Delta Dunării omenească, cu Dragoș Lumpan / “Ne certăm, ne hârâim, ne urâm, ne iubim și ne ajutăm unii pe alții”

Delta Dunării omenească, a detaliului, la firul ierbii /stufului. Delta Dunării de Dragoș Lumpan. Bătută cu piciorul, văzută cu ochiul, cuprinsă în instantanee fotografice. Aici a fost: Sulina, Sf Gheorghe, Mila 23, Letea, Cardon, Sfistofca… În 2022 a fost în august și octombrie. A făcut peste 12.000 de fotografii. Din anii trecuți are cateva zeci de mii de fotografii, pe care o sa le arate încetul cu încetul în următorii doi ani. Această Deltă poate fi văzută la Muzeul Atelier Școala de la Piscu, astăzi, sâmbăta 19 noiembrie, începând cu ora 4 p.m. Expoziția va fi deschisă până pe 31 decembrie 2022. Delta Dunării omenească, cu Dragoș Lumpan.

Delta Dunării poate fi văzută, nu? Dar cât de puțin e înțeleasă.

Cel mai banal lucru e s-o vezi turistic. Venit, halit pește, plimbat pe brațe și plecat beat de nu știu ce zemuri de aici. Dragoș Lumpan exersează, de când îl știu, alt timp. Păi, n-are nicio grabă. Omul ăsta nu trăiește în ritmul nostru, ci într-o sacadare a vieții pe care o urâm. El și aparatul lui de fotografiat rămân locului și trăiesc fără anotimpuri. Și rămâne blocat locului într-o fascinare, într-o inocență care e rară astăzi. Până nu fuzionează el cu propria obsesie nu se lasă.

Uite-l pe Dragoș câștigând astfel încrederea oamenilor și duhurilor nevăzute ale Deltei Dunării

Dragoș are povestea lui de spus și e o poveste delicată, creată din “dantela de spumă a mării”, așa de rafinată este.

Și nu doar șederea asta nepermis de lungă îl ajută la dantelat povești, ci și călăuzele alese meticulos. Dragoș umblă într-o singurătate mușcătoare și-și alege, ca-n povești, călăuze credibile.

Uite-l pe Tudor Hubati, consilier local în Consiliul local Sulina, fost ofițer în Poliția de frontieră.

Uite o înțelegere mai adevărată a Deltei Dunării: „Șablonul general este: omul din Deltă este pescarul care pescuiește, bea, doarme și cam asta este tot ce poate să facă. În realitate, Delta presupune mult mai multe categorii de oameni. Mult mai multe categorii de oameni, care trăiesc în multe feluri. Pornind de la, să spunem, inițiala segregare, în care unele sate erau de agricultori, alte sate erau de crescători de animale, alte sate erau de pescari. Da, dacă este să luăm așa, avem Letea, care se ocupă de agricultură, Rosetti, care se ocupă de creșterea animalelor și Periprava, Caraorman, Sfântu Gheorghe, care se ocupau preponderent de pescuit.

Mai vine și Sulina, care practic a fost orașul industrializat din Deltă. Iar aici lucrurile sunt un pic mai complexe și mai diferite, pentru că aici nu mai vorbim de populația tradițională sau populația istorică a Deltei, ci de un amalgam de naționalități și nu numai, naționalități și oameni din diverse regiuni ale țării ale României, care au venit aici, au trăit vreo 30-40 de ani aici, au preluat o parte din cultura și din tradițiile din Deltă și au făcut altceva. Sulina este altceva decât ceea ce este Delta tradițională și asta ține și de specificul de industrializare. Oamenii din din Sulina au început să facă pescuit și turism mai târziu decât cei din restul Deltei. Ei erau niște oameni cu locuri de muncă, erau niște oameni care erau angrenați în altfel de activități, astfel încât în momentul în care a venit valul pescuitului pe ei i-a prins un pic altfel.”

Uite condiția umană a Deltei Dunării. O spune Hubati, o vezi în fotografiile lui Lumpan:

„Toată lumea în Deltă știe totul despre toată lumea. Și toată lumea în Deltă are ceva cu toată lumea. Noi, aici toți, nu se poate să nu ne fi certat măcar o singură dată cu altcineva și să nu avem măcar un ghimpe cât de mic împotriva altuia. Asta este Delta, asta facem aici. Ne asociem, împărțim pentru 5 minute un lucru și automat aflăm despre celelalte lucruri pe care le spunem la rândul nostru altora, care ne spun lucruri despre alții. Și trăim într-o comunitate fericită. [râde] Fiind o comunitate mică, apar automat fricțiuni, apar animozități. Totul, în schimb, pe o nevoie generală de colaborare. Aici este un lucru fundamental, fundamental, deosebit de restul lumii. Fiind o comunitate mică, într-un mediu izolat, noi nu putem refuza ajutorul celuilalt aflat în nevoie.

