Rai Olexandrivka, satul din care oamenii nu vor să fugă. „Ne-am obişnuit cu rachetele"

Trăiesc printre rachete şi tiruri de artilerie, dar, cu toate acestea, refuză să părăsească satul în care au trăit o viaţă. Mulţi dintre locuitorii satului Rai Olexandrivka, din imediata vecinătate a oraşului Sloveansk din regiunea Doneţk, au rămas în casele lor aflate la doar trei – patru kilometri de linia frontului, transmite trimisul special Agerpres.

Localitatea este acum plină de militari şi este încercuită de tranşee, care se află acolo pentru a respinge atacurile armatei ruse.

La fiecare câteva secunde se aud focuri de artilerie sau zgomotele făcute de lansarea rachetelor. Pentru săteni, acestea au devenit un mod de viaţă.

Ziua stau doar în curte, unde se ocupă de mica agricultură. Cartofii cultivaţi în grădină, conservele de fructe şi legume făcute în casă, dar şi câteva păsări şi un porc le asigură hrana fără nicio problemă.

„Putem trăi şi în aceste condiţii. Dă Doamne să fie pace! Mai sunt oameni în sat, nu toţi au plecat. Am soţia lângă mine. Încet-încet trecem şi peste asta. Avem grijă de casă, de grădină. Aşa supravieţuim. Cel mai important este să nu ne bombardeze. Mai mult nu ne trebuie nimic. Au fost mai multe bombardamente. La noi în curte a căzut o dronă, chiar în uşă. Ca prin minune, soţia mea a rămas în viaţă. De ce să plec de aici? Mi-am evacuat copiii, pentru că mă temeam pentru nepot şi pentru fiică. Ne-am obişnuit cu rachetele”, a declarat, sâmbătă, Anatoli, un bărbat de 69 de ani, care este hotărât să nu plece din casa sa.

Mai mult decât atât, ucraineanul spune că, atunci când sunt transmise alarmele sau atacurile se intensifică, rămâne în casă, fără a se ascunde în beci. Îi este teamă că beciul ar putea fi bombardat şi ar putea fi îngropat de viu.

„Nu ne ascundem în beci. Beciul e pentru cartofi, pentru conserve. Dacă ne ascundem în el şi cade o rachetă, vom fi îngropaţi de vii”, a adăugat Anatoli.

„Unde să plecăm?”

Olga are 68 de ani şi refuză să plece. Ştie că nu doar satul său este atacat. Spune că aude zilnic la radio că şi alte oraşe din Ucraina sunt ţinte ale atacurilor armatei ruse, aşa că nu are rost să fugă.

„Trăim ca şi ceilalţi. Uneori mai şi plângem. Sperăm că vom supravieţui şi va fi pace în curând. Dumnezeu face ce vrea! Unde să plecăm? Pornim radioul şi auzim că au loc atacuri cu rachete peste tot. Şi aici au lovit, şi acolo au lovit”, mărturiseşte, cu lacrimi în ochi, Olga, ai cărei copii sunt în Polonia.

În jurul satului Rai Olexandrivka, toate terenurile agricole au rămas necultivate. Un siloz de cereale de la intrare a fost parţial distrus după ce o rachetă a căzut în zonă, lăsând un crater de dimensiuni foarte mari.

Viaţa satului de dinainte de 24 februarie 2022 s-a schimbat radical. Doar credinţa şi speranţa sunt mai puternice decât până atunci.

Urmărește ultimele evoluții din a 431-a zi a războiului din Ucraina LIVETEXT pe HOTNEWS.RO.