Ultimul interviu al Patriarhului Teoctist: ”Sunt ca un paratrasnet”

Revista „Q Magazine” publica in ultimul sau numar povestea ultimului interviu acordat de Patriarhul Teoctist, insotita de un documentar despre batalia pentru alegerea noului lider al Bisericii Ortodoxe Romane, sub titlul „Masonerie, interese politice si santaj”.

Ultimul interviu al Patriarhului Teoctist: „Sunt ca un paratrasnet”

de Florian Bichir

Am fost unul dintre privilegiatii sortii, pentru ca dupa indelungi insistente, in martie anul acesta, am reusit sa realizez un interviu cu Patriarhul Teoctist. Nu eram nici la primul interviu cu intaistatatorul ortodocsilor romani, nici la prima intalnire. Acesta convorbire, gandindu-ma acum cand el ne zambeste de sus, de-a dreapta Tatalui – a fost cea mai greu de realizat.

„Am aparut prea mult, am spus destule..Lasa, lasa, mai..Nu-mi trebuie, fratia ta” ma bosumfla Prea Fericitul, in timp ce timpul nemilos se scurgea, iar telefonul din redactie ma stresa. A acceptat intr-un tarziu, dupa ce am folosit toate argumentele.

La santajul sentimental – Doamne iarta-ma – nu a rezistat, a clacat, semn al sufletului sau bun.”Ma dau astia afara, Prea Fericite, m-am laudat ca reusesc”.

A incuviintat din cap, obosit probabil de atentia care au incercat sa-l descoasa, sa-i expuna in public ultimele unghere ale sufletului. Si a luat-o ca pe un canon, ca pe o alta jertfa adusa Milelului cel bun. Azi, nu mai putem indrepta nmic, oricat de mult am dori. Cel mult, indatorati putem sa ne rugam pentru cel care ne-a fost pastor.

In sufletul si inima mea mi-l inchipui, precum marii duhovnici, ca un copil, jucandu-se cu norii…

Secretul Patriarhului. Cel caruia pe holurile intunecoase ale Patriarhiei i se spune cu gingasie “Nemuritorul” are de peste 60 de ani un program foarte exact, riguros. Mai ceva decat orarul unei garnizoane pe timp de razboi.

La 5.30, inainte ca multi alti muritori sa-si deschida pleoapele, in zgomotul cald si sacadat al unui pendul vechi, Patriarhul se da jos din pat si isi incepe rugaciunea. “Este de la sine inteles ca un slujitor al Bisericii isi incepe ziua cu rugaciunea, cu limpezirea mintii”, spune Patriarhul, care face in fiecare dimineata exercitii fizice.

Resedinta patriarhala, ctitorita la 1658 de Constantin Serban Voievod, are regim de manastire. Aici vietuiesc opt maicute care trebaluiesc toata ziua precum albinele…

Dupa un mic dejun frugal, Patriarhul ajunge la birou, iar pe la ora 8.30 incepe munca efectiva. La datorie, ca de obicei, e parintele Cristian Popa, seful cancelariei, care e ajutat de doi diaconi. Parintele prezinta mapa, care aduce mai mult a caramida din cauza grosimii. Sunt mii de treburi de rezolvat, iar cei 30 de colaboratori ai Patriarhului nu-si vad capul de treaba.

Numai sa tii legatura cu ministerele, autoritatile, ambasadele, celelalte culte, ca sa nu mai vorbesc de problemele de zi cu zi ale Bisericii…

Baclavale si Mironov

In ziua in care l-am vizitat pe Patriarh, la prima ora se infiintase Mitropolitul grec de Volos. Discutia, tradusa de P.S. Ciprian, unul dintre destoinicii episcopi vicari, a durat peste jumatate de ora. Apoi a intrat o functionaraade la Ministerul de Externe.

Vine randul celor de la UNESCO, care i-au adus Patriarhului o diploma de excelenta , o vaza deosebita, dar si niste baclavale pe care, darnic, Patriarhul le imparte tuturor.

