Ucraina, America: Timothy Snyder și Anne Applebaum despre ”Cine ajută pe cine?”

Nimic nu a fost mai important în anul 2022 decât soarta Ucrainei. Nimic nu va fi mai important nici în anii ce vor veni. Nicio conflagrație din ultimii 40 de ani nu a făcut atâtea victime: războaiele din fosta Iugoslavie din anii 1990 au adus cu ele circa 130.000 de morți, războiul din Golf (1991) aproximativ aceeași cifră (predominant soldați), 50.000-60.000 de victime la invadarea Irakului în 2003 (multe vieți au pierit în războiul civil care a urmat, cum s-a întâmplat și după intervenția americană în Afganistan). Conform surselor cele mai credibile, engleze și americane, numărul celor uciși până acum în Ucraina depășește deja valorile cele mai înalte enumerate mai sus.

Există astăzi o înțelegere completă a fiecăreia dintre fațetele „cazului Ucraina”. Găsim la câțiva de autori descrieri ireproșabile ale logicii și ale mizei înfruntării „actualului imperiu al Răului”. Între ei, câțiva români în frunte cu Armand Goșu. Admir, de mult, câțiva autori americani buni cunoscători ai lumii slave. Am citit analize ale lor superbe. Le-aș dori preluate de presa românească, în totalitate, căci orice adaos și intepretare nu poate decât să le scadă nivelul. Prezint aici două astfel de analize, referitoare la unitatea de interese dintre Statele Unite și Ucraina. Voi face mai curând o sinteză-traducere, motivul pentru care atunci când preiau complet anumite porțiuni din textele lor, o să scriu ad litteram, și nu „citez” – căci într-un fel, îi citez tot timpul.

Timothy Snyder

Timothy Snyder este un istoric american specializat în istoria modernă a Europei Centrale și de Est. A publicat câteva cărți devenite imediat faimoase, între ele, Tărâmul morții. Europa între Hitler și Stalin (Humanitas, 2022) și Pământul Negru.Holocaustul ca istorie si avertisment (Humanitas, 2018), Despre tiranie. Douăzeci de lecții ale secolului XX (Editura Trei, 2018) sunt la dispoziția cititorului în limba română.

Sintetizez câteva mesaje postate de Timothy Snyder pe Twitter la 6 noiembrie 2022, în perioada alegerilor, când se aștepta un „val roșu” cu consecința schimbării radicale a situației din Camera Reprezentanților și Senat. Acest context l-a determinat, posibil, pe Snyder să comenteze relația SUA-Ucraina pe un ton cumva polemic, după ce „auzise la unii republicani ideea că rezistența ucraineană îi costă pe americani”. Nimic nu ar putea fi mai greșit decât această opinie, observă el, căci „rezistența ucraineană oferă americanilor beneficii extraordinare de securitate”. Iată argumentele lui Snyder, venite parcă în întâmpinarea vizitei lui Zelenski în Statele Unite, din 21 decembrie a.c. (la 6 octombrie, de neimaginat).

Rezistența Ucrainei la invazia genocidară a Rusiei face pentru securitatea Statelor Unite, afirmă Timothy Snyder, mai mult decât orice politică americană. Schimbarea pe care o aduce Ucraina asupra echilibrului global crește speranța menținerii păcii în deceniile care urmează.

Republicanii prezintă China drept rivalul pe termen lung al Americii. Și republicanii, și democrații sunt de acord că războiul dintre cei doi uriași ar porni, dacă ar porni, în urma invadării Taiwanului de către China. Or, prin rezistența lor la invazia rusească, ucrainenii le-au demonstrat chinezilor riscurile unei asemenea aventuri.

Apărându-se, ucrainenii au redus riscul unui război major și al unui război nuclear. Pentru această realizare extraordinară, datorată curajului și priceperii ucrainenilor, aceștia ar merita să primească mai mult credit și mai mult sprijin. Învingând forțele armate ale Rusiei și expunând slăbiciunea Rusiei, ucrainenii au făcut puțin probabil un război care să cuprindă întregul continent european.

Următorul raaționament merită reprodus ad litteram: „Timp de zeci de ani, administrațiile republicane și democrate nu au reușit să formuleze o politică capabilă să pună stavilă intenției Rusiei de a slăbi și de a anula ordinea internațională. Rusia servește drept laba pisicii, făcând ceea ce China nu și-ar dori să fie văzută făcând”.

Ucrainenii au redus posibilitatea unei agresiuni chineze prin Rusia și au făcut ca agresiunea chineză directă asupra intereselor SUA să fie mai puțin probabilă. A fost suficient să se apere, fără a face vreo mișcare împotriva Chinei. Opunând rezistență, ucrainenii au creat o oportunitate pentru politica SUA care altfel nu ar fi existat. Toate acestea, fără ca nicio viață americană să fie pusă în pericol. Să fie prea mari resursele trimise de SUA, Ucrainei? Echivalentul unei erori de rotunjire a bugetului apărării.

