Tudor Chirila a initiat primul turneu de mentorship al unui lider de generatie: Cred ca traim intr-o tara de frustrati!
Solistul trupei Vama a initiat saptamana aceasta un turneu de social responsability si entertainment. Campania a inceput in Liceul Teoretic „Ion Neculce”, locul unde artistul a absolvit in 1992. Tudor Chirila a vorbit cu elevii despre cariera, despre cum poti afla ce-ti place si despre pasiunea pentru teatru. „Am intrat cu berea-n clasa, crezand ca la facultate este ok sa faci asa. Si profesorul mi-a luat-o si mi-a aruncat-o pe geam. Si mi-a spus: „Asta este clasa de actorie, domnu’ student!” Am luat nota opt in examenul ala, pentru ca am fost recalcitrant si pentru ca nu m-am pregatit cum trebuia. Si in momentul ala a inceput o pasiune absolut incredibila pentru meseria asta. Si mi-am dat seama ca nu se poate face oricum, ca nu e cu bere si cu alcool, ca scoala-i scoala si meseria-i meserie. N-am lipsit la cursurile de actorie, in patru ani, niciodata”.
Turneul initiat de Tudor Chirila in liceele din Bucuresti a inceput marti, 19 mai, cu o intalnire intre artist si elevii Liceului Teoretic “Ion Neculce”. Cea de-a doua intalnire a avut loc joi, 21 mai, in sala de sport a Liceului Teoretic “Alexandru Ioan Cuza”. Artistul le-a vorbit liceenilor despre cariera, despre cum poti afla ce-ti place, despre importanta modelelor pozitive si a culturii in procesul de exercitare a optiunii.
Turneul continua in Liceul George Cosbuc (25 mai), Colegiul National “Ion Creanga” (26 mai) si Colegiul National “Gheorghe Lazar” (27 mai), urmand ca in toamna sa includa alte 15 licee din Bucuresti. Campania se va incheia cu doua spectacole mari la Sala Palatului, unde liceenii care au luat parte la proiect vor beneficia de acces la pret redus.
Eu in clasa a XII-a eram varza.
Tudor Chirila
„Am venit pe jos pe strada”, a marturisit Tudor Chirila cu ocazia vizitarii liceului pe care l-a absolvit in 1992. „De obicei eu stateam la 1 Mai, la piata. Si era un prilej de a ma gandi la diverse lucruri venind in drum spre scoala. As fi putut sa optez intre Informatica si Neculce, dar nu cred ca eram foarte bun la matematica. Si am ales Neculce. Acuma m-am gandit ca, dupa ceva ani, foarte multi, puteam sa vin la liceu cu masina. Si asta ar fi fost una din schimbari, caci inainte veneam la liceu pe jos. Am zis sa las masina si am vazut o strada foarte schimbata, cu niste case misto, si asta mi s-a parut un lucru foarte bun.”
Artistul a explicat motivul pentru care a initiat campania „Chirila in licee”, dar si sloganul „Descopera ce-ti place”. „De ce ma aflu aici? Cred ca traim intr-o tara de frustrati! Din punctul de vedere al alegerii profesiei si al momentului in care alegi ce sa faci in viata. Am intalnit foarte multa lume in anii astia in care mi-am facut si eu meseria asa cum am putut… care s-a pregatit pentru ceva si a sfarsit facand altceva. Iar asta cred ca este cel mai rau lucru care poate sa ti se-ntample. In momentul in care ai un vis, tii la el, dar ajungi sa faci cu totul altceva decat visul pentru care te-ai pregatit.”
M-am pregatit trei saptamani cu Horatiu Malaele, care mi-a zis foarte clar: „Am mai bagat dobitoci ca tine la Institut”.
Tudor Chirila
„Am intalnit colegi actori – intrebati-ma din clasa noastra de 20 de copii la Facultatea de Teatru cati au terminat, cati joaca pe scena. Si o sa va spun ca probabil patru. Restul au esuat. Pentru un actor, sa ajungi, de exemplu, in publicitate, inseamna sa esuezi. Pentru ca in momentul in care vrei sa fii pe scena si ai dat de sapte ori la facultate pentru asta si totusi nu ti se intampla, n-are cum sa nu se trezeasca in tine ideea ca ai fi putut cumva sa faci lucrul la care tii.”
„Asta vine si genereaza, cred, un soi de disconfort toata viata ta, in momentul in care zici: „As fi putut sa fac, dar n-am facut”. Si daca ar fi sa facem o asociere libera, frustrarea inseamna lipsa, lipsa inseamna poate depresie, depresia duce la tristete, tristetea duce la cearcane, cearcanele duc la o fata cazuta, lumea te percepe altfel, cand lumea te percepe altfel devii si mai frustrat”.
Solistul trupei Vama a vorbit, de asemenea, despre modul in care a optat pentru Academia de Teatru si Film si despre felul in care s-a pregatit pentru examenul de admitere.
Am copiat la romana – Blaga, nu stiam Blaga! Am copiat si la Bac. Nu se spune, dar s-a prescris.
