Coruptia si justitia in America: cateva diferente esentiale fata de Romania

Pentru un strain care incearca sa desluseasca o mica parte din sistemul de justitie american, angrenajul democratic prezinta un paradox intre un sistem bine pus la punct, previzibil si responsabil, care la nivel mare functioneaza, si altul, mai local, asemanator pe alocuri meleagurilor noastre, in care coruptia exista pe mai multe niveluri. Cu toate acestea, presa libera, societatea civila activa si zecile de comisii institutionale, imune de influenta politica, devin anticorpii sistemului si descurajeaza coruptia.

• Am petrecut o foarte scurta perioada in Statele Unite si am aflat cate putin atat despre birocratia democratica din Washington DC, cat si despre cazurile de coruptie din zone precum New Orleans. Nu pot pretinde ca am inteles in profuzime cum lucreaza un sistem atat de complex precum cel american, insa in randurile ce urmeaza voi incerca sa impartasesc din micile experiente personale traite peste ocean.

Despre „Checks&balances” si responsabilitatea politica

„Deciziile sunt respectate din principiu. Nu e nevoie de ceva special in lege, nu putem trimite armata sa le aplice. Toti actorii politici respecta deciziile Curtii Supreme pentru ca exista un echilibru intre puteri si nu indraznesc sa creeze un precedent periculos” – Asa a incercat un profesor american, doctor in stiinte politice, sa lamureasca dilema unui grup de jurnalisti romani: „Cum isi impune Curtea Suprema din Statele Unite (n.r. echivalentul Curtii Constitutionale de la noi) deciziile sale, daca nu exista dispozitii clare in lege in acest sens?”.

De altfel, veniti dintr-o tara in care e obisnuit sa vezi parlamentari ignorand deciziile instantei, chiar si CCR, sau schimband legile penale pentru a se proteja pe ei insisi, e lesne de inteles nedumerirea. E greu de conceput ca un sistem exista in echilibru si ca principiul „check and balances” lucreaza fara sa ai zeci de legi sau articole care sa reglementeze totul.

Daca la noi orice scapare din lege este exploatata la maxim sau, mai grav, in lege sunt introduse tocmai noi vulnerabilitati si portite de scapare, in SUA multe legi sunt laxe, dar sistemul merge inainte in baza responsabilitatii politice sau civice.

Ca un exemplu, in legea americana nu scrie nicaieri ca pentru a fi numit judecator la Curtea Suprema trebuie sa fi fost inainte practicant in drept sau macar sa fi terminat facultatea de drept. „Si cu toate acestea nu s-a intamplat niciodata pana acum ca un judecator propus la numire sa nu fi fost inainte macar avocat sau procuror”, ne-au explicat oficiali ai Oficiului Administrativ al Instantelor din Statele Unite.

Cat priveste numirea marilor judecatori, acestea se fac printr-un acord politic cu toate partile. Senatul propune o lista, presedintele verifica si nominalizeaza un candidat, iar Senatul valideaza apoi numirea. Sigur, pana aici exista componenta de joc politic, insa mai departe judecatorii numiti in functie devin, in teorie, imuni politic si scaunul lor nu mai depinde de politicieni.

Tocmai aceasta „imunitate” dobandita ii fac pe unii sa acuze ca marii judecatori pot „juca” politic nederanjati, in timp ce altii sustin ca astfel sistemul este protejat de presiunea politicului pe justitie.

Judecatorii de la Curtea Suprema au mandat pe viata, iar cei de la curtile federale au un mandat care tine atata timp cat sunt in „good behaviour” (n.r. buna purtare) – fara vreo alta intepretare sau explicatie pentru aceasta expresie din lege. In general, consensul e ca si acest mandat este unul pe viata, iar un judecator federal nu poate parasi postul decat prin demisie sau prin punere sub acuzare.

Chiar si asa, punerea sub acuzare pentru coruptie a unui judecator federal s-a intamplat atat de putine ori incat e aproape imposibil sa primesti un exemplu intr-o dicutie cu vreun oficial american. Pentru statistica, in ultimii 78 de ani un singur judecator federal a fost pus sub acuzare pentru mita.

