TAPI – un nou venit in Gazoductstan! Implicatii geopolitice si noi perspective pentru pacea din regiune

Într-un articol[1] din luna octombrie 2015 am introdus conceptul de Gazoductstan pentru a analiza, dintr-o perspectivă diferită, războiul civil din Siria și principalii lui actanți. Ideea de la care am plecat a fost că teritoriul Siriei prezintă o considerabilă importanță geostrategică datorită intersectării traseelor a trei gazoducte majore (existente și propuse). În aceste condiții, am sugerat că războiul din Siria poate fi privit ca un proxy pentru bătălia din Gazoductstan: Care este ruta favorită pentru exportul gazului natural către principialul cumpărător, Europa centrală și vestică? Direcția Iran-Irak-Siria-Marea Mediterană, sau direcția Qatar-Arabia Saudită-Siria-Turcia?

Dar cum nu aduce anul ce aduce luna, mă văd nevoit să extind teritoriul Gazoductstanului: la mai puțin de două luni de la publicarea articolului meu, a început construcția unui nou gazoduct: TAPI, adică Turkmenistan–Afganistan–Pakistan–India (Fig. 1).

Fig. 1. Traseul gazoductului TAPI cu indicarea principalelor zone periculoase ce vor trebui traversate. Harta datează din 2014 și prezintă un punct greșit de start al conductei: nu este câmpul gazeifer Dauletbad, ci câmpul Galkynish ori Gylkynish (provincia Mary), situat în apropiere. Am păstrat, totuși, această hartă pentru că prezintă zonele vulnerabile ale traseului ( Sursa)

Patru noi țări se vor adăuga acum zonei Gazoductstan. Și, în timp ce pentru fiecare din cei patru parteneri, TAPI are semnificații și importanță distincte, mă voi limita în articolul de față să examinez mai îndeaproape doar situația din Afganistan, creată de noua sursă de energie. De asemenea, voi încerca să evaluez noile perspectivele, deschise de TAPI, ale obținerii unui climat de pace în zonele de conflicte din regiune.

Gazoductul TAPI va transporta 33 miliarde metri cubi (mmc) anual, din care Afganistanul va prelua 5,5 mmc, iar restul va fi împărțit în mod egal între Pakistan și India. Din Turkmenistan, conducta va trece prin Herat și Kandahar (Afganistan), apoi prin Quetta și Multan (Pakistant), după care se termina în orașul Fazilka din nordul provinciei Punjab (India). Cu o lungime de 1.814 km și un cost de $10 miliarde, TAPI este așteptat să livreze primele cantități de gaz în 2019-20.

Pentru președintele Afganistanului, Ashraf Ghani, ceremonia de inaugurare a gazoductului TAPI, desfășurată pe 13 decembrie 2015 în deșertul Karakum (Turkmenistan), a însemnat o victorie politică semnificativă. După un an plin de tensiuni, marcat de explozii spectaculare în capitala Kabul, în august, și de capturarea temporară, în septembrie, a orașului Kunduz, popularitatea lui Ghani ajunsese la un minimum. Dar, după întoarcerea sa din Turkmenistan, președintele afgan a putut să declare cu mândrie, numind proiectul TAPI un nou drum al mătăsii:

„TAPI va revigora importanța Afganistanului în regiune… Acesta este un proiect național și regional pentru apărarea viitoarelor generații de afgani.”

Dintre toate cele patru țări participante, Afganistanul pare să fie cel mai entuziast, în ciuda unor probleme de vulnerabilitate (pe care le voi discuta mai jos). După completare, TAPI ar putea aduce Afganistanului $400 milioane anual sub formă de taxe de tranzit. În același timp, va putea contribui la satisfacerea enormelor nevoi energetice ale Pakistanului și Indiei.

Optimiștii văd noul gazoduct nu numai ca pe o arteră de transportare a gazului, ci și ca pe o conexiune între regiuni puternic deconectate economic, cu dispute frontaliere nesfârșite, cu un conflict geopolitic între India și Pakistan și cu tensiuni de-o parte și de alta a Liniei Durand din 1893, care separă Pakistanul și Afganistanul – o graniță niciodată acceptată de Afganistan.

În ultimii douăzeci de ani, pacea și conectivitatea au fost cele două constante majore ale unui efort de a stopa instabilitatea endemică în regiune, care necesită, mai mult decât orice, un suport constant al statului afgan.

Posibile beneficii și implicații geopolitice ale gazoductului TAPI

După completarea sa, beneficiile și consecințele geopolitice ale noului gazoduct ar fi legate de următoarele aspecte:

1. TAPI are potențialul să contribuie la reconcilierea națională din Afganistan prin crearea de oportunități economice pentru poporul afgan. De asemenea, TAPI ar putea să schimbe calculele unor luptători talibani și să-i determine să depună armele. Chiar dacă procesul de pacificare a țării va avea unele succese preliminare, Afganistanul nu se va apropia de economia productivă pe care a avut-o înainte de 2001 – și asta, în ciuda miliardelor de dolari primiți sub formă de ajutor. Beneficiile ajutorului străin au fost vizibile prioritar în dezvoltarea serviciilor militare, în dauna creării unor condiții de expansiune economică pe termen lung. Conform Departamentului Apărării al SUA, „majoritatea estimărilor sugerează că economia Afganistanului nu va crește suficient de rapid în următorii cinci ani pentru a permite guvernului afgan să-și asume o porțiune mai mare din cheltuielile de securitate”. Cheltuielile legate de război au creat o economie artificială, fără să conducă la creștere economică sau să susțină joburile deja create. O mare parte din refugiații afgani, care încearcă acum să ajungă în țările UE, sunt, în realitate, mânați de motive economice și mai puțin politice.

2. TAPI are potențialul de a îmbunătăți relațiile politice și economice dintre Afganistan și Pakistan. Tensiunile majore dintre cele două țări sunt legate de comerț și terorism. Având numai granițe terestre, singura rută majoră de tranzit a Afganistanului către un port cu apă adâncă a fost prin Pakistan către Karachi. Acordul Comercial de Tranzit Afganistan-Pakistan (APTTA) din 2010, realizat parțial prin eforturile SUA, facilitează acest acces, sau cel puțin o va face atunci când va fi implementat pe deplin. Înainte de 1947, totuși, Afganistanul a beneficiat de o conexiune terestră către Dehli, India, de-a lungul Grand Trunk Road, cu circa 100 km mai aproape de Kabul decât legătura actuală cu Karachi. Violența împărțirii teritoriale și conflictul quasi-permanent dintre India și Pakistan legat de Kașmir, au ținut închisă granița de atunci până în prezent.

Eșecul Pakistanului de a împiedica ofensiva militară a talibanilor, combinat cu dezvăluirea târzie (2015) a morții liderului taliban Mullah Omar din aprilie 2013, au convins Kabulul că Islamabadul încă îi sprijină militar pe talibani. La rându-i, Pakistanul a acuzat guvernul afgan că nu poate să se decidă dacă vrea să-i convingă pe talibani să înceapă negocieri sau să lupte cu ei.

Chiar dacă tensiunile dintre Afganistan și Pakistan sunt grave, TAPI ar putea oferi fiecărei părți un câștig substanțial printr-o cooperare economică mutual benefică.

3. TAPI ar putea să îmbunătățească relațiile dintre India și Pakistan și să reducă șansele unui conflict armat între cele două puteri nucleare. Recenta întâlnire (oarecum surprinzătoare) dintre primii miniștri Narendra Modi (India) și Nawaz Sharif (Pakistan) creează un suport comun pentru TAPI care, împreună cu liberalizarea regimului de vize pentru oamenii de afaceri și acordarea reciprocă a statutului națiunii cele mai favorizate, poate îmbunătăți legăturile politice dintre cele două țări.

