Dosarul Revoluției: Inculpații au făcut parte din conducerea vechiului regim comunist / Constituirea grupului "Iliescu" și instaurarea psihozei securist-teroriste – rechizitoriu

Aşa-numitul „grup Iliescu”, cel care a preluat puterea politică în România în decembrie 1989, a fost constituit atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile lui Nicolae Ceaușescu. Aripa politică, ce-şi subordona aripa militară, era condusă de Iliescu Ion, iar gruparea dizidentă a avut drept scop înlăturarea lui Ceaușescu, dar și menţinerea României în sfera de influenţă a URSS, arată Parchetul general în rechizitoriul din dosarul Revoluției.

• Dosarul Revoluției: Militarii români s-au luptat între ei cu un dușman inventat, „teroriștii”. Într-o singură noapte, un singur regiment a executat aproape o jumătate de milion de trageri- rechizitoriu

Procurorul general Gabriela Scutea a anunţat, în 3 august, retrimiterea la instanţa supremă a dosarului Revoluţiei, în care fostul preşedinte Ion Iliescu, fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu şi Iosif Rus, fost şef al Aviaţiei Militare, sunt acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii.

Prin rechizitoriul Secției Parchetelor militare din 29 iulie 2022, în dosarul penal intitulat generic ,,Revoluția română din decembrie 1989” s-a dispus trimiterea în judecată pentru infracțiuni contra umanității a următorilor:

• Ion Iliescu – fost președinte al României
• Gelu Voican Voiculescu – fost viceprim-ministru al Guvernului României și
• Iosif Rus – general (rtr.) – fost șef al Aviației Militare

Marți, Parchetul General a publicat volumul 1 al rechizitoriului, care are 345 de pagini.

4.544 de dosare penale în urma Revoluției

Câteva date tehnice:

• Evenimentele din decembrie 1989 au făcut obiectul cercetării în 4.544 de dosare penale.
• Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti a efectuat cercetarea în 1.244 de dosare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi în 17 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Cluj în 317 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara în 169 dosare, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel în 233 dosare şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Parchetelor Militare în 2.564 dosare.
• Având în vedere incidenţa prevederilor legale referitoare la indivizibilitatea ori conexitatea unor fapte comise în contextul evenimentelor din decembrie 1989, fapte care, iniţial, au făcut obiectul unor cauze distincte, pe parcursul desfăşurării cercetărilor, în 2.172 de dosare s-a dispus reunirea cu alte cauze, în raport de zonele în care avut loc evenimentele.
• În raport de competenţa parchetelor militare, în 32 de dosare s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare în favoarea parchetelor civile.
• Raportat la gradul de complexitate al unor cauze, o parte dintre dosarele instrumentate iniţial de către parchetele militare de pe lângă tribunalele militare Bucureşti, Iaşi, Cluj şi Timişoara, au fost declinate în favoarea parchetelor militare ierarhic superioare, respectiv preluate de către acestea, în principal de către Secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
• În 1.882 de dosare, constatându-se existenţa unor cauze care au împiedicat punerea în mişcare a acţiunii penale au fost dispuse soluţii de netrimitere în judecată, reţinându-se în cele mai multe situaţii cazul prevăzut de art. 10 lit. e C.pr.pen cu referire la eroarea de fapt, dar şi cazul prevăzut la art. 10 lit. g C.pr.pen referitor la intervenţia amnistiei, prescripţiei ori a decesului făptuitorului.
• În alte 112 dosare, Secţia Parchetelor Militare şi celelalte parchete militare au dispus trimiterea în judecată a 275 de persoane, din care 25 de generali (10 din cadrul MApN şi 15 din cadrul MI), 114 ofiţeri (32 din cadrul MApN şi 82 din cadrul MI), 13 subofiţeri (8 din cadrul MApN şi 5 din cadrul MI), 36 militari în termen şi 87 civili, în sarcina cărora s-a reţinut că, prin măsurile dispuse sau acţiunile întreprinse, au contribuit la producerea victimelor înregistrate în timpul evenimentelor din Decembrie 1989.

