INTERVIU. Plecat din Piatra Neamț, un tânăr de 27 de ani a ajuns cel mai tânăr bucătar cu o stea Michelin din Italia și jurat la Chef la cuțite: „Românii pun prea mult usturoi în mâncare”

Richard Abou Zaki (27 de ani), unul dintre noii jurați din emisiunea „Chefi la cuțite”, de la Antena 1, a povestit, într-un interviu pentru HotNews, cum a reușit să ajungă cel mai tânăr bucătar cu stea Michelin din Italia, unde deține patru restaurante. Totodată, el a explicat și de ce România nu are încă restaurante cu stele Michelin.

Richard Abou Zaki, Alexandru Sautner, Ștefan Popescu și Orlando Zaharia i-au înlocuit pe Sorin Bontea, Florin Dumitrescu și Cătălin Scărlătescu la masa show-ului culinar „Chefi la Cuțite”, difuzat de Antena 1.

Aceștia din urmă revin la ProTV, unde vor fi juraţii sezonului 9 „MasterChef România”, potrivit unui anunț făcut recent de televiziune.

În interviul pentru Hotnews, Zaki vorbește despre drumul de la prima sa ceafă cu cartofi prăjiți gătită la 9 ani la munca în Osteria Francescana a celebrului chef Massimo Bottura (personajul din primul episod al seriei Netflix – Chef’s Table)

HotNews.ro: De unde pasiunea pentru bucătărie și de la ce vârstă ai început să gătești?

Richard Abou Zaki: Am început să gătesc pe la 8-9 ani acasă, când eram cu mama mea. Primul lucru pe care l-am făcut cred că a fost o ceafă de porc cu cartofi – prăjiți. Așa a început bucătăria pentru mine, ca un joc. Dar mereu i-am spus mamei că vreau să fac din asta o carieră, iar ea m-a susținut întotdeauna.

– Povestește-ne, te rog, despre părinții tăi. Am vrea să știm și povestea numelui tău.

– M-am născut în Piatra Neamț, iar părinții mei s-au despărțit când eu aveam un an și jumătate. Nu-mi aduc aminte nimic despre acel moment, mi-a povestit mama. După despărțire, tata a plecat în America, pentru că avea vise mari. El e de origine libaneză, de unde și numele meu. Eu, în schimb, am plecat cu mama în Italia, pe când aveam 5 ani.

Revenind la tata, el are acum altă viață și altă familie în America – așa se face că am patru frați pe care nu i-am cunoscut niciodată. Dar poate, într-o zi, se va întâmpla asta. Mi-ar face plăcere să-i văd, toți avem același sânge și pentru mine asta ar fi împlinirea unui vis: să ne strângem o dată toți laolaltă. I-am văzut doar în poze: sunt două fete și doi băieți, iar eu și băieții chiar semănăm un pic.

– Unde ți-ai început cariera ca bucătar profesionist, în ce restaurante ai lucrat până acum?

– Mi-am început cariera la restaurantul Le Gavroche din Londra, primul de 3 stele Michelin din Marea Britanie. Ulterior, am muncit la Osteria Francescana cu Chef Massimo Bottura, restaurantul care a fost de două ori pe locul întâi în topul celor mai bune restaurante din lume. Am stat acolo aproape 4 ani. În Londra am învățat lucruri tehnice, iar la Francescana am avut o deschidere mentală spre o bucătărie cu totul nouă, am avut ocazia să văd ceva mai divers cu ochi diferiți. Asta a fost cheia succesului. Nu am muncit în multe restaurante, dar acestea două au fost top în lume și au schimbat generații de bucătari, dacă ne gândim că de la Gavroche a pornit Gordon Ramsay. Astea două experiențe au format cariera mea profesională.

– Cum îți amintești prima zi într-un restaurant Michelin?

– A fost greu, foarte greu. Eram ultimul din ultimii. Nu te salută nimeni, ești doar un număr, numărul 25 din bucătărie. N-a fost ușor să reușesc să-mi conturez o identitate, au trecut luni de zile până când am început să fac pași în direcția asta.

Cel mai tânăr Chef cu stea Michelin din Italia

– Dar ai reușit. Acum deții un restaurant cu o stea Michelin, în Italia, obținută în doar 8 luni. Care e procesul?

