PS Valeriu Traian Frentiu: Inchis la vila Patriarhului Justinian Marina, exterminat de comunisti la Sighet, episcopul in zeghe si cu numar pe spate a fost aruncat in cimitirul saracilor

Alungat de horthystii ocupanti ai Transilvaniei de Nord pentru ca s-a opus Diktat-ul de la Viena, arestat de comunisti si inchis impreuna cu alti episcopi greco-catolici la vila Patriarhului ortodox Justinian Marina, de la Dragoslavele Muscel, inchis apoi la inchisoarea Sighet, infometat si torturat fara mila la cei 77 de ani ai sai, episcopul, imbracat in zeghe si cu numar pe spate, s-a stins curat si senin la 11 iunie 1952, trupul fiindu-i carat noapatea in in caruta de gunoi a penitenciarului si aruncat in cimitirul saracilor pentru a i se pierde urma.

Sfintii inchisorilor: Pr. Ilie Lacatusu (1) ; Valeriu Gafencu (2); Elisabeta Rizea (3); Nicolae Ciolacu (4); Mircea Vulcanescu (5); Pr. Gherasim Iscu (6); Pr Ioan Negrutiu (7); Dumitru Bordeianu (8); Costache Oprisan (9); Ep. Ioan Suciu (10); Marieta Iordache (11); Monseniorul Ghika (12); Andrei Ciurunga (13); Traian Trifan (14); Cardinalul Alexandru Todea (15); Gheorghe Jimboiu (16); Monahul Pimen Barbieru (17); Spiru Blanaru (18); Ion Flueras (19); pr. Dumitru Iliescu Palanca (20); Radu Gyr (21); Vasile Militaru (22); Virgil Maxim (23); Traian Braileanu (24); Pr Evghenie Hulea (25); Ecaterina Gata (26); general Ioan Arbore (27), Pr. Coriolan Buracu (28).

Biografie

S-a nascut la 25 aprilie 1875 in orasul Resita, judetul Caras, din parintii Ioachim, preot si Rozalia n. Demeter. A urmat liceul la Blaj, absolvindu-l si promovand examenul de maturitate in 1894, cand s-a inscris la teologie la Budapesta.

Episcopul Valeriu Traian Frentiu este un exemplu de autentic „Mare Roman” , fiind o personalitate de exceptie, rarrisima, despre care se vorbeste insa prea putin, ceea ce dovedeste inca o data, ca sistemele noastre de valori, vor trebui revizuite si tratate cu atitudine ferma, in spiritul Bunei Cuviinte si al adevarului public.

Maria Hetco

A fost hirotonit preot la 28 septembrie 1898 . A activat in Eparhia de Lugoj ca si paroh, protopop de Orastie , cancelar, apoi vicar foraneu. Pe 4 noiembrie 1912, la varsta de 37 de ani, a fost numit Episcop al Lugojului. La 25 februarie 1922, Episcopul Frentiu a fost transferat la Oradea, fiind instalat la 3 mai acelasi an.

Dupa moartea in 1941 a mitropolitului Alexandru Nicolescu, episcopul Frentiu a fost din nou mutat, acum in functia de Administrator Apostolic al Arhidiecezei de Alba-Iulia si Fagaras, pastorind aici pe toata perioada razboiului. In 1947 a revenit la Oradea.

Prima scoala romaneasca de fete din Ungaria

Mai putin cunoscut si primit la inceput cu oarecare neincredere, episcopul V. T. Frentiu s-a dovedit a fi un chiriarh exemplar. De altfel, totdeauna a avut in vedere viata spirituala, atat a clerului cat si a pastoritilor mireni, fiind in privinta aceasta foarte exigent si, in primul rand cu sine insusi. (“Catolicism si Ortodoxie Romaneasca – scurt istoric al Bisericii Romane Unite”, a Ierom. Silvestru Augustin Prundus si a Pr. Clemente Plaianu, aparuta la Casa de Editura Viata Crestina, Cluj-Napoca, 1994)

A introdus la Lugoj celebrarea zilnica a Sfintei Liturghii, ceea ce a facut si el personal, atat ca preot cat si ca episcop. A fost printre cei dintai ierarhi care au introdus aceasta practica in Biserica Romana Unita.

Episcopii Bisericii Unite inainte de desfiintare Foto:

A fost si un bun administrator reusind pe aceasta linie lucruri importante. A pus in functie seminarul, infiintat de antecesorul Vasile Hossu. A infiintat Scoala Normala de fete, intaia scoala romaneasca de acest fel din Ungaria. A infiintat Academia teologica, a fondat revista „Vestitorul”, a ridicat numeroase camine si s-a preocupat intens pentru infiintarea de manastiri cu ajutorul Bisericii Catolice.

Mecena al culturii Ardealului de Nord

Episcopul oradean a fost un Mecena al culturii Bihorului: a ridicat „Seminarul Teologic” la rangul de „Academie Teologica”, a contribuit financiar la infiintarea „Teatrului de Vest”, singurul, de-a lungul granitei, pentru Maramures, Satu Mare, Bihor si Arad, a sustinut material revistele „Cele trei Crisuri” si „Gazeta de Vest”. A sprijinit editarea operelor de valoare, a manualelor scolare si a raspandit cultura crestina. A luat cele mai adecvate masuri pentru pastrarea si valorificarea Bibliotecii episcopale, in care se gaseau numeroase si valoroase manuscrise.

Se opune public ocuparii Ardealului dupa Diktat-ul de la Viena

In 1940 se opune public ocuparii Ardealului dupa Diktat-ul de la Viena, fapt pentru care este expulzat de catre autoritatile hortyste indicandu-i-se reintoarcerea la Resedinta Sa episcopala. In 1941 este numit Mitropolit la Blaj. Se reintoarce la Oradea in 1946, dar se imbolnaveste grav.

Inchis in lagarul de la Dragoslavele

Martiri ai Bisericii Unite Foto:

„In noaptea de 29 pe 30 octonbrie 1948 este ridicat de catre comunisti si inchis impreuna cu alti episcopi greco-catolici la vila Patriarhului ortodox Justinian Marina, de la Dragoslavele Muscel. Aici sufera patru luni de foame si frig, apoi dupa vizita Patriarhului este transferat impreuna cu ceilalti episcopi greco-catolici in varsta la manaastirea ortodoxa Caldarusani”, scrie Maria Hetco in revista Agero Stiuttgart.

De aici reuseste sa corespondeze cu Nuntiul Apostolic din Bucuresti si din ordinul Papei consacra pe episcopii Tit Liviu Chinezu si pe Ioan Chertes. Izolarea la Manastirea Caldarusani tine 15 luni, fiind cu totii acolo rupti de lume si de orice legatura cu diocezele greco-catolice din Ardeal. Scopul retinerii este evident, urmarindu-se distrugerea rezistentei fizice si morale ale martirilor Bisericii Unite, sa-i supuna si sa-i umileasca! Episcopii greco-catolici au refuzat sa se plece in fata comunistilor atei, refuzand orice compromis sau intelegere. Acest cosmar il traieste la inaintata varsta de 73 de ani, dar isi pastreaza optimismul, relatarile vremii il descriu ca „senin” si increzator, fiindca la Caldarusani i se permite sa oficieze Sfanta Liturghie.

Cu uniforma in dungi si numar pe spate

In 1950 este inchis la Sighet impreuna cu alti episcopi greco-catolici, si supusi unui regim auster de exterminare. Directorul de atunci Vasile Cioplanu i-a inchis pe episcopii greco-catolici la gramada in celulele 44 si 48. Dupa citirea Regulamentului, directorul Cioplanu le-a declarat arogant ca: „..de acum inainte eu sunt parintele vostru!” (Maria Hetco in revista Agero Stiuttgart.)

Detinutii greco-catolici au primit uniforme in dungi si cu numere pe spate. La inceput stateau zi si noapte in celula, fiindu-le interzis sa se aseze sau sa vorbeasca unul cu celalalt. Garzile aveau ordin sa traga cu arma, daca se intampla sa apara vreun chip la fereastruica ingusta. Daca se intampla ca cineva dintre detinuti sa vorbeasca sau sa priveasca prin orificiul cheii de la usa, erau batuti si dusi ( tarati) in carcera pentru cel putin o saptamana si dupa caz chiar si mai multe, pana la luni de zile.

Directorul de atunci Vasile Cioplanu i-a inchis pe episcopii greco-catolici la gramada in celulele 44 si 48. Dupa citirea Regulamentului, directorul Cioplanu le-a declarat arogant ca: „..de acum inainte eu sunt parintele vostru!”

Maria Hetco

Erau ascultati la usi, li se inscenau convorbiri imaginare, fiind batuti regulat si incarcerati. Erau interzise creionul si hartia, iar orice abatere se pedepsea cu incorsetarea victimei intr-o celula intunecoasa, pret de cateva zile, intr-o pozitie contorsionata, cu un lant dupa mijloc. Vara celula era foarte calda, fierbite, iar iarna, fara incalzire si umeda. Mancarea era redusa la minim si se impingea in celula printr-o gaura.

Infometat si batut pana la moarte. Aruncat in cimitirul saracilor

Principalul instrument de constrangere din Sighet a fost terorizarea detinutilor, urmarindu-se sistemtic epuizarea fizica prin munci inumane si corvoada. In ciuda conditiilor aprige de exterminare, S-a stins din viata la 11 iunie 1952, dupa ce implinise 77 de ani. Trupul sau neinsufletit a fost transportat noaptea in caruta de gunoi a penitenciarului si inmormantat anonim in cimitirul saracilor, pe malul Izei. Nu se cunoaste nici macar azi locul, mormantul fiind imediat nivelat.

Nu a fost judecat si nu a avut condamnare.