Majoritatea celor trimiși în judecată au făcut parte din conducerea vechiului regim comunist

Majoritatea persoanelor trimise în judecată au făcut parte din structurile de conducere politice şi militare ale fostului regim, cu privire la care s-a stabilit că au adoptat măsuri sau au acţionat în vederea reprimării demonstraţiilor împotriva regimului comunist şi a dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, arată procurorii.

Conform acestora, „nu există probe relevante ale existenţei teroriştilor în decembrie 1989”, prezenţa acestora nefiind probată în niciunul dintre miile de dosare instrumentate în timp:

• „Prin coroborare cu celelalte probe ale dosarului, concluzia este aceeaşi – după 22 decembrie 1989 – orele 16:00, focul fratricid a cauzat survenirea de decese şi răniri.
• Nu există probe apte să demonstreze că în intervalul 22-30 decembrie 1989 au existat terorişti sau orice altă forţă care să desfăşoare acţiuni ostile revoluţiei şi revoluţionarilor.
• Analiza tuturor declaraţiilor martorilor şi persoanelor vătămate (mii de declaraţii) referitoare la intervalul 22-30 decembrie 1989 relevă că mulţi dintre cei audiaţi (militari şi civili) au relatat că în acest interval de timp au luptat, sub o formă sau alta, cu „teroriştii”.
• Cu toate acestea, analiza în mod logic şi loial a întregului probator al dosarului relevă că, sub imperiul psihozei securist-teroriste, aceste persoane au apreciat în mod viciat situaţiile concrete în care s-au aflat. Realitatea este că nu există probe relevante ale existenţei teroriştilor în decembrie 1989. (…)
• Psihoza securist-teroristă şi focul fratricid au fost cauzele deceselor şi vătămărilor din intervalul 22-30 decembrie 1989″.

Grupul Iliescu

Procurorii arată, în rechizitoriu, că, pe fondul degenerării relaţiilor bilaterale dintre RSR şi URSS (degradare survenită ulterior momentului „Praga 1968”), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politică internă (ce au produs o stare de nemulţumire profundă şi generală) s-a format şi a evoluat în timp o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

Ce spun procurorii în rechizitoriu:

• „Această grupare a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte.
• Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi DSS), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român.
• Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că acest grup s-a dovedit eficient în demersul său”.

Analiza declarațiilor din dosar arată următoarele:

• a. Este conturat filosovietismul componenţilor grupului dizident.
• b. Componenţii acestui grup, prin funcţiile deţinute, puteau exercita influenţe majore, atât cu caracter militar, cât şi cu caracter civil. Se observă că latura militară era compusă din ofiţeri superiori cu funcţii la vârful ierarhiilor MApN şi DSS, dar şi din ofiţeri ce au deţinut funcţii la nivel mediu. Latura civilă era formată din persoane cu funcţii ce permiteau exercitarea de influenţă asupra tuturor mediilor civile, inclusiv asupra elitelor culturale.
• c. Aripa politică, ce-şi subordona aripa militară, era condusă de Iliescu Ion.
• d. Aripa militară a fost iniţial condusă de generalul Ioniţă Ion (fost ministru al Apărării), iar după moartea acestuia, de generalul Militaru Nicolae care, urma ca începând cu 22 decembrie 1989 să aibă un rol foarte important în desfăşurarea evenimentelor, fiind impus de Iliescu Ion în funcţia de ministru al Apărării.
• Din perspectivă istorică se constată că membrii grupului, aflați în viaţă la data de 22 decembrie 1989, s-au organizat rapid şi eficient şi au avut un rol esențial în evoluţia ulterioară a evenimentelor. Cu toţii s-au regăsit şi au conlucrat în locaţiile cheie ale zilei de 22 decmebrie 1989 şi intervalul următor de timp – TVR, fostul CC al PCR, MApN. La orele 14:25 ale zilei de 22 decembrie 1989, în direct la TVR, cpt. de rang I Dumitrescu (Cico) Emil, în uniformă militară, a transmis următorul mesaj: ”Dragi colegi ai promoţiei 1958, vă vorbeşte cel care a fost pentru voi Cico, cel care a venit în marina română împreună cu voi (….) Rog pe tovarăşul Ion Iliescu, cu care am fost coleg să vină la televiziune. Trebuie tovarăşi să ne organizăm”.
• Toţi componenţii „grupului Iliescu” au preluat puterea totală în stat:
• Iliescu Ion a fost preşedintele României pentru o perioadă de 10 ani.
• Generalii Stănculescu Victor Atanasie şi Militaru Nicolae au deţinut în mod succesiv funcţia de ministru al Apărării.
• Măgureanu Virgil a fost iniţial consilier al preşedintelui Iliescu Ion, iar apoi primul director al principalului serviciu de informaţii al României – SRI.
• Vasile Ionel, a fost numit de Iliescu Ion în funcţia de şef al MStM al Armatei, iar apoi consilier prezidenţial.
• Generalul Kostyal Ştefan şi-a reprimit gradul de general maior după ce a fost degradat în anul 1970 la gradul de soldat ca urmare a colaborării cu serviciile de spionaj sovietice.
• Dumitrescu (Cico) Emil a fost numit în funcţia de secretar de stat în Ministerul de Interne şi apoi de consilier de stat la Administraţia Prezidenţială. La scurt timp după preluarea puterii de către CFSN, condus de Iliescu Ion, a fost reactivat un număr important de generali şi ofiţeri superiori, cu toţii filosovietici.
• În mod constant, până în prezent, Iliescu Ion a negat în public sau a bagatelizat existenţa acestui grup pe care, în realitate, aşa cum o arată probatoriul, l-a condus.
• Prin apariţiile publice şi comunicatele de presă ale CFSN s-a dezinformat în sensul că Iliescu Ion şi noua conducere a ţării sunt „emanaţi ai Revoluţiei”. Probatoriul administrat contrazice această susţinere. O astfel de negare nu a mai fost posibilă în faţa persoanelor bine informate în legătură cu trecutul şi angajamentele componenţilor „grupului Iliescu”.

Procurorii mai spun că acest aspect reiese inclusiv prin analiza Stenogramei „Întâlnirii preşedintelui Consiliului Frontului Salvării Naţionale, Ion Iliescu, cu generali şi ofiţeri din organele centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, din ziua de 07.01.1990”:

• „Stenograma surprinde atmosfera tensionată în care s-a desfăşurat întâlnirea, ministrul Apărării fiind vehement contestat de ceilalţi militari prezenţi.
• Ascunderea existenţei, filozofiei şi acţiunilor acestui grup a fost justificată de filosovietismul componenţilor grupului, începând cu Iliescu Ion. Aducerea la cunoştinţa opiniei publice a preexistenţei unui grup civilo-militar pro-sovietic şi care a apărut în primplanul politico-militar al zilelor Revoluţiei, ar fi fost în contrast evident cu dorinţa exprimată de noua putere de a fi percepută ca fiind o reală emanaţie a mişcării revoluţionare din decembrie 1989. Mai mult, o devoalare a adevărului ar fi putut însemna pentru „grupul Iliescu” o periclitare privind preluarea şi păstrarea puterii în stat, dar și legitimarea în fața opiniei publice, fiind cunoscută atitudinea anti-sovietică a majorității opiniei publice din România”.