4. TAPI ar putea diminua abilitatea președintelui rus Vladimir Putin de a-și șantaja energetic vecinii. Cu peste 7.500 mmc în subsol, Turkmenistanul este a 6-a țară de pe glob în ceea ce privește rezervele de gaz. În 2003, compania de stat Türkmengaz a semnat un acord cu gigantul rus Gazprom pentru a livra anual Rusiei între 70 și 80 mmc. În octombrie 2014, Rusia a anunțat că va înceta cumpărarea de gaze naturale din Turkmenistan, iar pe 4 ianuarie 2016 s-a ținut de cuvânt. Având acum la dispoziție noua infrastructură, Turkmenistanul ar putea deveni un exportator major de gaz. Pentru a evita șantajul rusesc, în decembrie 2014, Turkmenistanul a deschis prima porțiune a unui gazoduct capabil să transporte 40 mmc pe an către China. Construcția gazoductului de 1.833 km a fost finanțată de China National Petroleum Corporation (CNPC). În condițiile în care importurile rusești de gaz din Turkmenistan au scăzut dramatic, de la 45 la 4 mmc, China a devenit singura piața semnificativă pentru exportul gazului turkmen.

Cu cât mai mult gaz natural intră pe piață, cu atît mai puțină putere va avea Moscova de a șantaja alte țări, iar influența ei asupra Turkmenistanului va descrește.

5. TAPI ar putea crea o alternativă viabilă pentru gazoductul propus Iran-Pakistan, ajutând astfel SUA și țările europene să mențină o presiune economică asupra Teheranului pentru a-și respecta obligațiile ce decurg din Acordul nuclear (detalii, aici și aici). Cu TAPI la îndemână, Pakistanul poate găsi o nouă cale de a-și satisface nevoile sale energetice fără să ofere Teheranului o sursă importantă de venituri și, de asemenea, fără să „zburlească penele” țărilor europene și Statelor Unite. Iar tensiunile, recent apărute, dintre Iran și Arabia Saudită, însoțite fiecare de aliații lor, aduc un element suplimentar de interes în evoluția situației geopolitice din regiune.

Posibile dificultăți ale dezvoltării proiectului TAPI

Securitatea construcției și exploatării gazoductului. După cum se poate observa din harta traseului propus pentru TAPI (Fig. 1), există riscuri de securitate/vulnerabilități de-a lungul celor peste 770 km din Afganistan: zonele Herat, Helmand și Kandahr, unde talibanii mențin forțe importante și unde încă au loc lupte grele între aceștia și forțele guvernamentale. Un al doilea focar de război se găsește în provinciile de nord-vest ale Pakistanului, vecine cu Afganistanul (d. ex., Belucistan). Harta mai indică și teritoriile minate, zonele cu riscuri extreme desemnate de ONU și pe cele cu fatalități canadiene.

Dacă aș fi un pesimist, aș spune că nu văd cum actuala situație din Afganistan ar putea permite construirea gazoductului. Multe porțiuni ale Afganistanului, pe unde se proiectează traseul conductei, sunt esențial zone de tip „pe-aici nu se trece”. Sunt prea puține forțe de securitate în Afganistan și prea puțini lucrători calificați, dornici să muncească în condiții de risc ridicat.

Pe de altă parte, Kabulul vede gazoductul ca pe o importantă sursă de venituri și ca pe o arteră energetică vitală pentru viitorul economic al țării. Sediq Seddiqi, purtătorul de cuvânt al Ministerului Afacerilor Interne, a spus că forțele afgane de securitate sunt pe deplin motivate să asigure securitatea proiectului, iar autoritățile au promis să aloce între 5.000 și 7.000 de militari pentru apărarea traseului conductei. În 2015, forțele de securitate din Afganistan au avut un buget total de $5,4 miliarde, adică circa 23% din PIB-ul estimat al țării de $23 miliarde.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro