Tumoare de partid (de Ioana Lupea)

Morega manjeste tot ce atinge. Dupa scandalul din primavara „cotizatii contra functii”, mostenitorul legitim al baronului Mischie ii atrage pe liberali intr-o alta poveste murdara.

Ministrul muncii, Paul Pacuraru, banuit ca ar fi luat mita, a recunoscut la Realitatea TV ca a fost sunat in mai multe randuri de presedintele PNL Gorj, Dan Ilie Morega, cu rugamintea de a numi in posturi persoane apropiate acestuia.

Demnitarul sustine ca nu a cedat interventiilor si ca, prin urmare, nu a obtinut niciun folos material. Discutiile intre ministru si liderul local al PNL au avut totusi loc si dovedesc, inca o data, clientelismul politic si nepotismul ce imbolnavesc administratia.

Cum sa functioneze institutiile daca posturile de conducere sunt, in continuare si impotriva legii, recompense pentru donatorii si prietenii baronului Morega? Poate ca ministrul muncii i-a rezistat, dar Pacuraru este doar unul dintre cei multi si disponibili din agenda telefonica.

De ce l-a primit PNL? Si mai ales de ce a ratat, in primavara, ocazia de a scapa de Morega care-si cauta deja un alt refugiu politic, la Stolojan? Liderii liberali s-au gandit probabil, la fel ca predecesorii lor din cele patru, cinci partide prin care a trecut, ca puterea acestuia la nivel local le va fi de folos.

Ceea ce nu au inteles este ca banii si oamenii colectati prin presiune si minciuna nu erau in contul lor, ci pentru a-si intari samsarul Morega reputatia puterii proprii. Asa a supravietuit pana azi in politica acest specimen, rezistent la schimbarile de mediu produse si de revolutie, si de integrarea in UE.

Ne putem imagina ce mare se da el acolo in Gorj ca poate oricand sa puna si sa dea jos din functii oameni. Este sigur ca fiecare partid are cate un Morega: PD se faleste cu Mantog, PSD cu Oprisan si cu Mazare.

Reflexul de a-si proteja membrii controversati nu este specific PNL. PD a facut zid in jurul fostului ofiter de Securitate Silvian Ionescu, iar PSD si-a ocrotit cat a putut liderii suspectati de coruptie, ca Adrian Nastase. Calculul de imagine potrivit caruia e mai bine sa-i protejezi decat sa admiti public o greseala se dovedeste, mai devreme sau mai tarziu, pagubitor pentru partid.

Cand cad, un Dan Morega sau un Tudor Chiuariu, trag totul dupa ei, oameni si institutii, in mizerie sau in ridicol. Au realizat-o, probabil, si liberalii: replica de ieri a ministrului Eugen Nicolaescu la afirmatiile lui Chiuariu – „nu comentez niste prostii” – e un indiciu.

Chiar daca anchetele DNA sunt selective politic, dosarele pleaca de la fapte reale, de la conversatiile lui Pacuraru cu Morega si de la presiunile lui Chiuariu asupra subordonatilor in favoarea hotararii suspecte.

Experienta PNL, dar si a PSD, care s-a prabusit odata cu Adrian Nastase, ar trebui sa le fie invatatura de minte celorlalte partide. Mai bine recunosti si repari o greseala, prin sanctiuni, delimitari publice sau retragerea sprijinului politic, decat sa perseverezi in ea dintr-un calcul stupid de imagine.

Este de datoria celui care a comis o abatere, de orice natura ar fi aceasta, sa-si reabiliteze numele, nu a formatiunii din care face parte. Iar oamenii sunt mai dispusi sa-i ierte pe cei care-si asuma erorile.