Sistemul cauta sa descurajeze coruptia. Eficienta cheltuirii banului public primeste o atentie deosebita

In general, sistemul – cel putin la nivel federal – este construit in asa masura incat sa descurajeze coruptia, incat orice fapta de coruptie, daca exista ea, sa fie depistata intr-una din multele comisii etice sau institutii de control de la nivelul fiecarei ramuri ale statului.

In plus, multe din agentiile americane de control merg mai adanc decat coruptia, cauta probleme sistemice care duc, printre altele, si la depistarea abaterilor de la lege. Spre exemplu, Government Acountability Office (GAO) este un soi de Curte de Conturi de la noi care supervizeaza executivul, numai ca institutia lor nu se ocupa cu un audit financiar sec, ci face un control al eficientei, un audit de performanta pentru contractele publice si rapoartele lor trateaza direct problema arzatoare la buzunarul omului obisnuit – „Cat de eficient sunt cheltuiti banii publici, banii mei?„.

GAO verifica eficienta cheltuirii banului public

Foto: gao.gov

Institutia, desi tine de Congres, are din cei peste 2.800 de angajati doar unul singur numit politic – directorul, dar e pe un mandat de 15 ani. Are un buget anual de aproape 480 de milioane de dolari, dar prin investigatiile sale si rapoartele formulate are o rata de returnare a investitiei de 100 de dolari pentru fiecare dolar cheltuit.

La fel se intampla si cu alte institutii, unde agentii, organisme independente sau comisii verifica fiecare domeniu si contureaza astfel sita sistemului prin care actiunile sunt cernute si potentialele fapte de coruptie sunt descoperite.

Despre coruptia existenta, presa libera ca „watchdog”, societatea civila activa si piedicile intampinate in obtinerea informatiilor

A nu se intelege gresit ca in Statele Unite nu exista fapte de coruptie. Dimpotriva, desi departe de nivelul cu care suntem obisnuiti in Romania (unii oficiali americani au ramas surprinsi, spre exemplu, cand au auzit de cele 63 de milioane de euro, valoarea prejudiciului din dosarul ICA-Dan Voiculescu), fapte de coruptie exista si ele sunt puternic tratate in presa. Un politician odata intrat intr-un scandal de coruptie si ajuns in fata justitiei este singur, fara ajutor de partid si fara obstructionari legislative cum vedem la noi in Parlament.

Presa, indiferent de unele abordari sau afinitati politice, lucreaza ca un „watchdog” si multe investigatii incep tocmai de la diverse articole sau investigatii publicate in media. In general am aflat, din discutiile atat cu oficiali, cat si cu oameni din media americana, ca nu se pune problema de cenzura sau de presiune politica. Mai mult, intreg sistemul este foarte reticent atunci cand vine vorba de relatiile politicului cu presa.

Michael Bloomberg a anuntat ca se reintoarce la conducerea companiei cu numele sau

Foto: Agerpres/AP

Ca un exemplu, anuntata reintoarcere a fostului primar din New York, Michael Bloomberg, la conducerea companiei care ii poarta numele si care are si o componenta media a starnit ingrijorare numai la gandul unui potential conflict de interese. Departe de tot ca imagine de ce se intampla la noi in tara si unde mai toate publicatiile sunt direct sau indirect controlate de politicieni.

Desi pot relata deschis despre ce vor ei, si jurnalistii de peste ocean se plang de lipsa de transparenta a statului sau de birocratie excesiva. Ca o problema general valabila, jurnalistii americani cu care am reusit sa schimbam impresii zic mereu ca legile de acces la informatiile publice nu functioneaza prea bine in practica si ca sunt dese cazurile in care informatiile solicitate vin cu intarziere sau chiar deloc.

La nivelul federal exista FOIA (n.r. Freedom Of Information Act), iar fiecare stat mai are si el cate o lege privind informatiile publice pe deasupra, insa de multe ori jurnalistii raman la mana autoritatilor locale care raspund sau nu la solicitarile de presa.

