior”, afirmă autoarea.

În cartea „Nebunie și vindecare”, Barbara rememorează încercările prin care a trecut după ce a fost diagnosticată cu cancer cerebral și cum cele mai simple lucruri cum ar fi pregătirea cinei, drumul până acasă sau folosirea centurii de siguranță au devenit imposibil de pus în practică. Cercetătoarea atrage atenția tocmai asupra faptului că schimbările de comportament pot indica probleme grave. „Dacă cineva iubit sau un coleg de muncă alunecă la un moment dat și rămâne paralizat pe o parte a corpului, cei mai mulți dintre noi ar recunoaște simptomele unui atac cerebral și ar suna imediat la 112. Simptomele acute, ca acestea, sunt ușor de remarcat. Dar schimbările comportamentale pot fi mult mai greu de recunoscut și acceptat ca semnale de alarmă sau probleme serioase”, precizează ea.

„Schimbările comportamentului obișnuit semnalează, de cele mai multe ori, faptul că în interiorul creierului unei persoane se întâmplă ceva ce nu trebuie ignorat. Ieșirile mele emoționale exagerate – furia, suspiciunea, nerăbdarea – sugerau că lobul frontal trece prin schimbări catastrofale”, mai spune ea. Mai grav, cam 50% dintre bolnavii cu schizofrenie și 40% dintre bipolari nu înțeleg că sunt bolnavi, deci nu își conștientizează propria patologie și nu acceptă diagnosticele.

„Creierul are o capacitate remarcabilă de autovindecare după diferite tipuri de răni și atacuri, o proprietate care-i uimește pe cercetători și pe oamenii de știință. Chiar și pacienții cu leziuni cerebrale severe se pot recupera câteodată aproape în întregime. Dar, până acum, sincer vorbind, capacitatea creierului de a se autovindeca este pur și simplu miraculoasă”, recunoaște Barbara în cartea sa.