In delegatia condusa de Alexandru Mironov, cativa musulmani aduc vorba de toleranta. “Apai, zice Patriarhul cu glasul lui inconfundabil de Botoseni, imamul avea cazare la noi in caminul studentesc pe vremuri, ca nu avea unde sa stea in Bucuresti”.

Cu toate ca Mironov are initiative, sugestii, idei, urmeaza o discutie din care nu poti sa nu remarci diplomatia Patriarhului – o diplomatie innascuta si cultivata de-a lungul anilor.

Audiente, peste audiente

In resedinta Patriarhiei e destul de frig, te strange un pic, pentru ca Prea Fericitul este foarte chibzuit. Nu permite in sezonul rece incalzirea tuturor camerelor, ci doar a celor in care are loc vreo activitate.

Nu iese bine Mironov, ca apare parintele Costel Stoica, cu revista presei. “Buna stirea de la radio Trinitas”.

Tup imediat si vicarul P.S. Sebastian cu o mapa groasa cat toate zilele si cu ecleziarhul dupa el, care rade tamp si fericit de parca a inventat apa calda.

La niciun sfert de ora apare si P.S. Varsanufie cu chestiuni sociale: cantine, surdomuti, etc. In antecamera in care secretarul se chinuieste sa rezolve maldarul de hartii care vin neincetat mai apar doi stareti, un scriitor care terminase o carte despre Prea Fericitul, iar lista de primiri aducea a pomelnic.

Un program infernal care se termina tarziu in noapte. Singurul respiro ar fi pranzul, care, oricum, se transforma in mici sinoade, dar mai ales siesta, ce are loc pana la 17.30, cand incepe din nou ametitorul sir al audientelor si problemelor.

Scaunul primului patriarh

Biroul Patriarhului e o bijuterie, un adevarat muzeu: decoratii, sfesnice aurii, obiecte sfinte daruite de delegatii straine, o biblioteca plina cu tomuri de carti rare, legate in piele etc.

Cele patru tablouri ale patriarhilor Romaniei care vegheaza biroul Prea Fericitului nu sunt intamplator agatate acolo, pentru ca aceeasi incapere a fost camera de lucru a tuturor Intaistatatorilor BOR. In colt sta asezat chiar scaunul primului patriarh, pe care din respect urmasii sai nu l-au folosit, ci l-au pastrat ca pe o relicva sfanta.

”Eu sunt ca un paratrasnet”, ne spune brusc Patriarhul. “Toti vin la mine, ori nu-i pot impaca pe toti. Oamenii care vin la mine vin cu greutatile lor sufletesti pe care le considera cele mai importante. Trebuie sa le acord timp pentru a-i asculta. Ii conduc pana la usa, ii mangai, iti trebuie multa diplomatie”, zice Patriarhul cu varsta biblica.

P.F. Teoctist e un pic mahnit ca putini au observat ajutorul pe care l-a dat Biserica sinistratilor: “Ne-am implicat si la apelul nostru, din banul vaduvei, ai credinciosilor s-au strans aproape 3 milioane de euro si inca 6 milioane reprezentand materiale de constructie”. “Multora cifra li s-a parut incredibila”, spune si un consilier, care tace apoi smerit.

Basescu si Catedrala

Patriarhul a mai fost mahnit ca nu toata lumea a inteles demersul sau privind Catedrala Neamului, dar gestul presedintelui l-a mai imbunat, precum sarutul lui Cuza dat lui Ion Roata. “Basescu mi-a sarutat dreapta, lucru pe care nimeni nu l-a mai facut pana acum. Un presedinte de stat cinstind, nu un om, ci pe slujitorul lui Dumnezeu”.

Cum aprobarile pentru Catedrala sunt luate, cel putin pe hartie, Patriarhul nu poate decat sa viseze ca cel mai drag proiect al sau va prinde viata.

”La varsta mea, imi indrept gandul catre Dumnezeu”, zice Patriahul. Ce mai poti spune cand te intalnesti cu istoria“.

