Ultima Thule – Uimitorul drum către nord al unui explorator grec de acum 2.300 de ani

Ultima Thule a devenit un termen ce desemnează locuri extrem de îndepărtate situate la granița dintre real și imaginar. Însă prima ”Ultima Thule” din istorie este un loc misterios în care a ajuns acum 2.300 de ani un grec, undeva în regiunea de nord a Europei. Nu se știe dacă este vorba de insulele Shetland, de Islanda sau de Scandinavia și va rămâne un mister. Însă putem spune că locul atins de Pytheas era pentru vechii greci la fel de îndepărtat cum este pentru noi corpul ceresc de care o sonda NASA s-a apropiat acum câteva zile.

Puțini exploratori au fost atât de controversați și puțini au ”aprins” imaginația istoricilor și geografilor cum a făcut-o grecul Pytheas, considerat de unii ca fiind primul explorator arctic, iar de alții ca fiind un simplu negustor plecat în căutarea bogățiilor nordului extrem.

Cea mai nebunească ipoteză este că grecul Pytheas ar fi ajuns în Groenlanda, cu 1.300 de ani înaintea vikingului Eric cel Roșu (Eirikr rauði Þorvaldsson). Mult mai aproape de adevăr sunt estimările lui Pytheas privind circumferința insulelor Britanice și cele despre distanța dintre nordul Britaniei și Marsilia (eroarea a fost de sub 10%).

Pytheas din Marsilia (Massala, pe atunci) este cunoscut pentru călătoria sa spre nord, în Atlantic, făcută în secolul IV î Hr de-a lungul țărmurilor europene, până spre un loc necunoscut din regiunea subartctică.

Se bănuiește că expediția ar fi fost finanțată de negustori dornici să aducă direct la Marsilia produse care erau la mare preț în sudul Europei, cum ar fi blănurile, chihlimbarul și cositorul, care ajungeau în Grecia prin intermediari, la prețuri exorbitante.

Nava sa a trecut prin coloanele lui Hercule (Gibraltar) a făcut escală la Gades (Cadiz, în Spania de azi) și a continuat drumul spre nord pe lângă coastele franceze (Capul Finistere), traversând apoi canalul Mânecii și ajungând la insula Britannia, actuala Marea Britanie, unde se presupune că a debarcat în zona Cornwall și a făcut o serie de călătorii în interior.

Interesant este că voiajul lui Pytheas a fost întreprins într-una dintre puținele perioade în care se putea trece prin strâmtoarea Gibraltar controlată de vasele cartaginezilor. Aceștia suferiseră câteva înfrângeri și nu mai controlau atât de strict zona strâmtorii.

A continuat drumul spre nord pe lângă insulele Hebride și Orkney, iar călătoria sa devine super-misterioasă din acest punct, fiindcă a atins zone nordice unde niciun explorator nu ajunsese. Se spune că la șase zile nord de Britannia marea era ”gelatinoasă” din cauza gheții și Soarele era pe cer doar două – trei ore pe zi. Acolo ar fi descoperit o insulă care nu poate fi identificată, însă a intrat în istoria descoperirilor geografice sub numele Ultima Thule care a ajuns să însemne cel mai nordic punct al lumii cunoscute, atins vreodată de om.

Unde se afla Ultima Thule? Aceasta este întrebarea care a captivat mulți istorici și geografi, întrebare la care este greu de oferit un răspuns.

Multe teorii au fost înaintate și ar fi cel puțin patru variante, ultimele două fiind destul de puțin probabile:

– insulele Shetland

– extremitatea nord-vestică a Scandinaviei

– Islanda

– Groenlanda

O parte dintre teorii susțin că locul ce a primit numele Ultima Thule era o așezare din vestul Norvegiei, iar varianta Islanda pare mult pai puțin posibilă, insula fiind îndepărtată. Varianta Groenlanda pare cel mai puțin probabilă.

Și la întoarcere a avut un drum interesant, navigând spre sud în partea de Est a Britanniei, până în regiunea Kent și apoi la est spre o insulă despre care spune că era bogată în chihlimbar, estimările geografilor fiind că ar putea fi vorba de Helgoland sau Bornholm. Se estimează că ar fi ajuns și la punctul de vărsare al Vistulei în Marea Baltică (lângă orașul Gdansk din zilele noastre), dar este puțin probabil, fiind vorba de un loc foarte îndepărtat.

Pytheas este considerat precursor ar explorărilor arctice prin bogăția de informații pe care o aduce despre regiunile din nord aflate la peste 1.500 km de caldele zone din Mediterana.

Descrierile sale au uimit, dar au fost și de necrezut pentru mulți, fiind șocante imaginile cu marea înghețată sau cu ziua cu 21 de ore de lumină pentru grecii obișnuiți cu clima atât de caldă și cu vremea însorită. Pentru greci era imposibil de crezut cum ar putea oamernii să locuiască atât de departe în nord.

Pytheas a rămas în istoria Marii Britaniii pentru că a făcut prima circumnavigație a insulei și de la el sunt cele mai vechi descrieri ale locuitorilor, despre care scrie că erau agricultori ce cultivau grâu, dar și că erau războinici formidabili ce foloseau care de luptă. A vizitat și minele de cositor din regiunea Cornwall și a scris despre așezări prospere. Tot el a scris și despre băuturile pe bază de miere și cereale pe care localnicii le consumau.

Calculele lui, făcute cu un cadran solar și cu alte instrumente simple ale vremii, s-au dovedit a fi surpinzător de precise și a observat că zilele devin vara tot mai lungi cu cât mergi mai spre nord. El a făcut și observații despre cum Luna afectează mareele.

Pytheas a scris și o carte numită ”Pe ocean”, dar aceasta nu s-a păstrat, tot ce știm fiind din relatări de la alți geografi și istorici cum ar fi Strabon și Polibiu care au pus la îndoială multe dintre cele pe care aflaseră despre Pytheas. Geografii care au trăit la 100-200 de ani după el nu au crezut multe dintre observațiile lui Pytheas fiindcă ele contraziceau ce se știa despre lume, iar distanțele date de Pytheas păreau a fi mult exagerate, la fel și mareele din Marea Nordului.

Nu se știe când a fost întreprinsă călătoria, există mai multe variante, cuprinse între anii 330 și 305 î Hr.

Surse

Silviu Neguț – Enciclopedia exploratorilor și călătorilor

William James Mills – Exploring Polar Frontiers: A Historical Encyclopedia

Barry Cunliffe – The Extraordinary Voyage of Pytheas the Greek

Britannica Encyclopedia