Cât durează în medie un parteneriat civil în funcție de vârstă / Județele în care femeile preferă cel mai des coabitarea

Până în 20 de ani, relațiile de parteneriat (sau uniune consensuală) durează în medie sub 3 ani, arată datele INS, analizate de HotNews.ro. Tinerii cu vârsta de 20-24 de ani rămân împreună circa 4 ani în medie, iar cuplurile cu vârsta de peste 30 de ani aflate în uniune consensuală stau împreună peste 7 ani.

Potrivit datelor furnizate de Statistică, fenomenul de coabitare -ca număr de cupluri care preferă parteneriatul căsătoriei- are o creștere substanțială imediat după perioada studiilor liceale, în jurul vârstei de 20 de ani și a celei medii la căsătorie (28-29 de ani) şi o scădere semnificativă după vârsta de 50 de ani. Ca durată, lucrurile stau ca în graficul de mai sus.

Câteva posibile explicații

„Cei tineri, cei din grupa de vârstă 20-24 de ani au amânat sau preferă să amâne căsătoria, preferând să intre într-o relație de consensualitate. Au acest tip de relație de uniune consensuală sau concubinaj, cum i se spunea în trecut. Cert este că își amână căsătoria, având motive foarte variate”, explică pentru HotNews.ro profesorul de sociologie Maria Voinea, specialist în sociologia familiei.

„Femeile vor să facă mai întâi carieră, să se realizeze profesional. În al doilea rând, femeile vor să experimenteze mai multe status-uri sociale, mai multe roluri, evitând să intre prea devreme în relația de soție și de mamă. Ele amână așadar atât căsătoria, cât și conceperea primului copil. Asta face ca vârsta la care ele se mărită să depășească 30 de ani, iar uneori copiii să apară pe la 34-35 de ani”, mai spune profesorul Maria Voinea.

Sociolog: Nu avem deci o rezervă față de instituția căsătoriei, ci doar că s-au schimbat niște parametri

Cât despre tineri, sociologul spune că nu este o surpriză că întâlnim o „staționare” în privința căsătoriei pentru grupa de vârstă sub 25 de ani, fără să excludem însă ca peste un anumit interval de timp ei să se și căsătorească. „Cu alte cuvinte, nu este o renunțare la căsătorie, ci o amânare a acestui pas. Trebuie să țineți cont că românii au în continuare o propensiune (înclinație, pornire- n.red) pentru căsătorie, noi având rata de căsătorii, mai mare decât media europeană; media europeană e undeva la 5 ‰ și la noi 6,5 ‰ !. Nu avem deci o rezervă față de instituția căsătoriei, ci doar că s-au schimbat niște parametri: s-a schimbat vârsta la prima căsătorie și desigur, se preferă mai întâi experiențele premanitale”, consideră profesorul Maria Voinea.

Patriarhia Romană, „în consonanță cu celelalte Biserici ortodoxe”, dezaprobă constant promovarea ideii de parteneriat civil

Patriarhia Romană, „în consonanță cu celelalte Biserici ortodoxe”, dezaprobă constant promovarea ideii de parteneriat civil, precum și legiferarea acestuia, susținând că parteneriatul civil „reprezintă nu doar o inutilă suprapunere cu valida instituție a căsătoriei, ci și o reală subminare a asumării responsabilității integrale a celor doi soți, precum și sursa toxică (dovedită în alte societăți) a destrămării importanței și autorității moral formatoare a familiei”, spune Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, într-un mesaj transmis recent.

Cercetător: Vorbim mai degrabă de un „concubinaj” ca stare premaritală decât o alternativă la mariaj

Frecvenţa datelor transmise de Statistică arată mai degrabă un „concubinaj” ca stare premaritală decât o alternativă la mariaj, explică cercetătorul Iulian Apostu într-o lucrare în care analizează datele Recensământului anterior.

Putem vorbi de o atitudine care nu apare în opoziţie faţă de căsătorie, ci ca o manifestare anterioară acesteia, din diverse motivaţii (subiecţi prea tineri sau prea bătrâni, construirea unei cariere înainte de mariaj, perioada scurtă de cunoaştere mutuală etc.), spune Apostu.

Ca pondere în populația feminină de peste 11 ani, situația uniunilor consensuale pe județe diferă foarte mult.

Mai jos, județele în care cele mai multe femei (ca pondere) preferă coabitarea, parteneriatul:

În majoritatea ţărilor care au legalizat parteneriatul civil, timpul scurs de la prima propunere legislativă şi până la legalizarea propriu-zisă a fost de aproximativ 20 de ani, deşi manifestările sociale asociate dorinţei de legalizare au fost şi mai lungi. Nicio ţară europeană nu a legalizat uniunea consensuală fără reacţii sociale dure, explică Iulian Apostu.

Danemarca a fost prima ţară din Europa care a legalizat uniunea consensuală. Interacţiunea dintre stat şi societate a început să dea roade prin 1968, deoarece partidul socialist a propus un set de modificări legislative, printre care şi cele care vizau problema mariajului şi a cuplurilor homosexuale. Şi, pentru că rezistenţa socială a fost puternică, a fost constituită o nouă comisie pentru „concubinajul fără mariaj”, pentru a rezolva dificultăţile juridice de convieţuire. Ulterior și alte state au legalizat uniunile consensuale.

HotNews a discutat recent cu Iulian Apostu despre schimbările din societatea românească. Înainte, alegerea soțului/soției era supusă unui oarecare control social, mai ales din partea grupului familial. Astăzi, noile tendinţe, reconstruiesc ideea de proximitate şi în acest sens, site-urile de socializare şi cele de dating îi oferă individului posibilitatea de a nu se mai supune culturii în care a fost crescut şi socializat, spune profesorul de sociologie și cercetătorul.

Dintre ideile atinse în discuție:

• Cultura în care am fost construiţi este cea în care s-au validat părinţii şi bunicii noştri. Ea nu mai corespunde întocmai dorinţelor, nevoilor sau idealurilor tinerilor.

• În primul rând, contraintuitiv a fost faptul că tinerii au declarat că şi-au dorit să afle informaţii despre sexualitate de la propriii părinţi, însă aceştia au refuzat să vorbească sau le-au fost predate idei despre pericol, interdicţie şi vulnerabilitate. Următorul pas a fost acela de a se informa din pornografie.

• Generaţiile tinere tind tot mai mult să creadă în faptul că „dacă eu nu sunt fericit/ă, atunci nu am cum să produc fericire pentru celălalt”. Vechile teorii despre funcţia de solidaritate sunt apuse pentru multe dintre cuplurile tinere.

• Societatea îşi schimbă permanent codurile de conduită şi funcţionalitate, iar oamenii îşi calculează relaţiile în funcţie de împlinirea personală. Regimul separaţiei de bunuri te face să devii precaut în acelaşi timp în care îţi declari încrederea de a semna certificatul de căsătorie.

• Femeile îşi asumă un set de sarcini tradiţionale mult mai mare decât le este pretins de propriii lor parteneri. În mod cert, modernitatea este cerută în primul rând de femei.

• Ideea individualismului relaţional se vede chiar şi în legislaţia românească. Regimul separaţiei de bunuri arată tendinţa cuplurilor tinere de a se securiza patrimonial în raport cu celălalt încă de la primul moment al mariajului.

• Despre consecințele în plan social/demografic al acestor schimbări (amânarea deciziei de a te căsători, de a avea copii…

Citește aici întreaga discuție