Erdogan obține alți cinci ani la putere / Portretul unui „sultan” aflat de două decenii la cârma unei țări

Președintele Tayyip Erdogan a sfidat previziunile din primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale privind dispariția sa din politica din Turcia și a câștigat un nou mandat de cinci ani cu o combinație puternică de conservatorism religios și naționalism care acum îl propulsează în al treilea deceniu de putere. Kemal Kilicdargolu nu a avut de fapt nicio șansă.

• Erdogan și-a declarat victoria urcat pe un autobuz de campanie

• VIDEO Erdogan a împărțit bani susținătorilor săi la ieșirea din secția de vot

Susținătorii lui Erdogan s-au adunat la reședința din Istanbul a lui Erdogan, scandând Allahu Akbar sau Dumnezeu este cel mai mare. „Mă aştept ca totul să devină mai bine”, a spus Nisa, 28 de ani, o femeie cu batic pe cap care poartă o bentiță pe cap cu numele lui Erdogan.

Victoria acestuia va întări imaginea de invincibilitate a lui Erdogan, după ce a redefinit deja politica internă, economică, de securitate și politică externă în țara membră NATO de 85 de milioane de oameni.

Criticii spun că alți cinci ani de guvernare riscă să deterioreze și mai mult o democrație, despre care spun că a fost subminată de Erdogan, pe măsură ce a adunat putere datorită mandatelor succesive, a pus „botnițe” disidenței, și-a închis criticii și oponenții și a preluat controlul asupra mass-mediei, justiției și economiei.

Erdogan a câștigat alegerile prezidențiale din 2023 deși părea să pornească la scrutin cu o multitudine de minusuri

Erdogan a pornit în doilea tur al alegerilor prezidențiale cu o „sacoșă de handicapuri”: politicile sale economice care au dus la o inflație record și o depreciere spectaculoasă a lirei, cutremurele devastatoare care au devastat centrul și sudul țării în luna februarie și au scos la iveală nereguli majore în privința acordării autorizațiilor de construcție, precum și propriile probleme de sănătate care s-au făcut simțite în timpul campaniei electorale.

Însă președintele în exercițiu a surmontat toate aceste probleme și a sfidat sondajele de opinie de dinainte de primul tur.

Recep Erdogan a anunțat cu doar câteva zile înainte de primul tur al alegerilor prezidențiale că guvernul său va majora cu aproape 50% salariile pentru sute de mii de angajați din sectorul public.

Președintele Turciei impune o loialitate acerbă din partea turcilor evlavioși care s-au simțit cândva lipsiți de drepturi în Turcia seculară, iar cariera sa politică a supraviețuit loviturilor de stat eșuate și scandalurilor de corupție.

„Turcia are o tradiție democratică de lungă durată și o tradiție naționalistă de lungă durată și, în acest moment, este clar cea naționalistă care câștigă”, a declarat Nicholas Danforth, istoric al Turciei. „Erdogan a fuzionat mândria religioasă cu cea națională, oferind alegătorilor un antielitism agresiv”.

„Oamenii știu cine este și care este viziunea lui pentru țară și se pare că mulți dintre ei aprobă”.

Erdogan a preluat controlul asupra majorității instituțiilor Turciei și a înlăturat liberalii și criticii. Human Rights Watch, în Raportul său mondial pe 2022, a declarat că guvernul lui Erdogan a dus drepturile omului în urmă cu decenii.

Faptul că Erdogan domină presa din țară i-a oferit lui acestuia un avantaj major față de adversarul său în campania electorală, discursurile sale frecvente fiind acoperite în direct al TV, în timp ce rivalul său a primit o acoperire limitată.

În februarie, cutremurele au ucis peste 50.000 de oameni și au devastat sudul Turciei, iar acest lucru era de așteptat să îi facă mari probleme lui Erdogan în alegeri. Cu toate acestea, AKP-ul său a rămas dominant în acea regiune pe 14 mai, în primul tur.

Închisoare pentru o poezie

Erdogan a crescut într-un cartier sărac din Istanbul și a urmat o școală profesională islamică, intrând în politică ca lider local al partidei de tineret și devenind primar în Istanbul în 1994.

A făcut închisoare în 1999 pentru o poezie pe care a recitat-o ​​în 1997, comparând moscheile cu barăcile, minaretele cu baionetele și credincioșii cu o armată.

După ce a urcat pe scena națională ca șef al Partidului AK, a devenit prim-ministru în 2003.

Guvernul său a îmblânzit armata Turciei, care a răsturnat patru guverne din 1960, iar în 2005 a început discuțiile pentru a-și asigura o ambiție de decenii de a adera la Uniunea Europeană – un proces care s-a oprit ulterior.

Atuurile lui Erdogan

Când Erdogan a venit la putere în 2003, Turcia se afla pe calea unei reveniri economice şi părea o poveste de succes incredibilă şi invidiată de vecinii săi.

Omul însuşi, fiu al unui căpitan de vas, este un politician instinctiv şi carismatic care electrizează campania electorală datorită unei legături naturale cu masele admirative din întreaga Anatolie.

Susţinătorii şi chiar şi criticii îl creditează pe Erdogan şi echipa sa pentru primele realizări: îmbunătăţirea vieţii celor săraci prin furnizarea de electricitate şi apă, creşterea venitului pe cap de locuitor, împărţirea resurselor, asistenţă medicală, construirea de noi şcoli, clinici, drumuri, poduri şi aeroporturi.

Susţinătorii şi chiar şi criticii liberali spun că Erdogan şi-a lăsat amprenta şi prin creşterea profilului Turciei ca putere regională şi prin ridicarea interdicţiei de a purta vălul, ceea ce a permis femeilor conservatoare să lucreze în sectorul public şi să urmeze liber cursurile universitare.

Dar, pentru critici, el a creat totodată o nouă clasă de oligarhi corupţi, „Tigrii din Anatolia” – antreprenori şi magnaţi din domeniul construcţiilor cu interese personale, care au înlocuit conglomeratele tradiţionale din tabăra secularistă.

Alunecarea spre autocrație

În urma triumfurilor electorale succesive, toleranţa lui Erdogan faţă de orice sfidare a puterii sale s-a erodat, iar alunecarea spre un regim autocratic a devenit tot mai flagrantă. El a golit de conţinut organele esenţiale ale statului. Aliaţi apropiaţi de odinioară s-au alăturat opoziţiei.

O victorie a lui Erdogan, spun criticii, ar putea anunţa o şi mai mare reprimare a duşmanilor politici şi a instituţiilor independente rămase.

Asli Aydintasbas, de la Brookings Institution, atragea atenţia că votul de duminică nu se referea doar la democraţie, ci şi la posibilitatea ca Turcia să revină la o guvernare bazată pe reguli pentru toţi cetăţenii. „Există sentimentul că totul depinde de capriciile unei singure persoane – că toate deciziile sunt luate de preşedintele Erdogan, de la lucruri mărunte până la chestiuni de stat. Iar oamenii, chiar şi cei care îl iubesc, au ajuns să vadă acest lucru ca pe un pericol pentru guvernare”, a spus ea.

După tentativa de lovitură de stat din 2016, autoritățile au lansat o represiune masivă, aruncând după gratii peste 77.000 de persoane în așteptarea procesului. Grupurile pentru drepturile omului spun că Turcia a devenit pentru o vreme cel mai mare temnicer de jurnalişti din lume.

Guvernul lui Erdogan a spus că epurarea a fost justificată de amenințări din partea susținătorilor puciului, precum și a Statului Islamic și a PKK.

Surse: Reuters și HotNews.