Discursul dnei von der Leyen și planul UE pentru energie la iarnă

Din discursul anual despre starea Uniunii Europene (vă recomand să-l urmăriți integral, s-au spus chestiuni chiar mai puternice și importante decât pe energie), multă lume aștepta cu sufletul la gură să afle ce anume se va întâmpla cu factura noastră la curent și gaz la iarnă.

Ca să clarific încă de la început (voi explica mai jos pe înțelesul tuturor chestiunile mai tehnice), din acest discurs sunt total de acord cu:

• se caută decuplarea prețului gazelor de referința artificială preț spot de la bursa olandeză TTF
• vom evita înlocuirea dependenței de un regim autocrat (Rusia lui Putin) cu o dependență de alt regim autocrat (China) în domenii critice precum energia și se fac pași concreți pentru asta
• am redus masiv importurile de gaz rusesc de la 40 la 9% și nu ne vom mai întoarce la ce-a fost
• trebuie să fim prudenți iarna asta și să strângem cureaua acolo unde există un risc, de exemplu să ne reducem consumul de energie electrică în perioada ”de vârf” (traducere: când se consumă mai mult curent produs din gaz)
• trebuie separate deciziile pe termen scurt (cum gestionăm o eventuală criză la iarnă) de măsurile pe termen lung (cum organizăm piețele de energie ca să nu compromitem tranziția până în 2050).

Și nu sunt de acord cu:

• trebuie să modificăm modelul de piață de energie electrică de la modelul ”prețului marginal”
• supraimpozitarea (dacă nu va fi temporară) a companiilor din domeniul petrolului, gazelor, cărbunelui sau industrie regenerabilă.

Ca să înțelegem ce anume s-a spus azi, trebuie explicat un pic contextul.

I. Prețurile mari ale energiei

În ultimele luni, prețul energiei (gaz, energie electrică) a crescut foarte mult în Europa, ajungând la un nivel și de 10 ori peste prețurile din 2019 sau 2020.

1. Piața gazului. În UE nu există încă o ”piață europeană” a gazului, un loc comun unde să se poată întâlni orice vânzător cu orice cumpărător. Nu pot cumpăra din România gaz lichefiat care intră în UE prin Spania. Piața constă în tranzacții între cumpărători și vânzători, în funcție de cum se poate transporta gazul. Contractele sunt de multe tipuri, de la termen scurt la termen foarte lung. De regulă, cei doi parteneri se înțeleg la niște clauze de preț cât de cât ”imparțiale”, din acest motiv foarte multe contracte au ca referință de preț o platformă de tranzacționare din UE (bursa olandeză TTF). Pe bursa asta însă se tranzacționează cantități foarte mici față de tot consumul european, câteva procente. Faptul că aproape toate tranzacțiile din Europa cu gaze sunt raportate la acest preț face ca, dacă apare un eveniment neașteptat care aruncă prețurile în aer sau le reduce la fel de brusc, tot gazul din UE ajunge să fie vândut și cumpărat la prețuri volatile. De aceea, e într-adevăr necesar să ne gândim la niște referințe de preț folosibile de partenerii contractuali care să fie relevante pentru cât gaz există și cât gaz se cere în piața europeană în ansamblul ei și să nu fie influențate de evenimente excepționale care influențează prețurile într-o singură bursă.

Gazprom a manipulat din greu lunile acestea prețurile din această bursă TTF. Pe scurt, orice anunț de reducere a livrărilor, oriunde, a făcut ca prețurile să crească brusc din cauza panicii imediate a participanților în această bursă (ce facem dacă rușii taie și altora gazul?). Dar dacă eu sunt producător european și am un contract cu un cumpărător european și ne-am înțeles între noi ca prețul să fie ”cel de la TTF”, prețul dintre noi crește din simplul motiv că undeva, cineva e panicat să nu taie rușii gazul, chit că gazul din contractul nostru n-are nicio legătură cu ce fac rușii!

2. Piața energiei electrice. Nu voi face aici un curs de microeconomie (cine e curios, am explicat aici mai pe larg), dar ”modelul prețului marginal” sau ”ordinea de merit” înseamnă că prețul energiei electrice e dat de cel mai scump producător care își găsește cumpărător. Nu este nimic special în asta, absolut orice piață liberalizată funcționează așa. În teorie, nu înseamnă nimic mai mult decât că producătorii care reușesc să producă mai ieftin / eficient fac profituri mai mari, tot așa cum cumpărătorii care ar fi dispuși să plătească mult pentru un anumit produs ies în câștig dacă îl găsesc mai ieftin la tarabă. Revenind la piața de energie electrică, problema pe care o avem azi e că se cere energie, cumpărătorii ar fi dispuși să dea aproape oricât ca să nu rămână fără, dar ultimii producători care intră în piață, cei mai costisitori sau ineficienți, sunt tocmai cei care produc pe cărbune și pe gaz. Soluția acestei probleme – pe care ne-o arată chiar piața – e să mărim urgent capacitatea tuturor producătorilor cu costuri mai mici: regenerabile, hidro, nuclear.