“Nu am spus niciodata nu chemarii lui Dumnezeu“

Intreaga viata a P.F. Teoctist sta sub semnul crucii: 78 de ani de monahism, 71 de calugarie, 61 de preotie, 56 de arhierie si 20 de Patriarh. “In Biserica este foarte greu sa-ti manifesti voia. Mantuitorul a spus: “Nu caut voia mea, ci voia Tatalui care M-a trimis”.

Este o mare indatorire pentru noi toti sa vedem, chiar si atunci cand nu ne convine, unde ne indreapta pasii Biserica. Aceasta este voia lui Dumnezeu, si Ii multumesc ca nu am spus niciodata <>, incepand din casa parintilor si pana acum, celui care mi-a spus sa fac ceva sau sa ma duc undeva”.

O traditie unica in lume

Putina lume stie ca doar Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane se imbraca complet in alb. Grecii prefera reverentele negre, iar in traditia slava doar sefii sau mitropolitii unei biserici au camilafca alba. “E o traditie a Bisericii noastre de la primul Patriarh Miron Cristea.

Eu il tin minte de cand eram seminarist ca umbla in alb, iar acum, dupa o vizita in Polonia, gazdele ne-au facut cadou un film cu Patriarhul Miron Cristea, care vizitase Polonia si tot in alb era. Uite asa s-a instaurat o cutuma, o traditie a Bisericii noastre, ca Patriarhul sa fie invesmantat in alb”, ne-a explicat P.F. Teoctist.

Patriarhul umbla in alb, ca simbol al puritatii, tot anul, cu exceptia Saptamanii Patimilor, cand este invesmantat in negru.

“Nu las o fraza necitita, necorectata”

P.F. Teoctist nu este numai un bun orator, ci si, de peste 25 de ani, un impatimit al scrisului. Dupa ce primeste textul discursului pe care il tine intotdeauna liber, Patriarhul ia, ca un scriitor profesionist, fiecare fraza “la puricat”, sterge, adauga.

Din 1982, toata aceasta munca, omilii, cuvantari si meditatii, s-a materializat in nu mai putin de 16 volume sub titlul general “Pe treptele slujirii crestine”.

Intaistatatorul BOR a tiparit editia jubiliara din 1988 a “Bibliei de la Bucuresti (1688)” si a scris trei impresionante monografii despre Mitropolitul Iacob Putneanul, Sf. Vasile cel Mare si Mitropolitul Dosoftei.

“De 20 de ani, de cand sunt Patriarh, nu mi-am luat concediu”

“Imi reprosez multe pentru ca nu pot sa spun ca am facut tot ceea ce puteam sa fac. As fi vrut sa implinesc intrutotul lucrurile dupa voia Lui si dupa cum imi spunea mintea, dar au aparut necazuri, piedici de tot felul.

Cunoastem ca uneori pare greu de indeplinit porunca divina prin care ni se cere sa neglijam propriile necazuri si lipsuri pentru a lua aminte la cele ale semenilor mai indurerati decat noi. Si, totusi, iata cum ne invata Sfantul Ioan Gura de Aur:

Ca niste slujitori recunoscatori, sa implinim cele poruncite si sa lasam pe seama Stapanului ratiunea acestor porunci”, spune PF Teoctist care nu si-a luat niciodata concediu in cei 20 de ani de cand conduce destinele Bisericii Ortodoxe Romane..

Un impatimit al mass-mediei

In ciuda varstei, Patriarhul este un om conectat la toate realitatile vietii cotidiene. Dis-de-dimineata, Patriarhul prefera sa asculte radioul, iar zilnic, la ora 10.00, consilierul patriarhal pr. Costel Stoica ii prezinta revista presei. “Patriarhul nu isi arunca ochii asupra revistei presei, ci cere lamuriri despre fiecare articol in parte. In plus, rezolva problemele care sunt semnalate”, spune parintele Stoica.

Tot zilnic, intre orele 19.00 si 20.00, Patriarhul se retrage pentru a urmari la televizor buletinele informative. Toti colaboratorii stiu ca nu trebuie deranjat in aceasta ora decat daca “arde” ceva.

Dupa alte ore de intalniri, consultari, spre miezul noptii, P.F. Teoctist nu se sfieste sa urmareasca o emisiune tv sau un talk-show interesant.