Tudor Chirila
„Eu in clasa a XII-a eram varza. Cam acum, sau prin luna martie, a venit mama la mine si m-a intrebat – eram in lift, mi-aduc aminte si-acuma: „Da’ tu ce faci?” Zic „Bine. Dau la teatru!” „Aaaa, tare”, zice. „Si cum faci tu chestia asta?” „Nu stiu, ma duc, spun o poezie…” „Dar tu stii daca ai talent, ti-a spus cineva? Ai fost cumva la vreo profesoara, vreun profesor si te-au pregatit? Ce-ar fi tu sa inveti totusi o poezie pana maine, vii la mine si mi-o spui? Si, uite, decid eu daca dai la teatru sau nu! Ca n-are rost, daca esti varza si netalentat, sa speri in asta si ma tii sase luni… e foarte tarziu, dar mai ai sanse sa te reorientezi”.
Oricum, tata imi spusese ca daca nu iau la vreo facultate din prima, sa nu-mi pun foarte mari baze in banii de la parinti, pentru ca trebuie sa ma angajez. Sa te angajezi atunci insemna eventual un butic. Erau primele buticuri in Romania. Puteai la fabrica, muncitor necalificat… suna destul de rau.
Am spus poezia, mama a zis ca ea crede ca se poate ceva din mine, m-am pregatit trei saptamani cu Horatiu Malaele, care mi-a zis foarte clar: „Am mai bagat dobitoci ca tine la Institut”. Dupa trei saptamani, Horatiu Malaele a plecat in America si n-a putut sa-si faca timp pentru mine in mod constant si am ajuns la concluzia ca totusi trebuie sa ma pregatesc. M-am pregatit cu doamna Mihaela Ivara, care m-a injurat si de mama, am plecat, nu ne intelegeam si intr-un final am dat la facultate. Am copiat la romana – Blaga, nu stiam Blaga! Am copiat si la Bac. Nu se spune, dar s-a prescris. Voi nu mai puteti copia la Bac si nici nu e recomandabil.”
Mereu am tanjit dupa un soi de libertate si dupa exprimarea libera.
Tudor Chirila
Tudor a mai vorbit si despre primele zile defacultate si despre cum s-a nascut pasiunea lui pentru actorie. „Am luat la Teatru. Eu am crezut ca facultatea este o chestie de „bem un sprit”. Mi se parea libertatea foarte importanta. Mereu am tanjit dupa un soi de libertate si dupa exprimarea libera. Si ii si spuneam mamei: „Sunt fericit ca scap de liceu si ma duc la facultate si fac ce vreau acolo, vorbesc liber si imi manifest credintele…” Mama zice „Da bine, sa stii ca nu e mare diferenta, tot trebuie sa muncesti”. „Lasa, eu o sa chiulesc, o sa ma duc doar la sesiune…”
„Si am ajuns in prima zi de facultate, cand Florin Zamfirescu ne-a intampinat. El nu era foarte cunoscut pentru noi in momentul ala, sau multi dintre noi eram ignoranti. Era in clasa si doamna Olga Tudorache. „E un profesor mult mai cunoscut, e un actor cunoscut, mult mai cunoscut decat mine, inteleg daca aveti probleme cu chestia asta. Puteti pleca!” Mie mi s-a parut ceva absolut incredibil, ca din start, din prima zi, mi se ofera optiune si ca sunt liber, ca pot sa fac ce vreau, deci ca pot sa si plec. Si am stat, asa m-a agatat.”
Am facut si pneumotorax spontan in anul II si am stat in spital cu subnutritie… Si numai din dorinta de a sta in facultate.
Tudor Chirila
„Am stat si peste o saptamana am intrat cu berea-n clasa, crezand ca la facultate este ok sa intri sa faci asa. Si profesorul mi-a luat-o si mi-a aruncat-o pe geam. Si mi-a spus: „Asta este clasa de actorie, domnu’ student!” Am luat nota opt in examenul ala, pentru ca am fost recalcitrant si pentru ca nu m-am pregatit cum trebuia. Si in momentul ala a inceput o pasiune absolut incredibila pentru meseria asta. Si mi-am dat seama ca nu se poate face oricum, ca nu e cu bere si cu alcool, ca scoala-i scoala si meseria-i meserie. N-am lipsit la cursurile de actorie, in patru ani, niciodata, decat poate cu exceptia unei febre, gripe… oricum, foarte motivat.
Au fost cursuri de canto la care nu m-am dus, au fost cursuri de istoria teatrului la care nu m-am dus, dar pasiunea pentru teatru si dementa asta de a fi intr-o gasca misto si de a sta pana la doua noaptea la Regie… Stateam pana la doua-trei si mancam dimineata. Si am facut si pneumotorax spontan in anul II si am stat in spital cu subnutritie… Si numai din dorinta de a sta in facultate. Asta a fost un lucru extraordinar.”
Nu cred ca am eu dreptul sa va spun ce este bine si ce este rau. Pentru asta exista Biserica.
Tudor Chirila
„Nu sunt un exemplu moral, nu sunt aici sa va predau valori morale. Viata mea nu a fost intotdeauna un model, n-am aparut in presa numai pentru lucrurile bune pe care le-am facut, nu cred ca am eu dreptul sa va spun ce este bine si ce este rau. Pentru asta exista Biserica, pentru asta exista modele de viata mult mai importante decat mine. Nu sunt aici sa va spun ce-i alb sau ce-i negru si nici ca stiu lucruri mai bine decat voi”, a mai spus artistul, precizand ca „nu exista adevaruri, nu exista axiome, nu poti demonstra nimic. Pot doar sa va impartasesc doar ce stiu eu”.