Termoscanarea fără conspirații: 5 explicații de la un expert care arată de ce nu trebuie să ne temem de această tehnologie

Un specialist în termoscanare mi-a explicat tot ce poate face această tehnologie și de ce nu trebuie să ne temem de ea.

Scandalul lunii mai a fost fără discuție termoscanarea: e în regulă sau nu să-ți fie măsurată temperatura de către „nespecialiști”? Deocamdată, cea mai mare gălăgie a fost făcută la intrarea în magazine.

Imaginea de ansamblu e însă un pic diferită. Măsurarea temperaturii se poate face de la distanță, pentru grupuri mari, în companii sau în aeroporturi. Termoscanarea nu-i o idee nouă. Dar acum ar putea fi mai eficientă ca niciodată.

Ordinul Ministerului Sănătății și al Ministerului Afacerilor Interne care prevede că este obligatorie purtarea măștii de protecție în orice spațiu public închis, publicat în Monitorul Oficial, prevede și triajul epidemiologic. Și aici situația e simplă. Măsurarea temperaturii se face cu un termometru non-contact și temperatura înregistrată nu trebuie să depășească 37,3 grade Celsius (la care se poate adăuga marja de eroare prevăzută în prospectul dispozitivului).

Termometrele care au atras atenția au fost cele „de mână”, destul de ieftine și simple, folosite de magazine. Sunt însă sisteme de termoscanare ceva mai interesante. Cel mai des s-a discutat despre asta în aeroporturi.

Pandemia SARS de la începutul anilor 2000 e cea care a inspirat acest demers. Și atunci era vorba de un coronavirus, iar febra putea fi un indicator pentru pre-testare. Țări ca Singapore și China au instalat astfel de scannere care să detecteze temperatura și acum, iată, discuția despre așa echipamente a fost deschisă la nivel global. Ba chiar Hong Kong testează o altă abordare: o cabină în care ți-e măsurată temperatura. Miza e fix pre-testarea.

Că vorbim de aeroporturi, uzine, companii sau, de ce nu? centre comerciale, termoscanarea poate fi implementată și folosită. Până și România are un concept de scanner termic dezvoltat 100% local. Dar e eficientă această practică? Și ce înseamnă un așa sistem? Asta am încercat să aflu.

Cum funcționează termoscanarea?

Orice scanner termic funcționează ca o cameră obișnuită. Doar că în timp ce camera înregistrează lumina pe care și noi o percepem, scannerul înregistrează energia infraroșie emisă de organisme (implicit, oameni). În general, astfel de echipamente pot înregistra temperaturi cuprinse între -4 grade Celsius și până la 2.000 de grade Celsius. Sigur, nu ai mereu nevoie de-o așa plajă de valori. Însă marja de eroare e sub 0,3 grade Celsius, ceea ce-i mai important decât extremele de înregistrare.

Una dintre firmele care poate furniza astfel de soluții de scanare și în România este Hikvision, care propune un mix între echipamentul fizic și software bazat pe inteligență artificială. Cel din urmă e mai important. Jermy Wang, manager regional Hikvision România, mi-a explicat că există o corelație directă între cantitatea de infraroșu pe care un obiect o emite și temperatura obiectului.

Astfel, când temperatura unui obiect crește, emite o cantitate mai mare de radiație termică. Odată măsurată, afli temperatura unei persoane. Când vorbim de termoscanare, miza e obținerea unei imagini de ansamblu. Un termometru „de mână” sau cu punct fix de măsurare (cum ar fi cel pentru urechi) oferă informații doar pentru o porțiune mică din corp.

Sistemele video capabile să scaneze integral un om te ajută să înțelegi dacă e o anomalie în măsurare sau chiar are febră. Pe măsură ce persoanele trec prin câmpul vizual al camerei, imaginea lor termică este analizată, iar zonele pielii cu temperaturi care depășesc un anumit prag sunt afișate în culori diferite.

Setarea valorii corespunzătoare pentru prag este necesară pentru depistarea eficientă a temperaturii. Aceasta depinde de mai mulți factori, cum ar fi condițiile de mediu, după cum a detaliat Jermy Wang. Sunt două tipuri de echipamente populare.

Primele sunt camerele obișnuite de tip „bullet”, care pot fi prinse de pereți, de tavan sau direct pe trepied. Jermy Wang mi-a zis că în cazul acestora instalarea și configurarea sunt finalizate în circa 30 de minute. După ce dispozitivul este aclimatizat (proces care durează circa 90 de minute), sistemul este gata să funcționeze.

Apoi, mai e camera termografică portabilă. Aclimatizarea ei durează 15 minute și, dat fiind că e proiectată să fie folosită „din mână”, n-are nevoie de nicio instalare.

Câtă încredere poți avea în termoscanare ca să identifice oameni cu febră?

Sigur că febra nu e cel mai important semnal că o persoană e bolnavă. Temperatura ridicată poate fi cauzată și de alți factori, nu doar COVID-19 în situația de acum. Este însă un prim test.

În cazul preciziei, Wang susține că echipamentele au o marjă de +/- 0,5 grade Celsius fără nicio calibrare. Dar cine instalează astfel de sisteme le și calibrează cu un dispozitiv etalon (blackbody). Astfel, acuratețea e de +/- 0,3 grade Celsius.

Totuși, dacă ai văzut vreodată un reportaj TV despre cât de cald e în lunile de vară, când era folosită o cameră termică, ai observat că pe corpul uman temperatura variază destul de mult între gât, membre, cap. Temperatura frunții e luată însă în calcul cel mai des, pentru că e cea mai apropiată de temperatura reală a corpului uman.

„Este important să reținem că măsurarea temperaturii din ureche este, de asemenea, apropiată de temperatura reală a corpului uman, dar nu este egală. Factori precum temperatura mediului și distanța de măsurare au, de asemenea, un efect asupra măsurării temperaturii”, mi-a spus Jermy Wang.

De ce termoscanarea poate funcționa în 2020 și n-a funcționat în 2003?

Pandemia SARS a crescut subit interesul pentru termoscanare, dar cel puțin pentru aeroporturi s-a dovedit o soluție care a și eșuat. Și-a eșuat dintr-un motiv simplu: prea mulți oameni și nicio cale eficientă de-a separa o persoană cu febră de celelalte. Asta nu înseamnă însă că ideea a fost abandonată.

De la camerele pentru scanare din Hong Kong până la echipamentele portabile de scanat, încă e testată orice idee pentru aeroporturi. În corporații ar fi mai ușor de implementat o soluție, că echipamentele pot fi folosite la căile de intrare și, implicit, e mai ușor de gestionat.

Mai e însă o diferență în 2020 față de 2003: inteligența artificială (AI). Și știu că subiectul poate fi complicat, dar pe cazul termoscanării e destul de simplu. O componentă a AI e reprezentată de algoritmii capabili să analizeze o cantitate mare de date și să „învețe”. Și sunt capabili să facă asta rapid, în timp real.

Pe astfel de algoritmi mizează și companii precum Hikvision. Algoritmii de inteligență artificială detectează fața umană, apoi localizează poziția de măsurare (fruntea). Pe baza tehnologiei de imagistică termică și a algoritmilor de compensare (bazate pe temperatura ambientală și distanța dintre oameni și cameră), sistemul măsoară temperatura pielii.

Integrarea AI în astfel de echipamente are două avantaje: crește eficiența măsurătorii și evită alarmele false.

„[În cazul nostru] o cameră poate detecta maximum 30 de fețe în același timp, astfel capacitatea de scanare este de 30 de persoane pe secundă. Această valoare este legată de capacitatea cipului AI”, mi-a spus Jermy. Astfel, într-un context în care ai o singură intrare monitorizată, poți scana circa 54.000 de persoane într-o jumătate de oră.

Ce se întâmplă când cineva chiar are temperatură?

Bine, cel mai important moment al unui astfel de sistem e când chiar detectează ceva. Jermy Wang mi-a explicat că pe unele sisteme camerele au lumină stroboscopică și difuzor. Dar dacă n-au așa ceva, poate fi conectat un difuzor extern.

„[…] am definit deja și câteva funcții de avertizare audio, care pot fi folosite pentru a face legătura cu diferite evenimente, cum ar fi «temperatura ridicată» și «nu poartă mască». Cu ajutorul tehnologiei AI și a algoritmilor termici, timpul necesar pentru detectarea măștii și măsurarea temperaturii e de circa o secundă. Acest lucru înseamnă că sistemul poate identifica situația persoanelor indiferent dacă acestea se mișcă rapid, atât timp cât merg la pas și au fața orientată către cameră”.

Mai departe, pentru cazul în care e „dată alarma”, fiecare companie trebuie să-și stabilească un protocol de cum gestionează situația. Și așa ajungem la probabil cel mai dezbătut detaliu: ce se întâmplă cu datele personale?

Cum ți-e protejată identitatea când vine vorba de termoscanare?

Termoscanarea – cu termometru portabil sau prin astfel de camere – e o procedură medicală, dar nu un act medical. Echipamentul propriu-zis nu înregistrează date personale, iar temperatura nu intră aici, că fluctuează și sunt mai mulți oameni care pot avea aceeași temperatură.

Avocata Elenina Nicuț a rezumat într-un articol pentru Radio Europa Liberă cel mai bine situația:

„Problema nu este de GDPR, ci de eficacitatea acestui triaj epidemiologic bazat pe temperatură. În momentul în care, în baza unui astfel de test, riști o interdicție, acel test trebuie să fie foarte precis. În baza acestui test, ți se limitează accesul în instituții, accesul la justiție, exercitarea profesiei – dacă te duci mâine la muncă și ai 37,4 nu intri. E un test eliminatoriu? Atunci nu mă lăsa în ploaie. E nevoie de precizări”.

Jermy Wang mi-a explicat că pentru sistemul de măsurare a temperaturii cu funcționalități complet autonome nu se păstrează date în cameră. Dar dacă soluția include un NVR (sistem de supraveghere video instalat în respectivul loc – n.r.), datele (atât captarea, cât și înregistrarea) pot fi stocate.

Data de expirare a informațiilor stocate poate fi setată pe baza cerințelor, astfel încât operatorul să poată deține controlul asupra datelor. Controlul asupra datelor îl va deține întotdeauna clientul. Când vine vorba de protecția datelor personale, nu sistemul de scanare e problema, ci ce face omul care îl folosește în cazul celor pe care îi scanează.

De exemplu, dacă în zona de triaj epidemiologic există supraveghere video și în înregistrare e clar cui i-a fost interzis accesul, atunci e o problemă. De asemenea, dacă sunt stocate date despre cine ce temperatură a avut iar e o problemă. Nu suntem în situația în care sistemul să fie bun sau nu.

Sistemele de termoscanare oferă doar date despre temperatură. Deciziile care sunt luate de aici înainte de-o mulțime de factori, cum ar fi legislațiile locale, naționale sau internaționale, dar și strategia pe care o aplică cei responsabili de spațiul respectiv în care ți-e scanată temperatura.

De exemplu, în Statele Unite ale Americii regulamentul GDPR nu se aplică. Acesta e doar pentru UE. În fine, te mai las cu o idee.

Medicul care a explicat pentru HotNews ce-i cu măsurarea temperaturii a precizat și când aceasta ne ajută cu adevărat. Termoscanarea, cu toate variațiile sale de procedură, este cea mai funcțională metodă pe care o avem la dispoziție. Nu avem cum să facem teste de sânge, nu avem cum să măsurăm tusea oamenilor sau starea plămânilor sau orice altceva.

Și atunci ar trebui să fim mai preocupați de legislație și cum e folosită tehnologia asta, nu dacă e perfectă sau nu. E, cum ziceam și la început, o parte de pre-testare.