Surprize in sesiunea de toamna la sondaje! (de Mircea Kivu)
Zilele acestea au aparut nu doar nominalizatii pentru functia de premier, ci si sondajele preelectorale ale sezonului, semn ca se apropie alegerile. In ultima saptamana a fost publicat un sondaj realizat de catre Asociatia pentru Transparenta si Libertate de Expresie (ATLE), agentie din ce in ce mai prezenta in spatiul public. Surpriza produsa de acest sondaj consta in situarea PSD, pentru prima data dupa 2004, pe primul loc in cursa pentru castigarea alegerilor parlamentare. Din punct de vedere statistic, diferenta dintre cele doua procente (33,1%, respectiv 30,2% pentru PD-L) nu este semnificativa, deci singura afirmatie certa care se poate desprinde din cifrele sondajului este aceea ca PD-L nu se mai situeaza inaintea social-democratilor.
Este oricum o surpriza de proportii, care arata ca ierarhia inregistrata la europarlamentarele de acum un an si la localele de acum trei luni ar putea fi rasturnata. Spre linistirea unora si surprinderea mea, am vazut citat in cateva publicatii, tot in ultima saptamana, un „ultim” sondaj INSOMAR care indica un raport invers – PD-L avand un avans de 12%! Acest sondaj este perfect autentic, doar ca a fost realizat, dupa cum putem afla din site-ul oficial al INSOMAR, in urma cu… doua luni (22-30 iulie), adica imediat dupa alegerile locale, deci nu are nici un fel de relevanta in contextul actual. Asadar, concluzia semnalata de sondajul ATLE, neinfirmata (cel putin deocamdata) de alte sondaje este ca PSD, impreuna cu traditionalul aliat conjunctural (PUR sau PC, nu conteaza) se afla pe un trend ascendent. De altfel, tendinta poate fi observata si prin diferenta dintre rezultatele inregistrate la urne la ultimele doua scrutine (noiembrie 2007 si iunie 2008), in timp ce PD-L este in declin. Sa incercam sa gasim explicatiile.
In ultimele luni, PSD a iesit din defensiva in care se cantonase in primii ani de opozitie si a afirmat explicit o politica de stanga, exprimata prin luari de pozitie in favoarea masurilor mai mult sau mai putin rationale de protectie sociala – majorarea pensiilor, a salariului minim, a veniturilor cadrelor didactice etc. In felul acesta, el si-a apropiat segmentul electoratului cu sensibilitati de stanga (sondajele au aratat ca, in Romania, acesta este de regula mai numeros decat cel de dreapta). Pe de alta parte, esecurile justitiei in demersurile de punere sub acuzatia de coruptie a liderilor partidului au estompat atributul de „partid al coruptilor” care ii afectase grav imaginea in timpul alegerilor din 2004 si in primii ani de dupa acestea.
De cealalta parte, PD-L nu a reusit sa articuleze un discurs pozitiv; cu alte cuvinte, temele predilecte ale acestui partid – coruptia celorlalte partide si lipsa de eficienta a guvernarii – nu au fost sustinute de demersuri care sa convinga electoratul ca are de-a face cu o organizatie capabila sa promoveze ceea ce se cheama o politica proprie. Partidului ii lipseste ceea ce in marketing se cheama „concept-cheie” – adica o fraza usor de inteles care sa sintetizeze avantajele oferite de produsul ofertat. Parcurgand programul de guvernare publicat recent, constatam ca, cel putin in varianta de sinteza, exista o adevarata pletora de acuze aduse actualei guvernari, nimic despre propriile realizari – la urma urmei, partidul a fost la guvernare un an si jumatate – si cam multe promisiuni lipsite de personalitate (obiectivul fundamental – atingerea standardului de viata european – poate fi asumat la fel de bine si de catre PNL, si de catre PSD, si la urma urmei de catre oricare partid).
Critica obsesiva a Guvernului Tariceanu s-a dovedit neproductiva mai ales pentru ca este greu sa convingi prea multi oameni ca o duc astazi mai rau decat in 2004 (in sondaje, majoritatea spune ca o duce mai bine). Realitatea este ca veniturile reale ale majoritatii populatiei au crescut, aderarea la Uniunea Europeana a fost semnata de catre actualul premier, iar esecul sintetizat prin formula celor „5 km de autostrada” e greu de separat de faptul ca Ministerul Transporturilor a fost gestionat, in jumatate din perioada de referinta, de ministri democrati. Un asemenea discurs ar fi fost eficient daca Tariceanu ar fi fost cu adevarat perceput ca un prim-ministru dezastruos; or, atat sondajul ATLE de acum, cat si cel realizat in iulie de INSOMAR arata ca actualul premier nu are o imagine atat de proasta. Asadar, in asteptarea altor sondaje si a zilei alegerilor, putem spune ca avem din nou parte de alegeri cu final imprevizibil.