Discursul lui Jorge Mario Bergoglio in fata cardinalilor, inainte de a fi ales papa, a fost facut public

Discursul lui Jorge Mario Bergoglio in fata conclavului cardinalilor inainte de a fi ales papa cateva zile mai tarziu a fost facut public, cu acordul papei Francisc, de catre cardinalul Jaime Ortega, arhiepiscop de Havana.

Acesta a fost publicat pe site-ul Bisericii Catolica cubaneze.

Discursul (tradus de AFP si citat de Mediafax):

„1. Evanghelizarea presupune zelul apostolic. Evanghelizarea presupune pentru Biserica indrazneala de a iesi din ea insasi. Biserica este chemata sa iasa din ea insasi pentru a merge catre periferii, nu doar cele geografice, ci si periferiile existentiale: cele ale misterului pacatului, cele ale durerii, cele ale nedreptatii, cele ale ignorantei si ale absentei religioase, cele ale gandirii, cele ale tuturor suferintelor.

2. Cand Biserica nu iese din ea insasi pentru evanghelizare, ea devine „autoreferenta” si atunci se imbolnaveste. Relele care, de-a lungul timpului, au afectat institutiile religioase au radacinile in autoreferinta, un fel de narcisism teologic.

In Apocalipsa, Isus spune ca este la poarta si cheama. Evident, textul se refera la cei pe care ii cheama din exterior pentru a intra… Insa eu cred ca de fiecare data Isus bate dinauntru pentru ca noi sa il lasam sa iasa. Biserica autoreferenta il poarta pe Isus Hristos in interior si nu il lasa sa iasa.

3. Biserica, cand este autorefenta, fara a-si da seama, crede ca isi mentine propria lumina. Ea inceteaza sa mai fie „mysterium lunae” si da nastere acestui rau atat de grav care este spiritualitatea lumeasca (conform Lubac – Henri de Lubac, cardinal iezuit francez 1896-1991, n.r. – cel mai mare rau care i se poate petrece Bisericii). Inseamna a trai pentru a aduce glorie unuia sau altuia.

Pentru a simplifica, exista doua imagini ale Bisericii: Biserica evanghelizatoare care iese din ea insasi, „Dei verbum religiose audiens et fidenter proclamans”, sau Biserica lumeasca care traieste in ea insasi, din ea insasi si pentru ea insasi.

Aceasta trebuie sa lumineze calea pentru schimbarile si reformele posibile pe care trebuie sa le realizeze pentru salvarea sufletelor.

4. (In ceea ce il priveste pe urmatorul papa) un om care, dupa contemplarea lui Isus Hristos si adorarea lui Isus Hristos sa ajute Biserica sa iasa din ea insasi catre periferiile existentiale, sa o ajute sa fie mama datatoare de viata care traieste din „bucuria incantatoare si reconfortanta a evanghelizarii”.