In New Orleans, publicatia non-profit The Lens s-a apucat sa construiasca o baza de date digitala, usor de utilizat si cautat, cu toate contractele pe care le incheie primaria. Documentele, desi teoretic sunt publice, ele sunt puse la dispozitia publicului online doar pentru ca primarul vrea mai mare transparenta, nu si pentru ca ar fi obligat de vreo lege. Ce se intampla daca primaria decide sa nu mai publice documentele? „Asta e. Nu am mai avea acces la ele asa de usor. Ar trebui sa mergem pe calea birocratica, sa trimitem solicitari si sa asteptam cat o fi nevoie pana un raspuns”, spune unul din jurnalistii publicatiei.

Pe langa presa, de subiectele de coruptie si de buna starea statului de drept se ocupa si o multime de ONG-uri sau grupuri de actiune. Multe din ele au critici puternice la adresa sistemului, pornind de la acelasi acces greoi sau cu piedici la informatii, pana la greutatea cu care sistemul se schimba sau se adapteaza noilor cerinte sau tehnologii.

Coruptia in „New Orleans” si o alta mare problema in zona

Daca in statele dezvoltate coruptia, desi exista, ea este „ocazionala”, sunt alte state in care coruptia este mult mai des intalnita, ba chiar a devenit traditie. In Louisiana, in special in zona New Orleans, pe oricine intrebi iti poate vorbi de coruptie. Zi-le ca esti jurnalist si ca ai venit acolo sa studiezi problema coruptiei si iti va spune ca ai ajuns la locul potrivit.

Problemele de coruptie au afectat intreg spectrul politicienilor locali. Multe cazuri au ajuns publice, multe dosare s-au solutionat cu condamnari, insa presa locala si sociteatea civila zic mai degraba ca a fost atins doar varful icebergului.

Faptele de coruptie pentru care fostul primar al New Orleans, Ray Nagin, a fost condamnat

Foto: TheWhistleBlowers.org

In New Orleans, ultimul primar care a condus orasul din 2002 si pana in 2010, Ray Nagin, a fost recent condamnat la zece ani pentru coruptie. Nagin a fost un primar in general apreciat de cetateni, desi toata lumea il stia corupt, ne-au povestit localnicii sau jurnalistii cu care am discutat.

Langa New Orleans, fostul presedinte al Jefferson Parish (n.r. – echivalentul unui County), Aaron Broussard a fost condamnat in 2012 pentru ca si-ar fi angajat si platit ilegal sotia.

Edwin Edwards, fost guvernator al Statului Louisiana cu patru mandate, condamnat in 2002 la zece ani pentru coruptie, a anuntat cu putin timp in urma ca va candida la urmatoarele alegeri pentru Congres.

Mai mult, din cauza ca fenomenul este unul foarte extins in zona, societatea civila a infiintat o organizatie a cetatenilor – Metropolitan Crime Commision – care cu asta se ocupa cu depistarea cazurilor potentiale de coruptie. Primesc reclamatii sau ponturi, investigheaza prealabil si apoi predau cazul mai departe la procurori sau chiar si la FBI pentru anchete mai ample.

Legile statale mai permisive, traditia relatiilor intre politicieni si diversi lideri locali, zona mai saraca, afectata puternic de dezastrul Katrina din urma cu zece ani, infuzia de capital federal pentru reparatiile si investitiile de dupa uragan, toate acestea au dus in Louisiana la proliferarea fenomenului de coruptie, ne-au explicat jurnalistii si localnicii.

Desi coruptia e in floare, realitatea te loveste cand vezi ca exista o alta marea problema in zona: violenta armata si crimele.

De la inceputul anului si pana in 16 septembrie, numai in zona orasului New Orleans au avut loc peste 120 de omoruri prin impuscare. Numarul de conflicte armate, fara victime, ajunge undeva la cateva sute. La fel, in Jefferson Parish au fost impuscate mortal 34 de persoane numai anul acesta. Louisiana este unul din multele state in care accesul la arme este neingradit. Poti sa iti cumperi o arma de foc fara vreun permis si fara chiar sa arati vreun act de identitate.