În concluzie, afirmă Snyder, câștigurile pe care rezistența ucraineană le aduce securității americane sunt atât de enorme, încât instituția de securitate națională a SUA este jenată să vorbească despre ele direct. Reproduc din nou: „Este incomod să spunem că o altă țară face atât de mult pentru noi. Este ciudat să spunem că rezistența ucraineană a făcut mai mult pentru siguranța americanilor decât orice politică a SUA de la sfârșitul Războiului rece. Dar este adevărat și trebuie spus”.

Anne Applebaum

Și Anne Applebaum poate fi citită în română: Gulagul. O istorie (Humanitas, 2011), Amurgul democrației. Seducatoarea atracție a autoritarismului (Litera, 2021). Importantă în context ar fi traducerea cărții ei despre Holodomor, din 2017: Red Famine: Stalin’s War on Ukraine. Applebaum a publicat în The Atlantic articolul ”The Brutal Alternate World in Which the U.S. Abandoned Ukraine. Ukrainian resistance and American support prevented a wide range of horrors” (aici) la 22 decembrie a.c. Deci, la o zi de la vizita lui Zelenski. Textul analizează, în primul rând, interesele SUA. Or, insistă Applebaum, americanii ar trebui să recunoască cât de mult fac ucrainenii pentru securitatea americană. A-i ajuta pe ucraineni înseamnă pur și simplu „să fim de partea noastră”.

Contextul. Ad litteram: „Nimic din această călătorie [la Washington] – nici aplauzele, nici steagul, nici discursul – nu era inevitabil. Însăși supraviețuirea lui Zelensky nu a fost inevitabilă. Nici existența continuă a Ucrainei ca stat suveran nu a fost inevitabilă. În februarie, mulți considerau aceste lucruri improbabile. În ajunul invaziei, unii experți americani au sfătuit să nu se ofere ajutor militar Ucrainei, pe motiv că războiul avea să se încheie prea repede. Alți americani au repetat propaganda rusă, punând la îndoială dacă Ucraina merită să existe, sau dacă merită apărată. Unii politicieni americani s-au făcut ecoul acestui puncte de vedere și, într-adevăr, continuă să facă acest lucru. Dacă [Ucraina] ar fi fost învinsă? Și dacă un alt președinte ar fi fost la Casa Albă? Ce se întâmpla dacă în Ucraina ar fi fost ales un alt președinte? Să ne imaginăm, doar pentru o clipă, o lume fără curaj ucrainean, sau arme americane și europene, sau fără unitatea și sprijinul democrațiilor din întreaga lume”.

Dacă planul rus ar fi fost realizat, Kievul ar fi fost cucerit în doar câteva zile. Zelensky, soția sa și copiii săi ar fi fost uciși, statul ucrainean ar fi fost preluat de colaboratorii care își aleseseră deja apartamentele de la Kiev. Armata rusă ar fi luptat cu rămășițele armatei ucrainene, localitate după localitate, iar Ucraina ar fi astăzi împânzită de lagăre de concentrare, de camere de tortură și de închisori improvizate – precum în Bucha, Izyum, Herson etc. O generație de scriitori, artiști, politicieni, jurnaliști și lideri civici ucraineni ar fi deja îngropați în gropi comune, cărțile scoase din școli și biblioteci, limba ucraineană suprimată în toate spațiile publice. Sute de mii de copii ucraineni ar fi fost răpiți și transportați în Rusia sau traficați mai departe.

Soldații ruși s-ar afla deja la granițele Poloniei. NATO ar fi în haos și ar trebui să cheltuiască miliarde pentru a se pregăti pentru inevitabila invazie a Varșoviei, Vilniusului sau Berlinului. Milioane de refugiați ucraineni ar hălădui prin Europa. Economia moldovenească s-ar fi prăbușit în întregime, iar guvernul format la Chișinău pe valul victoriei ruse ar fi planificat încorporarea în federația ruso-belaruso-ucraineană – salutată de un propagandist pe 26 februarie 2020.

De cealaltă parte a lumii, planurile chineze de a invada Taiwan ar fi fost în plină desfășurare. Beijingul ar presupune că o America care nu vrea să apere un aliat european, blocată în fața unei Rusii în ofensivă, nu va sări în ajutoruo unei insule din Pacific. Iranienii, încurajați de succesul Moscovei ar fi anunțat că au achiziționat, în sfârșit, arme nucleare. Ad litteram: „Din Venezuela până în Zimbabwe și până în Myanmar, dictaturile din întreaga lume și-ar fi înăsprit regimurile și și-ar fi intensificat persecuția împotriva oponenților lor, acum siguri că vechile reguli — convențiile privind drepturile omului și genocidul, legile războiului, tabuul împotriva schimbării granițelor prin forță — nu se mai aplică”.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro