Expoziție de fotografie documentară dedicată Reginei-Mamă Elena a României / Declarațiile regelui Mihai

O expoziție inedită s-a deschis vineri, 26 noiembrie 2021, la Târgu Jiu. Asociația culturală Tătărescu, Alianța Națională pentru Restaurarea Monarhiei – Filiala Gorj ANRM, Asociația cultural-istorică Pleniceanu, Asociația de Reconstituiri Istorice „Ferdinand I” și Organizația Femeilor Antreprenor OFA UGIR Filiala Gorj organizează la Biblioteca Județeană „Christian Tell” Gorj, Expoziția de fotografie documentară „Regina-Mamă Elena a României. Exemplu de credință, devotament și demnitate”.

”Regina-Mamă Elena a României, o femeie de o discreţie aproape ieşită din comun, este astăzi unul dintre cele mai puţin cunoscute personaje din istoria familiei regale. Pentru Principesa Elena a Greciei, intrarea în familia regală a României prin căsătoria cu principele moştenitor Carol nu a fost aducătoare de noroc. Ţara a fost, pentru ea, şirul unor nesfârşite dureri, estompate de o singură mare bucurie: fiul ei, Mihai. Şi-a făcut însă datoria faţă de ţara adoptivă, pe care a iubit-o, dar care acum ştie prea puţine despre ea”, declară istoricul Andrei Popete Pătrașcu pentru HotNews.ro.

Descendența reginei Elenei

Principesa Elena de Grecia şi Danemarca, soţia regelui Carol al II-lea al României şi mama regelui Mihai I, s-a născut la 2 mai 1896, la Atena. A fost fiica cea mare a regelui Constantin I al Greciei şi a reginei Sofia de Prusia.

Pe linie paternă, Elena descindea din ţarina Ecaterina cea Mare, iar pe linie maternă, din Victoria a Marii Britanii. Se înrudea cu împăratul Germaniei, cu regii Danemarcei, Norvegiei şi Suediei.

A devenit şi Principesă a României în 1921, când s-a căsătorit cu principele-moştenitor Carol al II-lea. În acelaşi an venea pe lume Mihai, singurul copil al cuplului. Relaţia dintre Elena şi Carol s-a deteriorat rapid din cauza amantei lui Carol.

După renunţarea acestuia la tron, Elena a divorţat. În 1927, când Mihai a devenit rege la nici 6 ani, Elena a primit titlul de Principesă-Mamă. Trei ani cât a durat Regenţa, Elena a participat la toate ceremoniile alături de fiul său, copilul-rege şi de bunica acestuia, regina Maria.

În 1930 lucrurile s-au schimbat însă radical, după ce Carol al II-lea s-a întors brusc în România şi l-a detronat pe fiul său. Pentru Elena au început şicanele şi umilinţele. Într-un final, a fost obligată să plece din România. Refugiată la Fiesole, lângă Florenţa, şi-a creat propriul paradis, unde îl primea de două ori pe an, pentru că atât avea voie, pe fiul său Mihai.

În septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de mareşalul Antonescu să abdice, iar Mihai a devenit rege pentru a doua oară. Elena a primit titlul de Regină-Mamă şi a avut parte de o întoarcere triumfală. A devenit şi principalul consilier al regelui, în condiţiile în care mareşalul încerca să izoleze cât mai mult cu putinţă familia regală.

În timpul războiului, Regina Elena a transformat o aripă a palatului regal în spital pentru soldaţii răniţi pe front. După ce comuniştii l-au obligat pe regele Mihai să abdice în 1947, l-a urmat în exil. A revenit la vila sa de lângă Florenţa, îndrăgita ei Villa Sparta. Aici şi-au petrecut multe vacanţe nepoatele ei, cele cinci fiice ale regelui Mihai. Nevoia de bani şi sănătatea tot mai şubredă au obligat-o să vândă vila şi să se mute în casa regelui la Versoix, unde a şi murit.

Regina Mamă a trecut în lumea celor drepţi la Lausanne în ziua de 28 noiembrie 1982. I-au fost alături în ultimele clipe Mihai, Ana, nepoatele ei, dar şi alte rude şi membri ai famililor regale europene.

Dispariţia ei a lăsat în urmă o moştenire aparte în istoria Casei Regale a României. Elena a fost mai mult decât o Regină Mamă: ea a fost un simbol al puterii, nu în sensul comun al cuvântului, ci prin forţa sa, dovedită de atâtea ori, de a-şi menţine demnitatea în vremuri de restrişte.

Vestonul, cordonul împletit, ledunca de cavalerie și Placa Ordinului „Coroana României” în grad de Mare Cruce, ale Principesei Moștenitoare Elena, viitoarea Regină-Mamă Elena a României, comandant onorific al Regimentului Nr. 9 de Roșiori, prin Înaltul Decret nr. 4366 din 19 octombrie 1922, semnat de Regele Ferdinand I. – replică istorică, exponatul original aflându-se la Muzeul Militar Național ,,Regele Ferdinand I”.

Fiecare fotografie a expoziției e insotita de texte in care Regele Mihai I vorbeste despre mama sa

„Rudele mamei se gândeau mai mult decât toți oamenii pe care i-am cunoscut la Dumnezeu. (…) Ei erau legați de viață, dar nu prin bunuri materiale, ci prin credința lor. Mama luase de la ei această parte bună, ca și un fel de blândețe care nu excludea fermitatea în raporturile cu oamenii.” – Regele Mihai I

„Întâi a plecat din cauza tatălui meu (exilul impus de Regele Carol al II-lea), a doua oară din cauza mea, dar împreună cu mine. E o deosebire, atât că suferința ei a fost mai mare acum.” – Regele Mihai I

„Mama nu a deznădăjduit niciodată. Aș putea să spun că intra în firea ei să nu păstreze pentru mine decât nădejdea și gândul la binele viitor.” – Regele Mihai I

„O ducea greu (la Florența, în exil). Trebuia să pună multă grijă în administrarea bunurilor ei – și pentru că avea mereu probleme financiare, primea din când în când câte un ajutor din partea fratelui ei, Regele Paul.” – Regele Mihai I

„Mama avea o pricepere cu totul excepțională de-a aranja o casă, de la mobilele mari până la cel din urmă amănunt.” – Regele Mihai I

„(…) Avea gust pentru sobrietate, nu-i plăceau înfloriturile inutile, lucrurile care trimit mintea la bogăție. Căuta să se înconjoare de obiecte simple.” – Regele Mihai I

„Chiar și după 1948, când prea multe motive de bucurie nu aveam, mama a știut să întrețină o atmosferă minunată. În jurul ei gravita totul când se întâmpla să nu fie acasă, ceva nedefinit ne lipsea.” – Regele Mihai I

„Fiicele mele i-au căutat prezența, iar ea s-a ocupat de educația lor. Margareta a locuit mai mult cu ea, la Florența. Și ei I-a dat din lumina ei, a ajutat-o să-și dobândească un punct de vedere propriu asupra vieții.” – Regele Mihai I

„Ea nu a avut niciodată demnitatea să se plângă. Cred că nu se plângea de nimic, pentru că izbutea de ciecare dată să-și înțeleagă condiția.” – Regele Mihai I

„M-am gândit adeseori că împrejurările vieții au făcut ca mama să trăiască în felul unei făpturi obișnuite. Dar dacă a trăit astfel, ea n-a încetat niciodată să gândească în felul unei regine.” – Regele Mihai I

„Era într-o duminică, la Patriarhie, nu în biserica principală, ci în capelă, acolo unde mama mă ducea cu ea mereu – și în ziua asta, țin minte foarte precis, pentru că imaginea mi-a rămas în memorie nealterată, am întors capul și m-am uitat deodată la ea, și am vazut-o plângând la icoane. Asta este, cred, cea mai veche amintire despre mama mea.” – Regele Mihai I

„Când a plecat prima oară din țară, (exilată de fostul soț, regele Carol al II-lea) știu atât, că deodată n-am mai văzut-o și că a început să îmi lipsească. Apoi au început vizitele mele la Florența. De două ori pe an. Era foarte puțin (…).” – Regele Mihai I

„Șederea împreună cu mama a contat mai mult decât orice altă formă de educație morală. N-a vorbit pe nimeni de rău niciodată. Găsea despre fiecare ceva bun de spus.” – Regele Mihai I

„De la ea am primit învățătura că ființa fiecărui om se întemeiază pe bine – mult, puțin, doar acest bine îl ține în viață. Citea mult. La Florența avea o mulțime de cărți, mai ales românești și englezești.” – Regele Mihai I

„Convorbirile cu mama au însemnat pentru mine mai mult decât multe cărţi de teologie. Mama a fost un adevărat stâlp în viaţa mea. Ea a fost puternică prin rugăciune. Rugăciunea este fapta noastră cea mai necesară raportului cu Dumnezeu.” – Regele Mihai I

„Această mare iubire de oameni se baza pe credinţă adâncă pe care o avea în Dumnezeu. Este ceva ce am păstrat cu sfinţenie, pentru că este dat de mama mea atunci. Am mai spus-o o dată, nu ştiu ce aş fi făcut sau cum aş fi rezistat fără mama mea.” – Regele Mihai I