Alegerea Patriarhului: Masonerie, interese politice si santaj

De Antonie Ghelase

Pentru orice crestin pierderea Patriarhului Teoctist e o mare durere, o lipsa care nu poate fi asa usor inlocuita. Nici nu s-a “racit” insa Prea Fericitul ca lupta pentru putere a si inceput. De fapt incepuse din 1990, dar longevitatea intaistatatorului Bisericii Ortodxe Romane scrica planurile oricui.

IPS Daniel – hirotonic necanonic?

Unul dintre marii favoriti la jiltul patriarhal este Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Inalt Prea Sfintitului Daniel Ciobotea. Om de mare anvergura intelectuala, insa prea putin legat de monahism, lucru care i se reproseaza cu varf si indesat.

Profesor timp de peste opt ani de zile la Institul Ecumenic de la Bossey – Elvetia, ba chiar director adjunct, Mitropolitul Daniel este suspectat de unii de o relatie nu tocmai ortodoxa cu organele Securitatii Statului.

Este cel putin greu de crezut ca in cariera sa universitara, Daniel Ciobotea nu s-a intalnit cu “baietii cu ochi albastri” din moment ce din 1976 venea in tara numai ca vizitator. Unii ar baga mana in foc ca oricum devenea episcop, din moment ce in 1988, a fost chemat de urgenta in tara, tuns calugar si peste noapte hirotonit protosinghel.

Anul Revolutiei, 1989, nu l-a prins chiar “neinitiat” de ”ierarhia nevazuta” cum era numita Securitatea sau Directia de Informati Externe, din moment ce proaspatul protosinghel era – hai ca stiti deja – responsabil cu Sectorul Relatii Externe al Bisericii Ortodoxe Romne. Mitropolitului Daniel i se mai reproseaza apartenenta la Masonerie.

Nu a negat niciodata aceasta apartenenta, relatiile sale cu masonii importanti fiind de notoritate, dar nici nu a confirmat apartnenta sa in aceasta organizatie discreta (nici nu avea cum- n.r.).

Cazul nu ar fi insa singular, din ce in ce mai multi ierarhi catolici, protestanti sau ortodocsi fiind capacitati de “Marea Fratie”.

IPS Daniel a reusit sa-si asigure si sprijinul politic fiind prieten – ca orice roman cumsecade si echidistant – cu tot spectul politic. L-a decorat pe Mugur Isarescu cu cea ai mare distinctie a Mitropoliei, “Crucea Moldova”, dar si pe Octav Cozmanca.

L-a ajutat pe Adrian Natase – in stenogramele PSD, liderul Ion Solcanu spune – “e omul nostru trebuie ajutat”, dar nu a pregetat sa “dea Cezarului ce e a Cezarului” si celorlalte partide ajunse conjuctural sau nu la putere.

Un punct slab – pe care adversarii mizeaza este faptul ca a fost hirotonit episcop vicar de Caransebes pe 1 martie 1990 cand Patriarhul era la retras Sinaia, iar conducerea Bisericii era asigurata de o locotenenta, ceea ce daca ar fi sa cautam bine prin canoanele ortodoxe, nu suna deloc a lucru corect. Ar mai fi de spus, dar va lasam sa cititi si pana la alegeri…

“Rude mari” si prietenii de la est

Celalalt principal candidat, Inalt Prea Sfintitul Teofan, nu este nici el usa de biserica, cum se spune in popor. Fost ucenic si sef de cabinet al Patriarhului Teocist, Mitropolitul Teofan este cunoscut drept “copilul de suflet” al Prea Fericitului.

Acesta l-a trimis la studii in Franta – la Institutul Teologic „Saint Serge” din Paris (1986-1990) unde a a otinut titlul de Doctor in Teologie cu lucrarea “La divino-humanite; du Christ et la deification de l’homme dans l’oeuvre du Saint Maximele Confesseur”.

Unde zice lumea targului alimentata de ceva baieti din serviciile secrete ca ar fi fost “magaiat” de rusi, sensibili si ei la cel caruia i se prevedea de pe atunci un viitor maret.

Tot PF Teoctist l-a hirotonit episcop-vicar si dupa sforarii si alegeri nu tocmai insuflate de Duhul Sfant, in 2000 episcopul Teofan devenea Mitropolit de Oltenia.

Pentru a fi corecti si echidistanti, asa cum revista noastra v-a obisnuit, trebuie mentionat ca nici IPS Teofan nu este strain de “Marea Oculta”. Unii se jura ca este membru in Loja Armonia din Craiova, in timp ce altii susutin ca apartine unei loji iregulare – pe traseul binecunoscut initiatilor Vatopedu-Craiova- Alba Iulia.

Legenda spune ca o delegatie de masoni a incercat sa-l atraga pe Patriarhul Teoctist in organizatia lor. Au fost refuzati elegant, dar la iesire seful de cabinet – un anume ieromonah Teofan ar fi fost incantat.

Piata barfelor bisircesti e destul de mare, iar bursa ii atribuie si un unchi destul de bine pozitionat in Directia de Informatii Militare (DIM). Cum pe Mitropolit il cheama Savu ca familie, cei care ne “fiseaza” revista vor si despre cine este vorba.

Bomba ar putea veni de la Cluj: Vom avea un Patriarh cu 5 copii?

Nu stim daca Mitropolitul Ardealului se numiri printre favoriti, dar daca IPS Streza da lovitura, Romania ar putea ajunge antr-o situatie fara precedent: aceea de a avea un Patriarh extrem de viril, tata a 5 (cinci) copii.

Mitropolitul pro-PSD

Colegiul Electoral al Bisericii Ortodoxe Romane l-a desemnat an noiembrie 2005 drept nou mitropolit al Ardealului pe episcopul de Caransebes, IPS Laurentiu Streza. Acesta l-a anvins la mare lupta pe contracandidatul sau, Nicolae Andreicut. Laurentiu Streza pastorea Episcopia Caransebesului din 1996, are acum 60 de ani si este profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Sibiu.

A studiat teologia la Sibiu si in Elvetia, la Bossey, si Fribourg. El a fost casatorit cu o asistenta medicala, Eugenia, are 5 copii si a fost hirotonit episcop dupa ce a ramas vaduv. Ce anseamna pentru un preot-calugar sa fie tata?

„Este un ajutor practic extraordinar an antelegerea situatiei an care se afla preotimea si, mai ales, puterea de a patrunde aceste taine ale vietii, care nu sant usor de gestionat.

Nu cred ca sunt un super-episcop, doar atat ca aceasta experienta ma va ajuta foarte mult ca sa fiu aproape de preotii mei si pentru ci ei sunt fiii nostri duhovnicesti si, apoi, ampreuna cu preotii, de toti credinciosii nostri, care asteapta mult de la noi, mai ales an vremea aceasta” spunea Streza la vremea respectiva, antr-un interviu.

Dupa cum se stie, chiar daca Biserica Ortodoxa permite, ba chiar ancurajeaza casatoria preotilor, analtele functii din cadrul BOR nu sant accesibile decat preotilor calugariti. {i totusi, e cunoscut cazul Patriarhului Justinian, care a fost casatorit an tinerete, anainte de a se calugari, asa cum au fost si cazuri de Papi care au avut copii.

O data cu alegerea lui Streza an functia de mitropolit, el a devenit unul dintre potentialii succesori; un Patriarh cu cinci copii, iata un caz cu adevarat neobisnuit an ortodoxie. Streza nu este unul dintre principalii competitori la sefia BOR, dar cine stie daca nu tocmai asta va deveni un atu al sau an batalie.

Streza este contestat de multi, pe de alta parte, din cauza pozitiei sale reticente fata de restituirea bunurilor bisericii catolice si a legaturilor sale cam neortodoxe cu fosta putere, el fiind chiar implicat an campania electorala a unui candidat PSD la primarie.

Departe de a ponegri Biserica Ortodoxa Romana si pe slujitorii altarelor, incheiem cu vorba unui duhovnic: “Dumnezeu lucreaza prin oameni, dar din pacate dracu tot prin ei”.