REPORTAJ ÎN UCRAINA. ”Dar de ce pe fotbaliști nu-i trimit pe front?”. Ce spun oamenii și soldații

În România, dar și în alte țări, oamenii se întreabă, firesc: ”Dar de ce pe fotbaliști nu-i trimit pe front?”. În plină ofensivă a Rusiei, care câștigă teren, o echipă a publicației sportive GOLAZO.ro s-a deplasat în Ucraina pentru a vedea de ce fotbalul a fost declarat ”obiectiv strategic” și ce înseamnă concret acest lucru.

Proaspăt apărut în aceste zile, siteul sportiv GOLAZO.ro a trimis o echipă de jurnaliști pentru a face un video reportaj în Ucraina. Suntem într-un moment în care Rusia are un avantaj pe front. Și, chiar în aceste condiții, campionatul de fotbal al Ucrainei continuă să se desfășoare. Cum e posibil asta, cum arată meciurile și ce spun oamenii, aceiași care critică noua lege a mobilizării?

Ce s-a întâmplat cu sportul la începutul războiului

Când a început războiul, pe 24 februarie 2022, începea și returul primei ligi din Ucraina.

Pe 25 februarie urma să se joace Minai – Zorya. După atacul armatei lui Putin, toate competițiile sportive au fost întrerupte.

Pe 26 aprilie, s-a decis suspendarea definitivă a campionatului de fotbal, fără a se acorda titlul de campioană vreunei echipe. A fost o ediție fără cîștigători într-o țară care abia se străduia să existe ca stat. Fotbalul s-a reîntors pe 23 august 2022, odată cu noul sezon. Atunci s-a decis că trebuie să continue. Și s-au fixat reguli de netrecut.

Clădire protejată (Foto: Golazo.ro)

Pașii după care se desfășoară partidele de fotbal

• 50% dintre angajații cluburilor nu sunt mobilizați pe front.
• La fiecare meci regula este că, în momentul alarmei, jocul încetează imediat și toată lumea merge la adăpost.
• Publicul este admis doar dacă fiecare spectator are loc în capacitatea calculată a adăpostului. Responsabilitatea e a cluburilor gazdă.
• Toate deplasările se fac doar cu autocarul, pentru că, în Ucraina, zborurile civile cu avionul fiind interzise. Asta înseamnă că, uneori, se merg și mii de kilometri într-o țară de trei ori mai mare ca România și aflată sub bombardament.

Viktor, sergentul care după doi ani de front a venit în prima permisie

De ce, în aceste condiții, se joacă totuși fotbal? ”Noi suntem pe front și luptăm pentru ca acasă să fie o viață normală, să se poată juca fotbal”, susține unul dintre soldații ucraineni intervievați de jurnaliștii români de la GOLAZO.ro deplasați în Ucraina. Militarul nu mimiează entuziasmul nici pentru sport, și cu atât mai puțin pentru război. ”Sincer, nu urmăresc meciurile”, spune el. E doar unul dintre sutele de mii de tineri europeni care s-a trezit într-un conflict pe care nu l-a căutat, nu l-a provocat, dar care îi face față pentru ca, spune el, țara lui să nu dispară. Și să existe un minim de liniște acasă.

Viktor, sergentul ucrainean, în restaurantul Kryivka Foto: Theodor Jumătate / Golazo.ro

Soldatul se numește Viktor, are 32 de ani, e un sergent cu mâna stângă tatuată complet, tricou negru și pantaloni kaki. E în prima lui permisie după doi ani de front și a ieșit cu prietena lui să bea o bere. Dar și ”ieșitul la bere” e un eveniment incongruent în Ucraina. Pentru că se desfășoară aici, la Kryivka, un ”restaurant subteran” din Liov, unde la intrare sunt oameni cu arme automate și trebuie să spui o parolă. Urmarea reportajului pe GOLAZO.ro.