Un român care a trecut prin creșterea și decăderea unei țări (Partea a II-a): A venit o grupare fanatică a Guvernului pe motociclete să amenințe protestatarii. La un moment dat au tras cu pistoalele. Pe unul mai înalt l-au nimerit în cap. A supraviețuit, dar a rămas cu handicap

HotNews.ro prezintă partea a doua a materialului privind viața din Venezuela, povestită de un tânăr român, Dario Vărzaru, care a trăit acolo. Deja produsele necesare vieții începeau să lipsească din magazine, tâlhăriile erau din ce în ce mai dese, iar protestele, mai violente. În prima parte a materialului a vorbit despre corupție, valuta de pe piața neagră, creșterea prețurilor și sistemul educațional. Aceasta poate fi citită aici.

Criza a început să o simtă după ce a murit Hugo Chavez.

„Erau din ce în ce mai scumpe lucrurile. Ei încercau să crească salariile foarte mult pentru că urcau prețurile. Normal că inflația devenea mai insuportabilă. Eu o duceam încă bine. Eram la facultate și lucram în același timp. Eu munceam la firma tatălui meu, care ajunsese la 40 de mașini de închiriat. Salariul minim acolo era undeva la 30 de dolari pe lună, echivalent în bolivari schimbați la piața neagră”, a precizat românul.

Chavez a dat multă putere clasei de jos, spune el.

„.A construit cartiere pentru ei, iar apartamentele erau foarte ieftine. Ei aveau cultura asta… majoritatea aveau pistoale. Nu aveai de unde să știi dacă nu vine unul cu un pistol și te împușcă, îți ia mașina și pleacă. Ziua la semafor poate că stăteai la roșu, dar seara erau periculoși. Mie nu mi s-a întâmplat nimic, dar am prieteni cărora li s-au întâmplat să fie tâlhăriți”, a mai afirmat el.

• Un prieten de-al meu a avut parte de 4 spargeri acasă. Ultima dată au intrat peste el și familia sa, i-au furat totul, au plecat cu mașina lui, iar peste câteva zile a găsit mașina arsă. Se întâmplă foarte des chestiile astea.

• Alt prieten tocmai ieșise de la cursuri, seara, de la facultate, și când a ajuns în mașină s-au urcat 3 tipi cu el. Doi în spate, unul în față. Cel din față i-a pus pistolul la tâmplă și i-a spus să conducă. Baiatul a condus, a ieșit din oraș și între timp băieții i-au furat tot de prin mașină plus telefon și portofel. L-au lăsat doar în chiloți și pantaloni. Ajunși undeva pe autostradă i-au spus să oprească undeva pe margine unde se vedea un sat în departare. A zis că gata, până aici i-a fost, dar hoții l-au lovit doar cu dosul pistolului în cap și au rupt-o la fugă spre satul ăla.

• Acolo am învățat că nu este bine să fii irascibil în trafic. Acolo nu știi cum scoate cineva pistolul și te împușcă.

Mașina furată și distrusă a unuia dintre prietenii lui Dario

„Îmi aduc aminte, nu se mai găseau anumite produse pe piață. La mașini ne chinuiam mult să cumpărăm baterii, cauciucuri. Nu se mai găseau. Firmele care le făceau în țară s-au retras și era greu să le iei din import. Stăteai la cozi ca să iei pâine. Dacă aveai bani puteai plăti pe cineva să îți dea pe sub mână. Îmi amintesc că găseai cu greu hârtie igienică, deodorante etc.”, spune Dario.

Lipsa alimentelor din Venezuela. Sursa: Agerpres/EPA

• Mașinile sunt foarte scumpe acolo. În Venezuela benzina este foarte ieftină. Noi aveam o mașină cu un rezervor de 100 de litri și plăteam 10 cenți la un plin. Acum s-a mai scumpit puțin, cred că a ajuns 50 de cenți. Este foarte ieftină.
• La un moment dat nu se mai folosea cash-ul, doar carduri. Nu mai aveai cum să te cari cu sacul de bani după tine. Au tăiat niște zerouri, au emis monedă nouă. Se deprecia moneda în fiecare zi și încă se mai întâmplă asta. N-aș mai pleca în Venezuela.

„Am prieteni foarte buni care au plecat din țară. Cei care au rămas se chinuie. Am un prieten al cărui tată avea un Pet Shop într-un mall. S-a ales praful că nu a mai putut să importe, nu a mai avut bani. Practic, statul îți dădea dolarii la un preț preferențial când cumpărai produse din import, ca firmă, dar cum au rămas fără bani, nu a mai existat această opțiune. Multe business-uri mici s-au închis. A făcut un curs de bucătari și s-a angajat la un hotel. Avea ce mânca de acolo, că în rest salariul îi ajungea pentru 5 hamburgeri. Am pe cineva care face bani, vinde și distribuie alimente”, a mai spus Dario.

Recent am aflat că se fac cozi la benzinării pentru că nu mai au combustibil pe stoc.

Poza care arată coada de la o benzinărie trimisă de un prieten al lui Dario

Protestele violente

După ce a murit Chavez a aparut un anume Leopoldo Lopez, școlit la universități mari în afară, își amintește el.

„Populația era furioasă în acele momente, iar Leopoldo Lopez a convocat o mare adunare în Caracas, în capitală. La protest se spune că au fost infiltrați și din partea Guvernului. Aceștia cică ar fi tras în oameni. Nu a fost un masacru, dar au fost niște situații izolate în care au participat niște grupări fanatice ale Guvernului care au tras în oameni. Au murit câțiva. Guvernul a dat vina pe Leopoldo și l-au băgat la pușcărie. În ziua arestării s-au organizat proteste în toată țara, în sprijinul lui Leopoldo. Au fost milioane de oameni”, a mai precizat acesta.

Au durat protestele cam o lună. Și pe insulă la noi au ieșit foarte mulți. Am ieșit și eu. Erau grupări imense de oameni care blocau străzile pricipale, aruncau cauciucuri pe stradă, benzină și dădeau foc. Zici că era o revoluție în adevăratul sens al cuvântului. Eu eram acolo, nu-mi venea sa cred ce vedeam. Au pus pietre pe străzi ca să nu mai treacă mașinile. Ideea era să colapseze tot traficul, să colapseze economia și să cadă Guvernul.

„La mine pe insulă, de exemplu, au blocat o intersecție importantă. Au pus de jur-împrejurul intersecției sârmă ghimpată, cauciucuri care ardeau, ca să nu vină Garda Națională. Oamenii s-au organizat. Puneau lideri și se organizau pe grupuri „tu te ocupi de Nord, tu de Sud etc.” Eu am stat cu ei acolo cam 10 zile. Eu aveam casa aproape de intersecție. Veneam pe jos. Mai venea Garda Națională care folosea gloanțe de cauciuc și gaze lacrimogene. Protestatarii foloseau cocktailuri Molotov pentru a-i ține departe. Au fost scene incredibile. Militarii mergeau pe motoare (motociclete n.r.), și protestatarii fanatici puneau sârmă la nivelul gâtului. Erau nebuni. Treceau unii, cădeau din cauza sârmelor. Eu nu eram de acord cu chestia asta. Să cadă Guvernul, dar nici așa. Erau lupte de stradă, efectiv. În perimetru erau și multe corturi în care protestatarii dormeau noaptea și făceau cu schimbul de veghe”, a mai afirmat Dario.

• Eram la un protest și erau pancarte de genul: să cadă Maduro. La un moment dat, a venit o grupare fanatică a Guvernului pe motociclete și a început să tragă în oameni. Pe unul mai înalt l-au nimerit în cap. A avut noroc că în spatele nostru era o clinică privată. A supraviețuit, dar a rămas cu handicap. Era un lider al unei asociații de studenți din facultatea mea. De atunci am zis că nu mai merg la niciun protest.

Dario plecat din cauza nesiguranței că va avea vreun viitor.

„Am stat pe o insulă, aveam plaja la 5 minute de mers pe jos. Apoi am mers în Germania, unde totul era sumbru. Pentru mine nu a fost plăcut, dar pentru alții poate e plăcut. În Germania a fost greu când am ajuns, nu aveam nimic. Nici bani, nici acte, nimic. A trebuit sa o iau, iar, de la zero. Stăteam la mama acasă. Am zis dacă tot am ajuns înapoi în Europa, macar să mă întorc la mine în țară, să simt că m-am întors cu adevărat acasă”, spune românul.

Am stat și în Germania un an și jumătate. Am făcut un curs de germană intensiv. Știu engleză, spaniolă, germană și italiană. Din Venezuela să te duci în Germania e o diferență mult mai mare decât dacă ai plecat din România în Venezuela.