Foarte important: motivul pentru care am ajuns la prețurile mari pentru energie electrică e că până acum s-a încurajat masiv investiția în centrale pe gaz. Să ne amintim de ”gazul – combustibil de tranziție”. Să ne amintim că Germania, de exemplu, și-a închis energia nucleară investind în centrale pe gaz ca să compenseze nuclearul până la tranziția completă în viitor spre energie regenerabilă. În alte țări din UE s-au făcut investiții în capacități pe gaz pentru a compensa intermitența energiei regenerabile (dacă nu plouă, nu bate vântul, nu e soare); investițiile pe gaz au fost chiar încurajate și sunt încurajate în continuare – nouă ni se dau bani din Fondul de Modernizare să mai facem niște centrale pe gaz. Problema fundamentală e că gazul a fost până acum ”prea ieftin”, de aceea am și ajuns atât de dependenți de el. Am fost pe perfuzii de la Gazprom și ne-a plăcut. Centralele pe gaz sunt realmente o soluție câtă vreme nu e prea scump să produci curent cu ele, iar aceasta e realitatea care se schimbă acum sub ochii noștri. Nu vom mai avea niciodată ”gaz ieftin de la Gazprom”. De acum înainte vom avea gaz mai ieftin decât azi, dar mai scump decât în 2019-2020. Nu va mai fi de 10 ori mai scump decât în 2019-2020, ca acum, ci, să zicem, de 2 ori mai scump, atunci când vom cumpăra mai mult gaz lichefiat din piața globală.

Ca să fac un rezumat până aici: prețul gazului în UE a explodat artificial din cauza manipulărilor Gazprom asupra bursei TTF și faptului că și cei care nu tranzacționează acolo se bazează pe o referință artificială de preț; iar prețul energiei electrice a explodat nu pentru că ”modelul de piață e greșit”, ci pentru că, în mod artificial, prin decizii administrative, prin ”merge și-așa, rușii ne dau gaz ieftin”, ne-am crescut dependența de gaz pentru producția de curent și acum plătim consecințele.

II. Ce s-a discutat de fapt la UE

Văzându-ne cu ditamai problema, toată lumea încearcă haotic să găsească o soluție la prețurile mari de acum. E esențial însă să separăm clar discuția între ce facem acum, punctual, următoarele luni, și cum ne organizăm pe termen lung. Separarea e esențială pentru că pe termen lung avem nevoie de investiții rapide în surse alternative de energie (gaz din altă parte, curent pe altceva decât gazul), dar asta nu ne va încălzi la iarnă. Așadar, pentru acum avem nevoie de o soluție care să domolească adevărata isterie din bursa TTF și în același timp să nu rămânem fără gaz. Dar trebuie să ne asigurăm că soluția de criză acum nu ne duce la o criză prelungită – că nu vom descuraja investițiile în surse alternative de energie dincolo de iarna asta.

Deși toată lumea vrea să rezolve ”problema prețurilor”, nu există o discuție cumpănită. Pur și simplu, săptămâna trecută la ședința miniștrilor de energie s-au discutat în termeni generali ”plafonarea prețurilor la gaze” și ”schimbarea modelului de piață de energie electrică”. Or, nu e nicio cale mai sigură să ajungi la o cacofonie generalizată decât să discuți în termeni din care fiecare înțelege altceva.

De pildă, ce înseamnă ”plafonarea prețului la gaze”?

Unul a înțeles că gazul rusesc, de acum încolo să nu cumpărăm gaz de la ruși decât la un preț maxim stabilit la nivel european – ceea ce nu rezolvă problema, pentru iarna asta nu vorbim de contracte noi.

Altul a înțeles că să nu mai cumpărăm niciun gaz de import decât la un preț stabilit de UE. Nici de la Norvegia, nici de la SUA, nici din Qatar – ceea ce era imposibil, că n-o să-ți vândă SUA, Norvegia sau Qatar gaz la preț plafonat aici câtă vreme îl pot vinde altundeva mai scump.

Altul a înțeles că să cumpere Comisia gaz la ce preț o găsi și după aceea să plătească diferența până la un plafon pe care să-l plătească clientul final. Ceea ce e complet absurd: Gazprom îți va pune mâine preț 17.000, iar Comisia ar trebui să-i plătească din banii contribuabilului european diferența până la 1000, 500 sau la cât plafonăm, adică să finanțăm direct războiul din Ucraina!

Dar pe energie electrică?

Unul a înțeles că trebuie făcute două piețe, una pentru ”curentul pe gaz”, alta pentru ”curentul pe altceva”, să facem un mix – cam cum era la noi când reglementam prețul gazului și-i dădeam gaz ieftin lui Niculae.

Altul a înțeles că să supraimpozităm regenerabilii ca să dăm bani consumatorilor să poată cumpăra în continuare curent scump produs pe gaz – și am văzut și noi acasă ce înseamnă ”supraimpozitare temporară” care s-a transformat fără excepție în supraimpozitare permanentă.

Și tot așa.

Când auziți că ”nu s-a ajuns la consens”, asta e pentru că fiecare înțelege altceva din aceleași cuvinte și e un dialog al surzilor.

Nu ar fi o dramă dacă nu am ajunge la un acord pentru că, în realitate, stăm mult mai bine decât credem: spre deosebire de anul trecut pe vremea asta, avem surse diversificate de gaz, înmagazinare aproape plină, interconectări mai bune, consum mai diversificat. Dacă anul trecut ar fi fost frig iarna, ajungeam să n-avem energie; acest risc nu mai e în acest an (în UE). Singurul risc serios este să nu adoptăm vreo măsură pripită și panicardă care să distrugă piața de energie pe termen lung, punând în pericol securitatea energetică a UE și tranziția spre ”net zero în 2050”.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro