Taxa de carbon la graniță, soluția pentru reglementarea transfrontalieră a pieței energetice
Unul dintre angajamentele pe care președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și le-a asumat este introducerea unei taxe de carbon la graniță. Aceasta face parte dintr-un pachet de politici ambițioase care transformă Uniunea Europeană într-un lider al acțiunilor climatice.
Prin Pactul Ecologic European, Uniunea Europeană și-a propus să devină primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil, politicile trebuie să vizeze inclusiv relațiile economice cu vecinii, în special cei din Balcani. Aici intervine taxa de carbon la graniță sau „mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor de dioxid de carbon”, care va reglementa importurile și exporturile de produse și servicii în Uniunea Europeană în funcție de amprenta de carbon, cu scopul principal de a reduce relocarea emisiilor.
Taxarea emisiilor de dioxid de carbon
În UE există o piață unică a certificatelor pentru emisii de carbon (EU-ETS) pe care poluatorii din sectoare precum energie, producție de oțel, ciment sau aviație comercială le plătesc pentru fiecare tonă de CO2 emisă. Unii operatori primesc însă certificate gratuite, fie pentru a-și permite modernizări sau pentru că nu pot fi competitivi.
Taxa de carbon la graniță are rolul de a reduce și reglementa importul de bunuri cu amprentă ridicată de carbon din țările care nu au un sistem de taxare a emisiilor. Aceasta poate include sectoarele din EU-ETS, dar poate fi extinsă și către alte produse. Modul în se va aplica este încă incert, fiind pentru moment în stadiul de propunere. Adoptarea este programată pentru primul trimestru din 2021.
În ceea ce privește sectorul energetic, cu precădere energia electrică, toți administratorii de instalații din sistemul ETS sunt obligați să achite certificatele CO2. În România, conform datelor din 2019, există 45 de centrale electrice și termice active care în 2019 au emis 19,7 milioane de tone de CO2, echivalentul a aproximativ 550 de milioane de euro, la un preț mediu de 28 euro/certificat.
Echilibrarea pieței și investiții în regenerabile
Pe lângă energia produsă pe piața internă, statele UE importă electricitate din țările vecine din Balcanii de Vest (Bosnia și Herțegovina, Serbia, Muntenegru, Macedonia de Nord), Ucraina, Belarus sau Rusia, dar și țări din nordul Africii. O parte dintre ele sunt semnatare ale Tratatului privind Comunitatea Energiei, ceea ce le oferă acces la piața de energie UE. Totuși, controlul emisiilor poluante nu este nici pe departe la fel de strict ca în statele membre UE, un avantaj competitiv inegal față de piața de energie din Uniune. Țările membre ale Comunității Energiei au obligația de a-și reduce emisiile din sectorul energetic conform limitelor din Directiva privind Instalațiile Mari de Ardere, o directivă deja înlocuită în UE cu cea privind Emisiile Industriale, cu norme mult mai stricte. Însă chiar și limitele din directiva IMA sunt încălcate de statele din Balcanii de Vest, uneori chiar și de 14 ori. În 2019, România a importat peste 2 TWh din Serbia și Ucraina.
Grafic: ember-climate.org
De altfel, în luna martie, Federația Națională Mine Energie cerea stoparea importurilor de energie din țările în care emisiile nu sunt taxate. Mecanismul de ajustare la frontieră a emisiilor este o soluție viabilă pentru rezolvarea problemelor importurilor neconcurențiale pe piața internă și echilibrarea balanței egalității economice.
Interconectările transfrontaliere planificate până în 2025 sunt un alt element important în acest pachet energetic complex. Ele au un rol semnificativ pentru integrarea noilor surse regenerabile pe piețe și asigurarea securității energetice. De exemplu, când condițiile meteo sunt favorabile într-o zonă pentru producția de energie eoliană, într-o altă zonă din Europa ele pot fi precare, iar conexiunile transfrontaliere susțin echilibrarea consumului. O taxă de carbon la graniță în acest caz facilitează transportul de energie și limitează riscul relocării energiei produse cu o cantitate mare de emisii.
harta interconectărilor existe și planificate între țările EU-ETS și vecini non-UE, sursa: ember-climate.org
De asemenea, interconectările pot determina țările vecine exportatoare să acționeze mai rapid pentru reducerea amprentei de carbon. În prezent, state membre ale Comunității Energiei încă planifică noi unități pe bază de cărbune, în ciuda efortului din UE de eliminare a acestora. Acțiunile Uniunii Europene de reducere a poluării trebuie să fie replicate la nivel global, atingerea obiectivelor din Acordul de la Paris fiind posibilă doar dacă toate statele iau măsuri imediate.
INTERVIURILE HotNews.ro