Noul Fals în declarații și cum să nu devenim un popor de infractori
Începând din data de 23 martie a devenit aplicabilă măsura luată prin Ordonanța militară nr. 2/2020 privind măsurile de prevenire a răspândirii COVID – 19 potrivit căreia, între orele 22.00 – 06.00, cetățenii români pot părăsi locuința doar pentru:
• deplasarea în interes profesional, inclusiv între locuință/gospodărie și locul/locurile de desfășurare a activității profesionale și înapoi;
• deplasarea pentru asigurarea de bunuri care acoperă necesitățile de bază ale persoanelor și animalelor de companie/domestice, precum și bunuri necesare desfășurării activității profesionale;
• deplasarea pentru asistență medicală care nu poate fi amânată și nici realizată de la distanță;
• deplasarea din motive justificate, precum îngrijirea/însoțirea copilului, asistența persoanelor vârstnice, bolnave sau cu dizabilități ori deces al unui membru de familie;
• deplasări scurte, în apropierea locuinței/gospodăriei, legate de activitatea fizică individuală a oamenilor și nevoile animalelor de companie/domestice.
Deși, în primă fază, măsura avea caracter de recomandare pentru deplasările între orele 06.00-22.00 întemeiate pe unul dintre motivele de mai sus, prin Ordonanța Militară nr. 3/2020 (în vigoare de astăzi 25 martie), restricția a fost extinsă pentru durata întregii zile și au fost adăugate câteva motive noi:
- deplasarea în scopul donării de sânge, la centrele de transfuzie sanguine;
- deplasarea în scop umanitar sau de voluntariat;
- deplasarea pentru realizarea de activități agricole;
- deplasarea producătorilor agricoli pentru comercializarea de produse agroalimentare.
Totodată, au fost adăugate noi restricții pentru persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani, acestea putându-se deplasa în afara locuinței – entru o parte din motivele arătate – doar în intervalul orar 11.00 – 13.00.
Atât în cazul deplasării în interes profesional, cât și în cazul deplasărilor în interes personal este necesar ca persoana care se află în afara locuinței să aibă asupra sa o declarație prin care să ateste, pe proprie răspundere, motivul deplasării.
Rațiunea declarației pe proprie răspundere este aceea de a atenționa declarantul asupra importanței conținutului acesteia, asupra caracterului real pe care această declarație trebuie să îl aibă, mai ales având în vedere scopul pentru care a fost instituită obligația întocmirii ei.
Unul dintre elementele cuprinse în modelul de declarație disponibil public este acela potrivit căruia persoana care o întocmește cunoaște prevederile art. 326 Cod penal (falsul în declarații) și ale art. 352 Cod penal (zădărnicirea combaterii bolilor).
Întrucât cea din urmă infracțiune a fost intens dezbătută în ultima perioadă, atragem atenția acum asupra infracțiunii de fals în declarații care poate fi săvârșită foarte ușor în contextul actual, mai ales având în vedere reticența românilor de a respecta, în ultimele zile, recomandările autorităților în vederea stopării răspândirii virusului COVID – 19.
Potrivit textului legal, falsul în declarații constă în declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea în vederea producerii unei consecințe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declarația făcută servește la producerea acelei consecințe și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă penală.
În urmă cu câteva zile, prin OUG 28/2020, a fost mărită limita minimă a pedepsei pentru varianta de bază (care anterior era de 3 luni) și a fost introdusă o nouă formă de incriminare a infracțiunii care constă în declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unități în care aceasta își desfășoară activitatea, săvârșită pentru a ascunde existența unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă și este pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendă penală.
Dacă forma mai gravă a fost gândită pentru a responsabiliza (și, eventual, a sancționa mai aspru) persoanele care intră pe teritoriul României și dau declarații în fața organelor statului cu privire la zonele din care provin sau pe care le-au tranzitat și/sau persoanele care nu declară sau declară nereal eventuale simptome de coronavirus pe care le au, infracțiunea având în acest caz un scop expres prevăzut – ascunderea existenței unui risc privind infectarea cu o boală infectocontagioasă – varianta de bază vizează absolut toți cetățenii români responsabili penal (cu excepțiile prevăzute de Ordonanța militară) care se deplasează în afara locuinței între orele 22.00 – 06.00 (cel puțin momentan).
Astfel, infracțiunea poate fi lesne comisă de orice persoană care înțelege să altereze adevărul cuprins în declarația pe care o întocmește pe proprie răspundere, o are asupra sa pe durata deplasării și o prezintă organului competent să o solicite.
Spre exemplu, în situația în care o persoană părăsește locuința în alt scop decât cele enumerate explicit de lege, dar întocmește o declarație în care inserează unul din acele cazuri și o prezintă organului competent în vederea justificării deplasării sale, comite infracțiunea de fals în declarații.
Sau, o altă modalitate de comitere a infracțiunii este cea prin care se include în cuprinsul declarației doar unul dintre motivele prevăzute de lege, însă deplasarea se extinde și la alte scopuri prevăzute sau nu de lege în sensul alterării parțiale a adevărului.
Declararea necorespunzătoare a adevărului cu privire la oricare dintre elementele pe care le cuprinde declarația – locul în care declarantul locuiește, orele sau locațiile între care se deplasează – poate conduce la reținerea infracțiunii de fals în declarații, astfel încât comiterea acesteia poate îmbrăca diverse modalități.
Sancționarea unei astfel de fapte penale este justificată, pe de altă parte, de valoarea protejata prin incriminarea acesteia – încrederea publică – care reprezintă nucleul relațiilor sociale și garanția ca totul se va desfășura în condiții de predictibilitate.
Interesantă este situația sancțiunii în cazul în care persoana care se deplasează în afara locuinței nu prezintă o declarație pe proprie răspundere. În Ordonanța militară 2/2020 se prevede ca nerespectarea măsurilor de primă urgență prevăzute la art. 1-7 atrage răspunderea disciplinară, civilă, contravențională sau penală, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu și regimul stării de urgență care, prin coroborarea art. 27, 28 și 9, stabilește că încălcarea de către persoanele fizice a obligației de a respecta și aplică toate măsurile stabilite specifice stării instituite constituie contravenție și se sancționează cu amenda contravențională de la 100 lei la 5.000 lei. Așadar, dacă întocmirea în fals a declarației reprezintă infracțiune și se pedepsește cu închisoare sau amendă penală, lipsa acesteia este sancționată doar contravențional.
Spunem interesantă deoarece, având în vedere că declarația trebuie să aibă în mod obligatoriu o formă scrisă (completată în prealabil), nu putem să nu ne întrebăm în ce măsură poate fi aceasta întocmită de persoanele care nu știu sau nu pot să scrie (lucru care, în Romania anilor noștri, nu este, din păcate, neobișnuit uneori).
Așadar, deși declarația pe proprie răspundere este aparent un instrument simplu, va trebui acordată o atenție sporită întocmirii acesteia, întrucât, coroborând multitudinea modalităților concrete de comitere a infracțiunii de fals în declarații cu numărul foarte mare de persoane care au obligația întocmirii declarației pe proprie răspundere, se poate ajunge în mod facil la o “epidemie” de dosare penale întocmite la nivel național.
Și nu credem că mai este nevoie de încă una. Rezolvarea celei de Covid 19 ar trebui să ne preocupe suficient, cel puțin pentru moment.