Anihilarea presedintelui

Presedintele Klaus Iohannis a pierdut in cele din urma dreptul a numi seful sectiei speciale care se va ocupa de investigarea infractiunilor comise de magistrati. Prin scoaterea Cotroceniului din joc, PSD reuseste sa deschida astfel un precedent. De ce l-ar mai mentine in procesul de numire la celelalte parchete, din moment ce acceptam ca la sectia speciala seful sa fie numit de CSM? Aici au fost suficient de vicleni cat sa nu bage ministrul justitiei in procedura de numire, ci sa lase totul in seama unei comisii formate din trei judecatori si un procuror din Consiliul Superior al Magistraturii.

Modificarea s-a operat subit marti, in Comisia Iordache, inainte ca proiectul de lege privind organizara judiciara sa fie trimis la Senat pentru votul final. Celor care tipa acum ca presedintele Iohannis este scos din joc, PSD le-ar putea raspunde ca politicul este evacuat intotalitate din procedura de numire, mutata cu totul la magistrati. Deci, care ar fi problema? Nici presedintele, nici ministrul justitiei nu se ocupa de numirea sefului sectiei speciale. Atributul numirii revine integral CSM, in urma unui concurs. Comentarii? (Vezi aici noile modificari obtinute de HotNews.ro)

Repet, mutarea n-a fost facuta pentru a prelua in mod direct parghia de control asupra magistratilor, cat pentru a crea un precedent valoros in sustinerea ideii ca presedintele trebuie evacuat din procesul de numire al tuturor procurorilor sefi. Si nu doar de aici, ci evacuat in general din numirea in toate functiile cheie din stat, dezbracat de atributii si lasat in final doar cu functia simbolica de reprezentare a Romaniei. Pe scurt, redus la stadiul de presedinte decorativ.

Am uitat poate cam repede ca in cursul acestui an, presedintele a fost scos in luna aprilie de Guvernul Grindeanu, prin ordonanta de urgenta, din procedura de numire a conducerii ANCOM, arbitrul pietei telecom, alta institutie importanta. Tot in primavara, Senatul a eliminat CSAT din procedura de avizare a sefului Directiei Generale de Protectie Interna (DGPI), presedintia denuntand atunci un plan de limitare a atributiilor sefului statului. Curtea Constitutionala a respins in vara sesizarea opozitiei, asa ca presedintele Iohannis a ramas cu atributiile amputate. In fine, coalitia PSD-ALD a initiat un proiect de lege prin care sa-l scoata pe Klaus Iohannis si din procedura de revocare a sefului serviciului secret al Armatei. Proiectul a fost adoptat si retrimis de Iohannis la Parlament la revizuire.

Pe de alta parte, Parlamentul a lucrat de zor in acest an si la inhibarea Serviciului Roman de Informatii, prin intermediul Comisiei de control SRI care s-a comportat ca si cum ar conduce de facto serviciul prin solicitarea fara precedent de a trece in rezerva un anumit general. N-ar fi de mirare ca la un moment dat sa puna in discutie trecerea serviciilor de sub presedinte la Parlament, prin schimbarea procedurii de numire a sefilor SRI si SIE, sub pretextul luptei cu statul paralel.

Presedintele Klaus Iohannis a fost pus apoi in situatii cel putin delicate in relatia cu partenerii externi. PSD i-a subminat autoritatea si in acest domeniu, prin comportamentul din Parlament. Unul din punctele forte ale presedintelui in relatia cu partenerii strategici (SUA si NATO) este faptul ca Romania a alocat 2% din PIB inzestrarii armatei, ceea ce putine state occidentale au reusit. Bucurestiul este dat exemplu de solidaritate in interiorul aliantei.

Numai ca pana si acest atu i-a fost dinamitat prin utilizarea contractelor militare de catre PSD drept arma de santaj si negociere. Vezi stanjenitorul episod cu rachetele Patriot din Parlament, avizarea achizitiei fiind deblocata abia dupa o escala inopinata a secretarului de stat Rex Tillerson la Bucuresti.

Liderul PSD, Liviu Dragnea si liderul ALDE, Calin Popescu Tariceanu au continuat in plan simbolic opera de anihilare a presedintelui inceputa in plan institutional. Cei doi il sfideaza si jignesc pe seful statului de cate ori au ocazia: refuza invitatia de 1 Decembrie, se aseaza ostentativ pe scaun la ceremonii oficiale cand intra presedintele (vezi episodul de la funeraliile regelui) sau il ameninta cu suspendarea chiar si in rarele momente cand critica guvernul sau devine mai vocal.

Din acelasi registru face parte si declansarea discutiilor despre referendumul privind trecerea la monarhie (trecere imposibila, de altfel, dupa cum arata Constitutia). Luni, Tariceanu teoretiza cu subiect si predicat necesitatea ca rolul presedintelui sa fie unul decorativ: „Cred ca suntem una din putinele tari care facem o exceptie de la regula democratiilor parlamentare unde presedintele joaca mai degraba un rol de reprezentare. La noi este aceasta problema permanenta pe care va trebui intr-o buna zi sa avem curajul sa o abordam. Monarhia constitutionala are avantajul ca situeaza monarhul deasupra si in afara jocului politic si a partidelor politice… Presedintele in loc sa fie arbitru prefera tot timpul sa devina un jucator”.

Nu asistam la o lupta personala cu Klaus Iohannis, ci doar un alt episod al razboiului declansat de PSD-ALDE impotriva statului de drept si democratiei. Prin diminuarea atributiilor predintelui, prin slabirea legilor justitiei, intimidarea procurorilor, judecatorilor si a serviciilor, Dragnea, Tariceanu si partidele lor cauta sa anihileze toate institutiile pe care nu le controleaza si care asigura intr-o democratie functionala echilibrul puterilor in stat.

Aceste atacuri dezlantuite au din pacate un aliat nesperat: insusi presedintele Klaus Iohannis. Seful statului pare paralizat in fata actiunilor puterii. Una din armele cele mai puternice la indemana unui presedinte este cuvantul, insa Klaus Iohannis tace de prea multa vreme. Strada face eforturi admirabile, tot mai multi lideri de opinie taxeaza neimplicarea presedintelui (vezi observatiile perfect legitime facute de Liviu Avram sau Moise Guran), opozitia s-a mai trezit si ea din letargie, ba chiar USR se lupta cu toate armele din dotare, numai dinspre Cotroceni nu se aude nici un sunet.

Pana la urma, presedintele Klaus Iohannis nu va putea fi salvat daca nu vrea. Sa nu se asteptesa lupte altii pentru el mai mult decat o face singur, pentru el insusi. Nu se poate, totusi, ca Departamentul de Stat sa spuna mai mult despre legile jusitiei decat o face seful statului sau sa asteptam de la Bruxelles reactii mai puternice decat de la presedintele Romaniei, primul chemat prin Constitutie sa vegheze la buna functionare a autoritatilor publice si sa medieze intre stat si societate.

Cand a functionat mai prost Parlamentul decat in aceste zile crunte si cand am avut un conflict mai grav intre putere si societate decat acum? Daca presedintele Klaus Iohannis asista atat de pasiv la propria sa anihilare si la distrugerea propriei tari, cu ce argumente va convinge publicul sa-l voteze in 2019 pentru un nou mandat?