Ion Iliescu a deţinut și funcţia de şef militar, subordonându-și Consiliul Militar Superior

Procurorii notează în rechizitoriu că începând cu data de 22.12.1989 (orele 16:00) și până la data de 30.12.1989, Ion Iliescu, folosindu-se de autoritatea de care dispunea în calitate de lider al noii structuri care preluase puterea politico-militară în stat, de inițiator şi coordonator al comandamentului unic de conducere (organism politico-militar), respectiv de preşedinte al CFSN (care şi-a subordonat întreaga forţă militară a României), prin apariţiile sale la TVR şi comunicatele CFSN, a desfăşurat o activitate sistematică şi generalizată de dezinformare a populaţiei României şi a opiniei publice internaţionale cu privire la existenţa unor forţe contrarevoluţionare securist-teroriste şi necesitatea lichidării acestora, acționând în mod direct şi nemijlocit, la generarea şi amplificarea unei psihoze securist-teroriste, cu scopul de a-şi asigura, în contextul Revoluţiei române, accederea la putere, menţinerea şi consolidarea puterii politice în stat, precum și legitimarea în fața opiniei publice>

• „Inculpatul civil Iliescu Ion a deţinut și funcţia de şef militar, subordonându-și Consiliul Militar Superior și astfel este responsabil penal pentru infracțiunile comise (inducerea în eroare) de militarii cu funcții superioare de comandă, aflați sub autoritatea şi controlul său efective.

Intervențiile televizate și comunicatele transmise prin mass-media, ca mecanism de exercitare a puterii de stat:

• a. La data de 22 decembrie 1989, pe postul naţional de televiziune (TVR), în direct, aprox. orele 19:00, Ion Iliescu (lider politico-militar), în spatele căruia s-a aflat, stând în picioare, inculpatul civil Gelu-Voican Voiculescu, în calitate de factor decizional CFSN, a afirmat următoarele:
• “Aşa cum aţi văzut, ne-am întâlnit în Comitetul Central, am comunicat cu oamenii din piaţă (…) În momentele în care ne constituiam, ne organizam în sediul Comitetului Central, o grupă din unităţile securităţii, unitate special pregătită ca să-l apere pe Ceauşescu, ascunsă undeva prin subsoluri, în nişte tuneluri care comunicau între sediu şi Palatul Republicii, a reuşit să se refugieze şi când era piaţa plină de lume au început să tragă asupra cetăţenilor şi asupra sediului central unde se aflau oameni de bine care se constituiau în această structură nouă.
• Este o ultimă zvârcolire a acestei fiare încolțite care loveşte până şi înainte de moarte (…) şi care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională (…) Vreau să fac apel la cei care se află în faţa sediului Comitetului Central (…) încă nu a fost lichidat nucleul acesta de bezmetici, încă se trage (…) trebuie lichidat acest nucleu de sinucigași (…) În sediu se află gral Guşă şi alţii care vor rezolva situaţia (…)
• Apelăm la toţi cetăţenii ca să elibereze piaţa şi zona din jurul palatului, ca să poată pătrunde armata (…) Nu a reuşit contralovitura acestei unităţi de sinucigași şi de terorişti.”
• Intervenţia televizată a inculpatului civil Ion Iliescu a fost preluată şi prezentată de Radiodifuziunea Română la nivel naţional, iar analiza acestei intervenţii televizate a relevat mai multe aspecte, reţinându-se, în acest sens, conform procurorilor:
• Ion Iliescu a susținut ideea conform căreia constituirea CFSN a avut loc în acele momente ale zilei de 22 decembrie 1989 (intervalul orar 17:00 – 19:00).
• Contrar acestei afirmații a inculpatului, probatoriul administrat în cauză a demonstrat preexistenţa unui grup din care făcea parte inculpatul civil Iliescu Ion.
• Grupul avea drept scop înlăturarea de la putere a preşedintelui Nicolae Ceauşescu, cu menţinerea României în sfera de influenţă a URSS. Printre obiectivele acestui grup erau impunerea lui Iliescu Ion ca viitor preşedinte al României şi a gl. col.(r.) Militaru Nicolae ca ministru al Apărării, obiective realizate începând cu data de 22 decembrie 1989.
• Ion Iliescu, cu autoritatea de lider politico-militar al noii structuri care preluase puterea politică în stat, a susținut public existenţa unor forţe ale unităţilor de Securitate special pregătite şi loiale fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, care i-ar fi atacat pe revoluţionarii aflaţi în faţa fostului CC al PCR şi pe cei care se aflau în sediul CC, forţe pe care le-a caracterizat ca fiind un „nucleu de bezmetici, sinucigași şi terorişti, care a reuşit să producă noi tragedii, noi dureri, noi victime pe altarul luptei pentru eliberare naţională”.
• Probatoriul administrat a demonstrat că nu a existat temei pentru o astfel de acuzaţie foarte gravă, care a avut consecințe imediate și tragice la nivelul întregii țări. Nu există probe pentru a concluziona că militarii din fostul DSS i-au atacat pe revoluţionarii din faţa sediului CC al PCR sau pe cei aflaţi în sediu”.