O situație, să spunem hilară, este povestea a doi oameni care aveau tractoare. Oamenii care aveau tractoare erau puțini. Și care din cauza soțiilor, așa cum este normal și firesc, se certaseră între ei. Și nu-și mai vorbeau de ani de zile. La un moment dat, unul dintre ei a rămas cu tractorul, înfipt în câmp, i-a căzut puntea față de la tractor și era cu el rupt acolo. Celălalt trecând pe drum, oameni care nu-și vorbeau de ani de zile, l-a văzut, a dat cu spatele până la tractorul ăstuia, pe muțește. Celălalt s-a prins cu tractorul de tractorul ăstuia, pe muțește, l-a târât până în curtea lui, l-a lăsat acolo, l-a dat jos, asta s-a dezgățat și am înțeles că nu-și mai vorbesc nici în ziua de azi. Dar nu l-a lăsat sub nicio formă în câmp. Lucrul ăsta se întâmplă în continuare în Deltă intre oameni [pentru] că suntem genetic condiționați să nu refuzăm ajutorul celui aflat în nevoie în baltă. Dacă la ora asta cineva mă sună și îmi spune că a rămas înfipt noaptea în baltă cu barca nu știu unde, fac pe dracu’-n patru și mă duc să-l scot. De ce? Undeva în gena mea spune că dacă nu fac lucrul ăsta acum, data viitoare când eu am să fiu în situația similară, mor. Ăsta este farmecul Deltei. Ne certăm, ne hârâim, ne urâm, ne iubim și în același timp suntem nevoiți să conviețuim aici și să ne ajutăm unii pe alții.”

Rătăcit, Dragoș Lumpan adastă pe la un suflet bun și gustă împreună din merindele omului Deltei.

“Mi-au plăcut ciorba de pește (care se mănâncă cum spune Radu Anton Roman), orice pește cu usturoi – mujdeiul lor e remarcabil, dar și surprize de genul unui ștrudel cu mere excepțional la Sfistofca. Supriza maximă a fost o plăcinta cu dovleac în condițiile în care mie nu-mi place dovleacul.

Citatul din Radu Anton Roman: „În Deltă borșul se mănâncă cu un dichis local. Adică se scoate într-o tavă peștele. Într-o strachină adâncă se amestecă zeamă din ciorbă, sare și oțet, se mărunțește ciușca. În „saramura” asta acră se întinde peștele, cu mâinile și cu picioarele, cu gura, cu ce apuci, că dac-ai dat o zi întreagă la rame și ți-e de ajuns de frig, nu mai stai să cauți acolo, între stufuri și ghețuri, bunele obiceiuri, ci te saturi cum poți. Și poți! Când ți-e bine și sătul ești, abia atunci pui zeamă și numai zeamă în blide și o bei, fierbinte, deasă și dătătoare de viață, gândind că plăcerile lumii sunt puține și merită să umbli după ele, și în timpuri dușmănoase și în locuri depărtate.

Dragoș Lumpan a-nțeles Delta de la:

Gelu Cărbunescu, pescar, Mila 23

Florin Tomazatos, pilot nave maritime, Sulina

Gabi Sidorenco, pescar, Sfântu Gheorghe

Tudor Hubati, consilier local în Consiliul local Sulina, fost ofițer în Poliția de frontieră

Cristian Teodoru, cercetător în cadrul GeoEcoMar (Institutul Național de Cercetare – Dezvoltare pentru Geologie și Geoecologie Marină)

Florian Magellan, organizator de tururi ghidate cu barca, Sulina

Costi Susac, comandant nave de transport fluvial pasageri – Navrom, Tulcea

Părintele Atanasie Hotovi, călugăr, Letea

Tincuța Ciobanu, localnică, Letea

Mircea Rahău, fost pădurar la Districtului Silvic Letea, crescător de ovi-caprine, Letea

Valentin Potrivitu, actor. S-a mutat acum doi ani cu soția și cele două fete la Letea. Predă la școala din Letea.

Irina Suvarov, lipoveancă, Sulina

Fotografiile prezentului reportaj sunt ale lui Dragoș Lumpan. Și fac parte din Proiectul „Oameni din Deltă”. Vernisajul expoziției: la Muzeul Atelier Școala de la Piscu, ASTĂZI, sâmbăta 19 noiembrie, ora 4 p.m. Expoziția va fi deschisă până pe 31 decembrie 2022.

Dragos Lumpan www.Lumpan.com www.ArtEXIT.ro