Curiosul caz al Croației și cum ne-a tăiat fața în Schengen, zona euro și vizele de SUA
Croația a intrat în UE în 2013. România, în 2007. Croația intră la 1 ianuarie 2023 în zona euro și, cu granițele terestre, în spațiul Schengen de liberă circulație. În Eurozonă noi nici nu vrem, nici nu mai putem să intrăm. Dar în Schengen ne-am dorit mult să intrăm. Acum, după eșecul dureros de la Consiliul de miniștri de Interne din 8-9 decembrie, nici 2023 nu e un termen sigur pentru aderarea României la Schengen.
Până nu demult, era de neconceput ca statele membre UE să permită ca România și Bulgaria (pachet pe Schengen) să fie ocolite iar, dar să fie primită nou-venita Croația. Consensul în mediile europene era că, dacă o fi să se blocheze negocierile, stau pe loc toate trei.
Și totuși, fix ce era de neînchipuit cu doar câteva luni în urmă s-a întâmplat: Croația a obținut unanimitate, România a fost prizoniera șantajului austriac, iar Bulgaria nici nu avea mari speranțe, căci, pe lângă Austria, i se mai împotrivea marele contestatar din extinderea Schengen, Olanda.
Unde mai pui că Zagrebul a scăpat de un an de zile și de vizele de SUA – încă o frustrare veche și fără final la orizont pe care o au românii.
De ce sunt, deci, croații performeri și noi nu ne clintim în aceste dosare care ne-ar integra întrutotul în Vest?
Celor care vor un răspuns unic, o veste proastă: după cum vom vedea, nu există un singur răspuns, o singură cauză pentru intrarea, de una singură, a Croației în Schengen.
Cum se întâmplă în politica mare, la mijloc e deseori o încrengătură de factori, interese, înțelegeri și circumstanțe care decid cum merg lucrurile. Pe unele le putem intui acum, pe altele le știu doar o mână de oameni de la vârful negocierilor cu ușile închise. Așa și cu aderarea la Schengen.
Nevoia Austriei de gazul de la terminalul LNG din Croația, celelalte negocieri sau amenințări economice, alături de diplomația mult mai eficientă a Croației, sub conducerea celui mai bun prim-ministru pe care l-a avut de la independență încoace, pot fi câteva dintre explicațiile cele mai la îndemână.
La acestea se adaugă unele, mai nuanțate și greu de asumat politic. Spre exemplu, faptul că, la fel ca la aderarea la euro, Croația a jucat cu succes cartea „țară mică, problemă mică”.
INTERVIURILE HotNews.ro