În pofida apelurilor liniștitoare, forţele MApN dispuse în jurul fostului CC al PCR au deschis un foc generalizat

• „Televiziunea Română, în transmisie directă din mun. Bucureşti – Piaţa Palatului, a surprins momentul deschiderii focului la care inculpatul civil Iliescu Ion a făcut referire în intervenţia sa.
• Astfel, în timpul unui discurs ţinut din balconul fostului CC, se aud în mod distinct şi clar rafale provenite de la mai multe pistoale mitralieră. Concomitent, o persoană a afirmat că rafalele sunt trase de pe Palatul Republicii. Imediat după aceste rafale, din balcon, mulţimea este îndemnată la calm, afirmându-se că focurile de armă sunt generate ca urmare a intervenţiei militarilor M.Ap.N. în Palatul Republicii (cu aproximativ 20 de minute mai devreme, pe filmare se aude cum de la balconul CC-ului erau trimişi 10 militari M.Ap.N. în Palatul Republicii pentru a verifica această clădire).
• În pofida apelurilor liniștitoare, forţele MApN dispuse în jurul fostului CC al PCR au deschis un foc generalizat, cu tot armamentul aflat în dotare. Timp de aproximativ 15 minute, a fost filmată, moment cu moment, o adevărată canonadă, declanşată de aceste forţe. Cu toate acestea, se observă că masele de revoluţionari au realizat rapid că nu se aflau în pericol.
• Calitatea imaginilor filmate este foarte bună şi se observă că atât militarii aflaţi în piaţă cât şi revoluţionarii sunt relativ calmi şi că nu există persoane ucise sau rănite. Mai mult, în contextul dat, vorbitorii de la balconul CC (inclusiv Ion Iliescu) au rămas pe loc într-o stare evidentă de calm, fără ca asupra lor (şi, implicit, asupra CC) să se fi deschis focul.
• Imediat după oprirea tragerilor, de la microfonul aflat pe balconul CC a luat cuvântul un bărbat care s-a recomandat a fi comandantul dispozitivului de apărare şi care a făcut următoarele afirmaţii: ”Să înceteze focul (…) au ajuns militarii dincolo! Nimeni nu a tras în dumneavoastră şi nimeni nu a murit! Vă rog încetaţi focul! Militari, încetaţi focul! Am dat foc palatului şi nu trebuia! Nimeni nu a tras în noi! Vă rog încetaţi focul! Militari, încetaţi focul! Nu trage nimeni în noi! S-au tras mii de gloanţe şi nimeni nu a murit! Militarii români să nu mai tragă!”
• După epuizarea acestor evenimente, din balconul CC au continuat să ia cuvântul şi să se adreseze mulţimii diverse persoane, printre care şi inculpatul civil Iliescu Ion.
• Asupra acestuia din urmă nu a planat niciun fel de pericol şi chiar a avut posibilitatea să constate, în mod direct, că în piaţă nu există victime. Constatarea este valabilă, în egală măsură, inclusiv în ceea ce-l privește pe inculpatul civil Voican Voiculescu Gelu, care se afla împreună cu Iliescu Ion.
• Inculpatul civil Iliescu Ion le-a comunicat celor prezenţi în faţa sediului CC (şi, prin intermediul televiziunii, tuturor românilor) faptul că în CC, gl. lt. Guşă Ştefan (şeful M.St.M. al MApN), alături de alte persoane (militari și civili), se ocupă de problemele militare. A omis cu intenție, însă, să arate că alături de gl. Guşă s-au aflat permanent generalul Vlad Iulian (şeful DSS) şi alte cadre superioare de conducere ale Securităţii.
• O informare corectă a opiniei publice ar fi făcut ca acuzaţiile împotriva „securiștilor-terorişti” să fie lipsite de credibilitate. Cadrele de conducere DSS (inclusiv gl. Neagoe Marin – Direcţia a V-a, col. Ardeleanu Gheorghe – şeful USLA şi col. Raţiu Gheorghe – şeful Direcţiei I) îşi manifestaseră adeziunea la Revoluţie şi la noua conducere de stat, încă din după-amiaza zilei de 22 decembrie 1989, realitate cunoscută fără echivoc de inculpații civili Iliescu și Voiculescu.
• Dezinformarea cu privire la pericolul revenirii la putere a fostului regim este cu atât mai evidentă cu cât inculpatul Iliescu cunoștea încă din după-amiaza zilei de 22 decembrie faptul că Ceaușescu Nicolae era reținut într-o unitata militară din Târgoviște și că fostul președinte era total deposedat de orice prerogativă a puterii de stat, asta în condițiile în care începând cu orele 16:00 chiar inculpatului Iliescu și CFSN i se subordonase întreaga putere armată a țării.