– Steaua Michelin înseamnă perseverență, constanță și ambiție. Acestea sunt cele trei ingrediente pe care le-am folosit mereu în viața mea. Această distincție m-a ajutat să propulsez restaurantul. Am obținut-o, la numai 24 de ani, cu pasiunea în farfurie și cu dorința puternică de a face diferența. Așa am devenit cel mai tânăr Chef cu stea Michelin din Italia, ceea ce mi-a adus o mare satisfacție. Normal că procesul e extrem de greu, dar sunt niște farfurii care-ți lasă o amintire… Iar când tu lași o emoție în sufletul clientului, aceea este diferența adusă de un restaurant cu stea Michelin. Dacă reușești să transmiți ceva mai mult decât bucătărie: o experiență culinară completă, nu doar pentru a-ți umple stomacul, ci și sufletul și capul. Pentru că toate astea merg mână-n mână.

„Vor ajunge stelele Michelin și în România atunci când va fi o investiție mare din partea statului român pentru turism”

– De ce crezi că nu există încă în România un restaurant cu stele Michelin?

– Vor ajunge stelele Michelin și în România atunci când va fi o investiție mare din partea statului român pentru turism. Eu cred că în România sunt mai multe restaurante de nivel înalt, doar că trebuie creat sistemul, iar sistemul îl creează statul și prin Ministerul Turismului, atunci când va dori să ridice acest sector și când va dori să aibă turiști veniți din toată lumea, dornici să mânânce în anumite restaurante. Până atunci, nu este așa de ușor…

– Dar artă culinară există? Cum ai defini-o, din punctul tău de vedere?

– Da, este artă culinară și în România. Am mâncat foarte bine în anumite restaurante din România, îmi place noua bucătărie românească. Sper să fac și eu diferența și să las ceva nou în urma mea, care să fie o inspirație pentru noua generație. Fiindcă asta e ideea: mereu vor fi chefi din vechea generație și chefi din noua generație, dar e nevoie de evoluție, trebuie un schimb generațional. Așa a fost și în Italia: este noua gardă și vechea gardă, care a lăsat un semn. Iar noua gardă trebuie să refacă moștenirea, e ca într-o familie. Bunicul lasă locul tatălui, tatăl lasă locul fiului. Așa e în firea lucrurilor și așa e și în bucătăria românească.

– Ai patru restaurante în Italia. Plănuiești să-ți deschizi un restaurant și în România? Crezi că românii, în general, mănâncă bine?

– Nu plănuiesc să deschid un restaurant în România, acum vreau să transmit tot ce pot pe acest plan profesional cu televiziunea, care este o mare oportunitate pentru a promova această idee nouă, contemporană, avangardistă despre bucătărie. Românii pun un pic prea mult usturoi, într-adevăr, din punctul meu de vedere, în toate preparatele. Dar eu am avut mulți clienți din România la Retroscena și am văzut că au o deschidere mentală mare, am rămas fără vorbe. O persoană a plâns în fața mea. A mâncat varza mea marinată pentru 7 zile cu sfeclă roșie și a plâns, s-a emoționat. Iar când tehnica emoționează, acesta e cel mai satisfăcător rezultat. De-asta spun că eu cred că românul vrea ceva nou în gastronomie.

– Cum ți se pare că e văzută meseria de bucătar în România? Legat de asta, crezi că emisiunile culinare, precum „Chefi la cuțite”, inspiră tinerii să se facă bucătari?

– „Chefi la cuțite” are un rol foarte important. A schimbat generații și punctul de vedere asupra bucătăriei. Televiziunea a schimbat în toată lumea felul de-a vedea bucătăria. Și poate inspira tinerii. Eu am văzut mulți tineri la preselecție și am remarcat dorința lor de-a deveni cineva în acest domeniu. Și cred că prin muncă și pasiune vor ajunge la rezultatele dorite.

– Cum te simți tu în televiziune, în rolul de chef jurat la „Chefi la cuțite?”

– Rolul de Chef la cuțite mi se pare că mi se potrivește de minune și vine totodată ca un alt fel de expresie a pasiunii mele pentru bucătărie. Am astfel posibilitatea să le transmit acest mesaj despre gastronomie privitorilor și concurenților, este mesajul care se regăsește în farfuriile mele, dar prin intermediul emisiunii ajung la inimile mai multor români, mai repede. Eu, de dimineață până seara, pun maximă pasiune în tot ceea ce fac și rezultatele au ajuns la mine. Am și momente grele, dar când vrei să crești, ai și momente de genul acesta. Asta-i viața: trebuie să muncești mult ca să ajungi la rezultate importante.