Influencers și limitele influențării devenim oare violenți dacă vedem filme violente?

Suntem în vremea influenței.

Mass-media, aparținând statului sau unor oameni de afaceri, cu interese ascunse sau vizibile, încep să își piardă din putere. Publicul nu mai are încredere în ele. Miliarde de oameni se tem să nu fie manipulați de guverne, lobby-uri sau afaceriști miliardari. Ca și în politică, așa și în modă : marile reviste de modă ca Vogue se eclipsează în fața unor adolescente cu vlog care fac unboxing.

Cresc în putere social media. Bloguri, vloguri, canale Tik-Tok, profile de Facebook sau Snapchat sau Instagram, în toate s-au lansat diferiți adolescenți, care au reușit pe seama lor, și și-au creat popularitate, și au creat conținut (cum se zice în jargonul domeniului) din nimic. Staruri desigur efemere, cu o glorie care nu depășește cinci ani, cu un public ușor de distras. Totuși, un domeniu în care apar alte vedete, alte valori, alte subiecte de discuție pe care ni le impun televiziunile și presa.

Aceste vedete au primit numele nou de influencers. E greu de spus dacă ei au vreo influență sau nu. Despre Markian Benhamou putem spune, de exemplu, că face mici filme amuzante, foarte pline de vervă, în care probabil plasează, indirect sau direct, produse. Poate la asta se reduce influența : în a face spectatorii adolescenți să cumpere produse.

Influencers !

Există oare, este oare posibilă influența ? Cine pe cine influențează și de ce ? O mamă a cărei fiu se droga îmi explica, laconic : ”anturajul !” Adică voia să spună, anturajul tânărului îl influențase, prietenii erau de vină, el era influențabil, ei îl influențaseră, de aceea se droga. Explicația mi se păru circulară : înainte de a avea un anturaj, îl alegem. Ne alegem oamenii cu care ne întâlnim.

Toți ar dori să influențeze. Marii producători de îmbrăcăminte pentru adolescenți ar dori din suflet să știe ce mode vor fi adoptate de tineri anul viitor, cine le influențează gusturile vestimentare, de ce și cum. Adevărul este că nu știm. Suntem oare influențați mai mult de televiziune sau de prieteni ? Întrebarea e probabil fără sens, fiindcă prietenii noștri văd aceleași emisiuni ca și noi.

Influencers există datorită unei simbioze nou create între tehnologie, care le dă posibilitatea de a fi ascultați și văzuți de un public infinit, de a interacționa cu el, și, pe de altă parte, între branduri, care sponsorizează publicitatea. Marile branduri trec, lent dar ireversibil, de la marile reclame difuzate pe posturi TV unui public indistinct la reclama indirectă, dar precis țintită, de pe social media. Conceptul de influencer a fost conturat de Paul Lazarsfeld în 1948 (The People’s Choice) și dezvoltat de Elihu Katz în 1955 (Personal Influence). Vance Packard a lansat expresia ”manufacturarea consensului (engineering consent) ” în The Hidden Persuaders din 1957.

(Un reper util, Emily Hund, The Influencer Industry : Constructing and commodifying authenticity on social media, 2019)

Argumentare, persuasiune, influență sunt trei concepte între care există o anume continuitate, dar care s-au separat în social media. Componenta rațională, argumentarea, devine irelevantă : influența se bazează pe succesul social perceput (real sau nu) al influencerului. Vrem să purtăm același fâș alb ca Selly fiindcă Selly are succes. Selly însuși devine un brand. Selly omul vinde brandul Selly.

Dar divagăm

Nu asta ne interesează în articolul de față. Rusia lui Putin a promulgat în 2013 o lege care interzice ”propaganda homosexuală”. În vara lui 2020, Parlamentul României a votat o lege care interzicea studiile de gen (lege prompt infirmată de Curtea Constituțională, ca limitare a dreptului la libera exprimare). În vara lui 2021, Ungaria lui Orban a promulgat o lege care interzice informarea persoanelor sub 18 ani despre homosexualitate – un soi de ”lege a inocenței”. Legea maghiară, pe scurt, interzice diseminarea, către persoanele sub 18, a informației care ”promovează” homosexualitatea.

”pentru a atinge obiectivele enumerate în prezenta lege și a proteja drepturile copiilor, e interzis să se pună la îndemâna minorilor conținut care /…./ promovează homosexualitatea. /…./ În procesul de educare a elevilor despre activitatea sexuală, dezvoltarea sexuală, preferințele sexuale /…/ aceste activități nu pot promova homosexualitatea ”.

Conceptul ”promovare” a homosexualității, sau ”propagandă” homosexuală în termenii lui Putin, e un concept profund eronat din mai multe motive. El e bazat pe câteva idei implicite, mincinoase, și câteva prejudecăți.

E falsă ideea că sexualitatea poate fi influențată într-o direcție ori alta. Țările în care homosexualitatea e legală și discuția publică despre ea e legală (țările scandinave, Olanda și Cuba comunistă (sic) nu au mai mulți homosexuali ca țările unde ea e interzisă sau descurajată. Homosexualii din Canada, SUA și Europa occidentală sunt doar mai vizibili, dar nu mai numeroși. ”propaganda homosexuală” sau ”promovarea homosexualității” de acolo nu a dus la creșterea numărului de homosexuali.

A doua idee falsă e că există la copii o candoare angelică și o inocență care nu trebuie tulburate prin informații șocante. De la Freud la sexologii secolului XX, Kinsey și Money, știm că această puritate nu există, realmente. Copiii, de la pubertate, se interesează de sexualitate. În era internetului, a le limita accesul la informație e o idee ridicolă.

Interzicerea mesajelor despre homosexualitate implică, de asemeni, faptul că există o sexualitate bună, morală și recomandabilă, heterosexualitatea, și una rea, imorală și de evitat, homosexualitatea. În perioada segregării rasiale din SUA, promotorii segregării afirmau că separarea dintre rase nu implica faptul că una era superioară și alta inferioară. Dar această judecată implicită o putem deduce din faptul că doar albii promovau segregarea. Și, în sfârșit, legea maghiară limitează, de asemeni, libertatea cuvântului, afirmată explicit în toate legile Uniunii Europene și ale ONU.

Violența la televizor

Neo-protestantismul ia din surse mai vechi ideea că textul Bibliei are un singur sens, imediat vizibil și transparent. Tot din ideologia neo-protestantă vine ideea că violența pe care copiii o văd la televizor sau în jocurile online îi influențează direct și îi face și pe ei violenți. Citeste intreg articolul si coemnteaza pe Contributors.ro