Gravitația, în două manuale școlare. Un obiect mai greu NU cade mai repede decat unul mai ușor

Se intampla ca eu predau Fizica intr-o universitate. O invatatoare (ruda) mi-a aratat recent doua pagini, una dintr-un manual de Matematica si explorarea mediului pt. clasa I, iar cealalta dintr-un „auxiliar didactic” cu acelasi titlu, pentru aceeasi clasa (o „culegere de exercitii si probleme”). Invatatoarea respectiva face parte din categoria celor care stiu mai mult decat bastonase, „Ana are mere, Gigel are pere”, 1 x 1 = 1, 1 x 2 = 2, etc. Ea a remarcat in paginile respective doua afirmatii care i s-au parut in neregula (referitoare la acelasi lucru care tine de Fizica) si, stiind ca eu predau Fizica, m-a intrebat. Aveti mai jos poze cu copertile celor doua carti, paginile interioare care arata cu aprobarea cui au fost publicate si paginile cu afirmatiile respective, marcate cu sageata rosie si taiate de mine cu creionul, deoarece sunt gresite. Ca urmare a raspunsului meu, invatatoarea a „sarit” peste predarea notiunii respective, din doua motive:

– daca ar fi predat notiunea respectiva corect, s-ar fi putut vedea in fata unor intrebari din partea unor parinti care ar fi putut remarca inadvertenta intre „ce a predat doamna” si afirmatiile din carti.

– intelegerea acestei notiuni depaseste cu mult puterea de abstractizare a unor elevi de clasa I;

Lucrurile stau asa: in sec. XVI Galileo Galilei a descoperit că două corpuri de mase diferite care cad de la aceeaşi înălţime ating solul simultan. El a avut dificultăţi în a explica de ce. Dupa unele surse, Galileo a descoperit fenomenul in mod experimental (lasand sa cada corpuri cu mase mult diferite din turnul inclinat din Pisa). Afirmatia pare plauzibila, intrucat, la vremea aceea, el nu avea cum sa explice teoretic fenomenul, experimentul fiind singura metoda de a-l pune in evidenta (foarte probabil asa l-a si descoperit). Explicaţia teoretică a fost dată după descoperirea legii atracţiei universale (Newton). Patru secole mai târziu (adica in zilele noastre), cu tehnologia actuală, a fost demonstrată in mod riguros de catre NASA şi experimental această teorie, în mod incontestabil (deşi demonstraţii aproximative fuseseră făcute şi anterior lui Galilei – https://en.wikipedia.org/wiki/Delft_tower_experiment).

Acest experiment fundamental a fost făcut şi pe Lună, de către David Scott, in 1971 (Apollo 15) – https://en.wikipedia.org/wiki/Galileo%27s_Leaning_Tower_of_Pisa_experiment

Teoria anterioară, apaţinând lui Aristotel (sec. IV), susţinea că timpul de cădere depinde de masă (dar aici ganditorul grec „n-a prea nimerit-o”, el bazandu-se, in mod evident, doar pe intuitie, pe care n-a avut curiozitatea si prudenta s-o verifice experimental, desi n-ar fi fost prea dificil).

Experimentul facut la NASA este accesibil la:

https://www.youtube.com/watch?v=E43-CfukEgs (postat in 2014)

Filmul este util de urmarit pana la min. 3:54, mai departe explicatiile referindu-se la o teorie accesibila doar celor cu cunostinte avansate de Fizica.

Se poate pune intrebarea legitima: de ce au fost efectuate asemenea experimente cu costuri mari (ganditi-va ca incinta respectiva a fost aproape perfect vidata in 3 ore, volumul de aer evacuat fiind impresionant, nu mai vorbim despre costul experimentului facut pe Luna in 1971, mentionat anterior) ? Raspunsul este urmatorul: este vorba de experimente fundamentale, care valideaza teorii importante (de exemplu ca acceleratia gravitationala nu depinde de masa corpului, lucru cunoscut chiar si de elevi mediocri de clasa a IX-a, dar imposibil de predat unor elevi de clasa I, deoarece este total neintuitiv).

Am fost curios sa vad ce altceva au mai publicat autorii respectivi si iata ce am gasit:

https://www.google.com/search?client=firefox-b-d&q=tudora+pitila+si+cleopatra+mihailescu

Am tras concluzia ca „terenul competentelor” autorilor respectivi este foarte „intins” (multe materii pentru multe clase). Lipseste (sau mi-a scapat mie) un manual si/sau un „auxiliar didactic” de Abilitati practice (materie numita pana-n ’89-’90 Lucru manual)…Daca n-au, inseamna ca asta „le-a scapat” (dar nu-i timpul pierdut, pe la multele edituri unde vad ca acesti autori sunt „abonati”)… Dar e mai bine daca „le-a scapat”, ca daca inveti gresit niste notiuni teoretice pe cei mici, nu-i nicio problema, se chinuie profesorii de specialitate (specialitati) din clasele mai mari sa-i invete corect (lasa-i sa munceasca, doar de aia sunt platiti !!)…Dar daca-i inveti gresit niste notiuni practice, e chiar periculos: copiii pot sa manance plastilina, sa inghita pioneze, sa se intepe cu acul de cusut, ori – doamne fereste ! – sa-si taie degetelele cu traforajul…

Lasand gluma la o parte, se pune intrebarea legitima: cum isi da onor Ministerul Invatamantului girul pentru orice prostii din varii manuale? Sa nu se supere nimeni, pentru ca exista precedente, de exemplu acel manual de Geografie pentru clasa a IV-a (manual „unic”) si care „a fost dat in vileag” pentru greselile grave (intrebare subsidiara si retorica: a patit cineva ceva ?). Si cate altele or mai fi fost (de exemplu prin manuale de Istorie – stiu asta de la unul dintre cei mai buni profesori de istorie de liceu din tara, din ultimii 50 de ani, judecand dupa rezultatele elevilor sai la admiteri in invatamantul superior unde Istoria era materie de examen). Daca s-ar lua la puricat toate manualele scolare, probabil „ne-am lua cu mainile de cap”… Pe pagina interioara a oricarei carti care nu este de beletristica n-ar fi normal sa apara numele a cel putin doi (2) referenti stiintifici? Prin manualele scolare unde sunt astia? Sau „avizul” Ministerului „tine loc” de tot ?? Asa stand lucrurile, macar diversele edituri („multe si marunte”) nu tin si ele la „prestigiul” lor? Sau, pentru niste SRL-uri care au gasit un domeniu foarte profitabil „de nisa” (publicarea de manuale si „auxiliare didactice”, ca-n domeniile „patiserie” si „saormerie” e „inghesuiala mare”), prestigiul este ultimul lucru care conteaza (ca doar nu e vorba de Springer)…

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro