The Guardian: ”Planul de pace” al lui Trump: o escrocherie, nu un acord (editorial)

Planul pentru o pace arabo-israeliană al lui Donald Trump se bazează pe absurditatea conform căreia palestinienii ar putea să accepte un stat doar cu numele. De la acordurile de la Oslo din 1993 a fost alimentată speranța că o „Palestina” ar putea fi creată din cea mai mare parte a Cisiordaniei și Fâșiei Gaza, cu capitala la Ierusalimul de Est, potrivit The Guardian, citat de Rador.

Documentul administrației Trump mimează o asemenea entitate, dar îi reduce dimensiunile și îi mutilează întinderea până la non-existență.

El prevede posibilul transfer de localități palestiniene în afara Israelului. Conține o tentativă flagrantă de a-i împiedica pe palestinieni să-și caute dreptatea pentru crimele de război suferite – inclusiv pentru cele încă în curs de desfășurare. Dl Trump se laudă că e un mare negociator de acorduri, oferindu-le palestinienilor investiții de 50 de miliarde de dolari în schimbul drepturilor lor civice și naționale.

Însă palestinienii văd un escroc fără nici o intenție de a-și onora promisiunile deșarte.

Această propunere e un cadou pentru ideologii de dreapta din SUA și Israel. Ea pune capăt șaradei conform căreia dl Trump ar putea fi un mediator în conflictul israeliano-palestinian. Benjamin Netanyahu, premierul israelian, are motive întemeiate să considere că vizita sa la Washington e un apogeu al carierei sale.

El avertiza cândva că Israelul se va afla într-un pericol letal dacă lângă el va exista un stat palestinian viabil. Indiciile arată că guvernul Netanyahu va vota în câteva zile începerea anexării tuturor colonilor din Cisiordania, dar și a Văii Iordanului. Vechea zeflemea împotriva palestinienilor – anume că ei nu ratează niciodată o ocazie de a rata o ocazie de pace – este cât se poate de inadecvată.

Sprijinul fățiș al dlui Trump pentru Israel și afrontul lui la adresa palestinienilor prin realizarea acestui plan îi lasă dlui Netanyahu mână liberă să facă orice dorește.

Pare o tentativă străvezie a dlui Trump de a-l ajuta pe dl Netanyahu – pe care-l așteaptă un proces pentru mituire și fraudă – la viitoarele alegeri israeliene. Cu procedura de destituire desfășurându-se în Senat, dl Trump se ajută și pe el însuși prin acest plan – asigurându-și mobilizarea evanghelicilor pro-israelieni în sprijinul său.

Planul Trump are meritul real de a diminua depărtarea dintre situația din teren și eufemismele întrebuințate pentru a o descrie. Israelul controlează teritoriul dintre Iordan și Mediterana. Dacă în regiunea Palestina nu pot fi construite două state viabile, statu-quo-ul va cimenta realitatea statului unic sau a ocupației veșnice. Tentativa Israelului de a rămâne evreiesc și democratic, în vreme ce controlează un spațiu în care arabii sunt la fel de numeroși ca evreii, ridică o problemă.

Trilema este cum să păstrezi o majoritatea evreiască puternică, întreg teritoriul și o democrație deplină. Israelul poate trăi cu asemenea contradicții, atât timp cât dl Trump va permite ca dreptul internațional să fie nesocotit cu impunitate.

Jumătate de veac de ocupație a dus la un sistem instituționalizat de discriminare împotriva palestinienilor. Israelul va profita de faptul că SUA au ignorat rezoluții ale ONU și i-au susținut politicile brutale și ilegale.

Dl Trump dorește să creeze o nouă realitate în teren. Fără susținerea palestinienilor, unele state arabe ar putea fi moderat favorabile planului. Soluția celor două state a apărut ca rezultat al unei ordini mondiale bazate pe reguli, pe care dl Trump o detestă, întrucât este ostilă puterii pure care ar prefera el să guverneze afacerile globale. În afara UE, politica externă britanică va deveni ostatica unei asemenea abordări.

Salutarea de către Londra a „propunerii serioase” a dlui Trump este tot atât de deprimantă pe cât era și predictibilă. Propunerile de anexare ale SUA ar trebui respinse, iar ilegalitatea coloniilor israeliene ar trebui reiterată. O pace nu va dura dacă nu vor fi recunoscute relele trecutului. Washington apăra cândva dreptul internațional ca mijloc de gestionare a relaților globale. El promovează acum legea junglei, în care fiecare țară e pe cont propriu.

Asistăm la crearea unor vremuri periculoase în lume, nu numai în Orientul Mijlociu.