Hibele din unele legi si sistemul judecatorilor alesi de cetateni

Ca o explicatie pentru propagarea armelor in randul cetatenilor simpli, chiar si unii oficialii recunosc, in nume personal, ca sistemul judiciar i-a dezamagit. „Sistemul nu a facut totul posibil pentru a-i lua pe agresori de pe strada si sa-i tina inchisi atat cat ar merita”, ne spune chiar cineva de partea dreapta a legii.

In plus, sistemul legislativ are si unele hibe care pot da nastere unor situatii aberante. Un agresor, spre exemplu, poate scapa cu o pedeapsa mult mai mica daca victima este ucisa, decat daca victima supravietuieste si depune marturie impotriva sa.

Tocmai astfel de vulnerabilitati legale nasc nedreptati si de o parte si de alta a legii.

Innocence Project New Orleans (IPNO) e o asociatie non-profit care lupta de ani buni sa redeschida cazurile unor persoane care ar fi fost condamnate pe nedrept si savarsesc pedepse pe viata in inchisoare sau isi asteapta randul la executie. Pana in prezent, IPNO a reusit sa scoata din inchisoare 24 de oameni condamnati pe nedrept, multi din ei la inchisoare pe viata. Alte 20 de cazuri se rejudeca in prezent.

„Poti ajunge sa fi condamnat aici in Louisiana pe niste probe socant de slabe”, ne-a marturisit un avocat expert in astfel de cazuri. „Louisiana este probabil statul cu cele mai multe decizii gresite date de judecatori”.

Desi misiunea IPNO este de a descoperi si remedia erorile sistemului, ONG-ul primeste aproape 50% finantare tocmai de la bugetul statal, ba chiar si chiar si de la bugetul federal.

In opinia avocatilor experti, astfel de probleme apar din cauza unor legi slabe sau depasite, saracia inculpatilor care nu isi pot permite un avocat bun care sa lupte cu adevarat in instanta, dar si din cauza sistemului prin care judecatorii locali sunt alesi periodic.

„Faptul ca procurorii si judecatorii sunt alesi duce la astfel de situatii. La momentul scadentei ei trebuie sa lase o statistica in urma, iar o statistica plina de condamnari da bine intr-o campanie electorala”, sustin expertii.

De altfel, cand am ajuns in New Orleans era in plina desfasurare o campanie electorala pentru alegerea de judecatori la Curtea Districtuala (n. District Court).

Alegerea magistratilor de catre cetateni, perfect asemanator alegerilor politice, este unul din elementele sistemului american intens criticat de-a lungul timpului, alaturi de modul de finantare al campaniilor electorale pentru politicieni.

Bannere electorale pentru judecatori

Foto: Hotnews

Pe langa faptul ca alegerea judecatorilor promoveaza mai degraba populismul decat competenta, sustin expertii, nu te poti intreba daca nu exista pericolul unui conflict de interese atunci cand vezi case de avocatura care pun pe peluza din fata cladirii bannere sau semne de sustinere fata de un judecator sau altul. (foto alaturata)

Din New Orleans si pana in Washington DC, unele zone amintesc de problemele si coruptia de acasa, insa altele iti ofera gura de aer proaspat al unui sistem care functioneaza in puncte cheie si beneficiaza de responsabilitate politica, cel putin la nivelul federal.

Cu toate neajunsurile sale intalnite in practica, sistemul „check and balances” la americani pare sa functioneze, iar institutiile si oamenii politici au fost si sunt mereu in garda ca echilibrul intre puterile statului sa nu fie alterat.

Zecile de comisii de etica, agentiile de control, corpurile independente de supraveghere, societatea civila activa prin zeci si sute de asociatii, presa libera – toate acestea sunt unelte care nu doar ca scot la iveala neregulile sau abuzurile, ci creeaza un mediu descurajant pentru coruptie si duc mai departe efortul de a transparetiza si responsabiliza sistemul.

NOTA: Alaturi de alti trei jurnalisti romani, am petrecut noua zile in Statele Unite si am aprofundat notiuni legate de justitie, coruptie si jurnalism in perioada 8-16 septembrie, in cadrul International Visitor Leadership Program, finantat de Deptartamentul de Stat. Pe aceasta cale, exprim aici cuvenitele multumiri Ambasadei Statelor Unite ale Americii la Bucuresti.