  h2: Instaurarea psihozei securist-teroriste

• Procurorii mai spun că, în scopul menţinerii şi consolidării puterii politice, dar și în scopul legitimării în fața opiniei publice, Ion Iliescu, folosindu-se de autoritatea de care dispunea la acel moment şi de postul naţional de televiziune, care, în contextul evenimentelor care au urmat după plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, se bucura de prezumţia totală de bună-credinţă cu privire la informaţiile diseminate, a dezinformat grav întreaga opinie publică românească, dar şi străină, inoculând în conştiinţa tuturor românilor, inclusiv la nivelul forţelor armate, ideea existentei unor forţe contrarevoluţionare redutabile şi a necesităţii de lichidare a acestora.
• Acest fapt a determinat, în mod direct şi nemijlocit, instaurarea psihozei securist-teroriste la nivel național şi crearea premiselor care au stat la baza numeroaselor situaţii de foc fratricid între cadrele MApN, cadrele MI-DSS (trecute sub comanda MApN), Gărzile Patriotice și civilii înarmați survenite începând cu seara zilei de 22.12.1989, psihoza securist-teroristă fiind cauza tragediilor existente începând cu acest moment.
• Probatoriul administrat în cauză a demonstrat că, după plecarea fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu, unităţile de miliţie şi securitate au fost, practic, destructurate până la nivelurile locale, în condiţiile în care ministrul de Interne Tudor Postelnicu a fost arestat iar generalul Iulian Vlad (şeful DSS) s-a alăturat Revoluţiei şi, împreună cu gl. lt. Guşă Ştefan (şef al Marelui Stat Major din Ministerul Apărării Naţionale), s-a aflat în sediul CC, la dispoziţia inculpatului civil Iliescu Ion, în calitate de lider al noii structuri care preluase puterea politico-militară în stat.
• Fiind în mod justificat culpabilizate de către manifestanţi pentru acţiunile desfăşurate în perioada 16-22 decembrie 1989 (dar și anterior acestui interval de timp), efectivele ministerului de interne (incluzându-i aici și pe cei de la DSS) nu au mai acţionat pentru asigurarea ordinii publice.
• De asemenea, conduita conducerii DSS şi a efectivelor de securitate de abandonare a fostului preşedinte Nicolae Ceauşescu a fost evidentă, fapt care a permis pătrunderea revoluţionarilor în sediul CC şi, ulterior, reţinerea cuplului dictatorial într-o unitate militară aparţinând MApN, încă din după-amiaza zilei de 22.12.1989″.