România are cea mai mare pondere a tinerilor care nu vor să muncească din UE. Iar asta nu este vestea cea mai proastă

România are cea mai mare pondere a tinerilor (de 15-29 de ani) care nu vor să muncească din întreaga Uniune Europeană. Vestea și mai proastă este că în ultimii 10 ani această pondere aproape că s-a dublat.

Tinerii români par să-i dea dreptate lui Kim Kardashian, care spunea că „nimeni nu mai vrea să lucreze în zilele noastre”. Semnele vin de peste tot: dacă te uiți pe grupuri ca subreddit r/antiwork (care are în prezent peste două milioane de membri) sau pe grupurile specializate de pe Discord, vei avea confirmarea acestui lucru.

Sute de mii de români și-au părăsit locurile de muncă în 2021, ca parte a „Marei Demisioneli”. Până acum, s-au scris multe despre moartea culturii girlboss și sfârșitul ambiției . În plus, o nouă cercetare de la City & Guilds a descoperit că unul din zece tineri britanici care nu au intrat pe piața muncii nici n-au de gând s-o facă.

Cum s-a schimbat atitudinea față de muncă și față de învățătură

Haideți să vedem de ce a crescut numărul celor care nu învață sau care nu vor să învețe în ultimii 150 de ani. Că n-a fost tot timpul așa, explică într-o discuție cu HotNews.ro economistul șef al BNR, Valentin Lazea, cu ocazia unei discuții pe marginea noii sale cărți: „O istorie morală a politicilor monetare și fiscale”.

În prima perioadă, cea burgheză, spune Valentin Lazea, în afară de burghezia care a avansat prin merite proprii sau meritocratic, persistau anumite elemente din traiul aristocratic, adică a privilegiului moștenit fără niciun merit.

Ei, în perioada respectivă avea sens pentru un tânăr rațional să se căsătorească cu o tânără bogată dintr-o familie bogată pentru că ar fi câștigat mai mulți bani de pe urma acelei căsătorii mai mult decât dintr-o viață de muncă făcând o meserie oarecare, explică economistul șef al BNR.

Apoi a venit Primul Război Mondial, care a distrus toate marile averi, nivelează sau elimină aristocrația și în momentul acela totul se resetează. Din momentul acela, munca devine creatoare de bogăție și de valoare și oamenii știu că pornesc toți de pe picior de egalitate. Și doar cel care va munci mai mult va ajunge mai departe. Ceea ce a crescut în primul rând rolul învățăturii.

„Pentru că nimeni nu voia să muncească în fabrici, uzine sau în mine. Așa că lumea a început să pună mâna pe carte și să învețe, astfel încât într-adevăr, între 1905 și 1990, IQ-ul a crescut pe tot globul.

După care vine perioada de acum consumeristă, când să tipăresc bani în neștire, când poți să câștigi bani pur și simplu aplecându-te pe stradă sau îmbrăcând niște haine și arătându-le la niște puștoaice”, spune Lazea

Contractul social al României se află sub tensiune din cauza sentimentului tot mai acut de sărăcie, arată și o analiză a Băncii Mondiale.

În timp ce sentimentul anti-muncă este în creștere, a trăi fără să ai un loc de muncă este practic imposibil dacă nu ai părinți foarte bogați. „A avea un loc de muncă nu înseamnă nici o plasă financiară de siguranță și ești sclavul celui pentru care muncești. Mai bine îmi vând plasma și trăiesc liber”, este unul din mesajele de pe grupurile de tineri de pe Reddit.

Cum va arăta viitorul? „Răspunsul stă în mâinile generației tinere de acum, care va fi la conducere în 10-15-20 de ani. Și aici sunt două posibilități diametral opuse. Prima: generația tânără de acum continuă modelul consumerist în care a fost crescută și educată- un model bazat pe sentimentul de „entitlement”, de îndreptățire. Mie mi se cuvine lucrul cutare doar pentru că m-am născut aici. Total greșit! Unui om care s-a născut pe planeta asta nu i se cuvine absolut nimic! Deci scoateți-vă din cap că vi se cuvine ceva, că nu vi se cuvine absolut nimic!”, spune economistul șef din Banca Centrală.

Problema tinerilor care nici nu studiază și nici nu lucrează este menționată și în lucrarea INS „Tendințe sociale”.

„​Un factor îngrijorător pe piaţa muncii din România este reprezentat de numărul de tineri cu vârsta între 15 şi 24 ani care nu sunt ocupaţi şi nici nu urmează o formă de educaţie sau formare, concept cunoscut sub abrevierea din limba engleză NEET (Not in Employment neither in Education or Training). Acest segment de populaţie reprezintă o categorie particulară de persoane inactive economic. Rata NEET semnalează dificultăţi în tranziţia de la sistemul de educaţie la piaţa muncii. În anul 2022, rata tinerilor care nu erau încadraţi profesional şi nu urmau niciun program educaţional sau de formare a fost de 17,5%, cei mai afectaţi fiind tinerii din mediul rural (23,1%) şi persoanele de sex feminin (20,9%).”, arată cercetarea Statisticii.